Iubirea amestecată
Îl aud în orice bătaie în vânt
Și adorm cu el în gând.
Sufletul mi l-a cucerit
Chiar dacă am adormit nopți plângând.
Sufletul mi-a sângerat
Chiar dacă nu a fost nimic adevărat,
A fost greu, însă nu am renunțat
Și l-am iubit, chiar dacă m-a uitat.
Iubirea...a fost un joc mortal
Fără reguli, limite sau milă
Dar nu era un simplu joc
La mijloc era inima mea
Care avea reguli în timp ce
Sufletul avea alte legi
Și mintea urla alt adevăr.
Le-am amestecat,
Le-am încălcat,
Și le-am încurcat
Până am căzut
Într-o prăpastie adâncă, fără fund.
El nu a căzut cu mine,
Sunt doar eu, durerea
Și tăcerea
Care nu mai întreabă nici în șoapte.
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: lexi salvatore
Дата публикации: 3 июня
Просмотры: 38
Стихи из этой категории
Dansul regretului
Ca o balerină ea dansa
Pe scena ce viața ne-o oferea
Captura privirea la toată lumea
Fără ca ea măcar a încerca
Cu o față,de Piccaso pictată
Cu ochii verzi ca smaraldele
Cu mâinile ei primitoare
Și cu un corp,care ar stârni valurile
Eu ca un mielușel în capcană am căzut
Și prețul pe care la cerut
Pentru un dans ce o viață eu am vrut
Va fi mult prea scump
Dar pentru un moment nu am realizat
Modul în care dansa era prea captivant
Mă interesa doar cum ea ma făcea a simți
Un foc în locul inimii
Cu o maionetă ziceai că se juca
Când ea cu mine dansa
În încercarea mea de a menține ritmul fără a cădea
Eu în prăpastia din care nu am mai ieșit voi intra
Când sfoara începea și se rupea
Eu tot rugam a încerca
Să o mențină puternică pentru a nu cădea
Dar parcă din adins ea o slăbea fără ai păsa de viața mea
Și când sfoara la un moment dat s-a rupt
Eu în abisul rece și negru am căutat
O singurătate dureroasă
Pe care ea nu o interesează
Și când mă întrebi acum dacă sunt bine
Eu râd și mă întreb pe sine
Dacă tu cvhiar vrei să ști cât de rău îmi e fără tine
Sau e doar o prostie pentru a arăta simpatie
Mirosul tău
Parfumul tău a rămas pe haina mea ,
Cu momente ce ne veselea .
Dar a rămas doar o amintire,
Și simțeam o împlinire.
Dar aceasta împlinire a dispărut ,
Și a rămas doar în trecut .
Îți miroseam mereu parfumul ,
Iar acum mă apucă plânsul.
Poate nam fost ce îți doreai,
Dar nici nu plecai .
Langa mine 3 luni ai stat ,
Și pe acestea le-ai lăsat .
Mirosul tau poarta amintiri ,
Și cu acele priviri .
Poate era mai bine daca nu ne cunoașteam,
Și așa poate nici nu te mai iubeam .
Eram prea mic
Nu am crezut că sunt în stare
Să privesc din nou la mare
Unde valuri se izbesc
De stâncile ce-mi amintesc
Cum tu te-ai împotrivit
La ce simțeam numai privind
În stelele ce-mi puneau sfârșit
Un căprui la infinit.
Poate și tu ai înțelege
Lumina mea,dar nu și raza
În mâinile celor fără de lege,
Să îmi spulbere și marea.
Ai avut dreptate, știu
Dar eram prea mic să fiu,
Al luminii purtător
În ascunsul nopții lor.
Ma Vei Parasi
Vei pleca,pentru o fecioara mai buna decat mine
Ma vei parasi pentru cea care nu poate sa iti ofere
Ce ti-am daruit eu,este mai mult de frumoasa ,
Dar eu....am fost painea si vinul si norocul tau
Ca mine nu e nici una ,nu o mai gasesti asa om.
I-am vesnicia si lasam asa cum sunt, si sa plang
Sa te uit pentru totdeauna ,fiindca prea mult rau ,
De ce nu gandesti ce ai lasat in urma ta
Te inchin in fata unui alte zeita ,
Dar nu ma vei uita.
Nu te blestem,dar nici nu te urasc ,fiindca de ce?
Doar cea ce o iubusti,sper sa aiba grija ,
Asa cum am avut eu,sa aiba si ia grija
Cat am atras eu in relatie asa sa traga si ia cu tine
Sper sa fii fericit si sa nu o pararasesti .
De ce mai trăiesc?
Nu credeam că lipsa ta o să mă pună la pământ,
Ultimul sărut mi-a deschis drumul către mormânt,
Nu știam că pentru tine iubirea-i doar un cuvânt,
Ști că fără tine nu-mi găsesc locul pe acest pământ........
De ce n-ai venit cu mine când te-am chemat?
De ce mi-ai zis că mă iubești și după ai plecat?
De ce m-ai abandonat fix când eram complet debusolat?
Vreau să-ți spun că .....de tine nici acum nu m-am vindecat.........
Nu pot să renunț la noi,
Nu pot să renunț la tot ce-am trăit împreună,
Dacă știam că n-o să m-ai fim noi,
Nu-ți dădeam niciodată drumul la mână.....
Poate pentru tine n-a însemnat nimic,
Însă pentru mine a însemnat tot,
Nu-nțeleg de ce-mi place să mă complic,
Nu-nțeleg de ce încă nu sunt mort.....
Mi-e greu, mi-e dor și incă mă doare
Eram dispus să-ți pun întreaga lume la picioare,
Sunt dispus să trec prin iad pentru a ta sărutare,
Doar că uneori simt cum rămâm fără răbdare......
Uneori îmi vine să plec, să las totul în urmă,
La fel ca-n prima zi, vreau să-mi iau viața-n glumă....
Ca o mireasmă-n urma mea
Ca o mireasmă-n urma mea, tu trandafirule de catifea
Cu umbre mărețe de argint și săruturi fermecătoare de cașmir
Iviorează-mi al meu suspins ca să nu mai doară tot ce mângâi așa lin și îi dau căntarea mea
Fa-mi trupul templu de petale vii și colorate, fă-mi sufletul viu
Durerea sa se înece prin prisma atingerii slabe și inocente, cu fiecare implus
Și cu fiecare floare pe care o mângâi, dorul să se contopească cu atmosfera îmbâcsitoare
Și inima să-i se dea ascultare la cer, ca să piară în acest iad și să reînvie în paradis
Căci această lume mare putrezește în falsitate și-n totalitate viselor spulberate
Другие стихотворения автора
Durere sau Neliniște?
Ceva mă apasă tare,
Să fie oare un sentiment vechi
Pierdut prin chin și durere
Sau este o altă parte din inimă care moare?
Fiecare propoziție sfârșește
Ca o simplă întrebare,
E vina mea
Sau dorul a început să doară mai tare?
Neliniștea o confund cu durerea.
M-am pierdut,
M-am regăsit,
M-am înecat
Și am murit,
Spune-mi tu, m-ai regăsit?
Timpul
Vreau să dau timpul înapoi
Înapoi atunci cand mai exista o șansa,
O speranta ca se mai poate întampla ceva.
Vreau să dau timpul înapoi
Atunci cand bătăile inimi mele
Pulsau sângele plin de speranță
Prin venele sănătoase și pure.
Vreau să dau timpul înapoi
Atunci când trupul era sănătos
Fără nici o zgârietură.
Vreau să dau timpul înapoi atunci cand
Sufletul era curat și nu știa
Ce înseamna dorul sau durerea provocata de el.
Să dau timpul înapoi atunci când
Nu știam ce-i suferința,
Nu știam ce-i durerea,
Când totul era o joacă
Și neliniștea nu exista.
Înapoi atunci când nu știam
Ce înseamnă să iubești pe cineva,
Când nu știam cum se simte
când ai inima însângerată
Peste tot rănită de cuțite, lame, drame
Și iubire falsă, doar pe interes.
Aș fi vrut să dau timpul înapoi
Și să petrec timp din nou cu tine
Deși ce imi doresc de fapt
Este liniștea dinaintea ta
Și înainte a orice are legarură cu tine.
ideile
ideile se diminueaza
cand seara iar se lasa,
norii negrii tot coboara
in lumea cea pacatoasa.
unde oare fuge vremea
timpul, ora si secunda
inainte stateai aici
dar acum esti departe iar.
exact ca la inceput
cand te-am vazut prima oara
erai distant si rece
dar m am lasat pacalita de razele ce te-ncalzeau.
puteam sta sa ma holbez
ore-n sir, ani si poate chiar mileni
caci fata ta e cel mai frumos peisaj
iar eu ador pictura.
este anotimpul in crare
copacii raman fara frunze
iar eu raman fara tine
cu durerea asta grea.
sufletul ma doare
iar absenta ta-i un chin
ce ma doare atat de tare
de ma aduce la disperare.
Licoarea iubirii
"Începe să dispară din lichoarea iubirii
După un an de zile
Lucru la care nu m-aș fi așteptat.
Mi-aș fi vândut și sufletul pentru el
Fară nici o ezitare
Însă acum aș sta să mă gândesc puțin.
Nu înțelege greșit,
Încă țin la el!
Este greu sa nu ma am sentimente pentru el
Deoarece în ochii lui vedeam întreaga lume.
În ochii lui căprui și dulci întunecați
Puteam vedea munții reci și singuratici
Iar deasupra lor, o lumina atât de pătrunzătoare
Cauzată de luna strălucitoare
Pierdută printre stelele argintii.
Am să descriu și buzele lui rozali
Câteodată puteau fi și rosi
Exact ca nuanta perfectă a trandafirilor.
I-aș fi putut admira toată ziua genele
Care completau tabloul din ochii săi.
Sprâncenele sale sunt atât de dese
Sunt de culoarea aurului și ai soarelui.
Zâmbetul său îmi încălzea sufletul
Iar imima îmi tremura la auzul voci sale
Însă era un sentiment plăcut."
Asta este conversația pe care o port aproape zilnic
Cu străinul din oglinda mea.
Începe să dispară efectele licorii iubirii
Însă am momente în care
Mă îndrăgostesc din nou de el.
Cândva de mult
Am început să trec peste
Însa inima tot mai grea îmi este,
Sufletul mi se deprinde
Din cauza lacrimilor vărsate de mine.
Corpul plin de cicatrici
În locuri care candva erau prea fine
Și neatinse de mâinile altora,
Neatinse nici acum, decat de mainile mele.
Obișnuiam să cred că
Lumea este un loc pașnic și bun,
Însa am realizat ca nimic din ceea ce pare
Nu este adevărat, de fapt totul este doar o aparitie.
În mintea în care înainte erau doar povești cu zâne
Și tărâmuri buune cu fericire veșnică,
Acum se află doar gânduri rele despre
Sinucidere și tot ce nu îti dorești.
Inima o simțeam cum bătea atât de tare
De fericire doar dacă primeam o bomboană,
În schimb, acum o simt de parca...
Este pentru ultima oara.
Țineam mereu un lup de pluș în brațe
Crezând că îmi dă putere,
Acum stau cu un urs de pluș
Ștergandu-mi lacrimile de 'blana' lui.
Mă machez,
Mă spăl, pieptăn și mă îmbrac,
Învăț și scriu singură,
Lucruri care mi se pareau atât de greu când eram mică.
Mă urasc din cauza aspectului meu,
Mă atac, mă judec și mă fac cu placa.
Încerc să mă costumez în ceva ce nu sunt,
Doar sa nu mai simt durerea din înauntrul meu.
Cât de multe s-au schimbat
De când eram mica până acum...
Însă eu tot mă cert cu ai mei
Și nu mă întreabă niciodată "ești bine?" sau "de ce ești așa cum ești?".
Lucrurile dor și dor din ce în ce mai tare
Atunci când noaptea se lasă
Și zgomotul revine iară in mintea mea ciudată
Și dezorientată de copil.
Nu m-am marurizat,
Doar am început să văd adevărul crunt
Din lumea rea în care ne aflăm
De când ne-am născut.
Tot ce se află în jurul meu
Simt că mă copleșește din ce în ce mai mult
Și nu mai vreau nimic
Decât inocența pe care o aveam cândva de mult.
durerea
Durerea simt cum imi cuprinde inima
Si ma inec in alcolul durerii,
Sufletul nu mai poate respira
De cenusa care a ramas in urma sa.
Toate lucrurile frumoase cu el le-a luat
Iar din inima mea nimic nu a mai ramas,
A fost chinuita la fel si sufletul
Fara pic de mila, le-a zdrobit
Prefacandu-le in ruine
Care au nevoie de cineva,
Cineva care sa le poata face sa arate
Din nou ca doua capodopere de arta.
Am asteptat pentru acel cineva insa...
Insa nici macar inspiratia nu a sosit
Si din ruine parca..nu mai ramane nimic.
Incet timpul tot trece
Dar parca mereu uita ceva
De mine, de tine, de noi
De speranta care exista candva.
Noaptea iar a venit si gandurile din nou m-apasa
O mie si una de intrebari crunte
Despre tine si relatia ta cu ea
Iar lacrimile fierbinti imi curg pe fata rece,
Fata pe care obisnuiai s-o incalzesti
S-o ti in brate, s-o saruti
Cu buzele tale moi si dulci otravitoare.
O sarutai de mii de ori
Sa ii arati cat de mult o poti "iubi".
Acum este cel mai mare cosmar al tau
Caci n-ai stiut s-o pretuiesti
Ai dat-o la o parte fara sa te gandesti,
Acum, nu stiu daca o mai iubesti,
Dar crede-ma ca ea inca o face.
E plina de sperante
Dar in acelasi timp e goala.
Tot ce n-are legatura cu tine
Pe ea nu o mai intereseaza
Caci nu mai poate simti nimic
Cand nelinistea mereu o apasa
Simte doar cum nu mai are nimic
Din tot ce avea o data mai de pret.
Tot corpul e zgariat si taiat pe dinauntru
De la noptile grele si amare
Si momente fara tine,fara de pacat
Dar care se transforma
In momente de chin, de ceva cumplit,de un inexplicabil dor
Despre care doar sufletul ei stie.
Inima ei nu mai simte nici o bataie
De spui ca e moarta, dar cand e in preajma lui
Inima-i atat de plina de viata, mai ca ii sare din piept.
Zilele trec, caci ele sunt trecatoare
Dar nu si sentimentele
De care imi doresc sa scap deja de un an si ceva.
Ele insemnau totusi ceva...candva
Mult prea mult pentru a fi
Pur si simplu date uitarii
Dar prea putin pentru a fi exprimate.
Prapastia o tot ajungea din urma
Si a cazut intr-un final insangerat.
Se adancea din ce in ce mai mult
In chinurile durerii, in somnul de veci.
"Sunt o pacatoasa, trebuia sa recunosc!!"
Striga ea si continua:
"Sufletul l-am facut sa nu mai simta
Iar inima nu mai are rost
Asa ca asta e finalul meu...
Un om cu trup, dar fara suflet
Mai de graba un suflet de pacatos.
Un om cu o inima ce nu mai bate
O inima de nefolos!"