Iubirea amestecată
Îl aud în orice bătaie în vânt
Și adorm cu el în gând.
Sufletul mi l-a cucerit
Chiar dacă am adormit nopți plângând.
Sufletul mi-a sângerat
Chiar dacă nu a fost nimic adevărat,
A fost greu, însă nu am renunțat
Și l-am iubit, chiar dacă m-a uitat.
Iubirea...a fost un joc mortal
Fără reguli, limite sau milă
Dar nu era un simplu joc
La mijloc era inima mea
Care avea reguli în timp ce
Sufletul avea alte legi
Și mintea urla alt adevăr.
Le-am amestecat,
Le-am încălcat,
Și le-am încurcat
Până am căzut
Într-o prăpastie adâncă, fără fund.
El nu a căzut cu mine,
Sunt doar eu, durerea
Și tăcerea
Care nu mai întreabă nici în șoapte.
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: lexi salvatore
Data postării: 3 iunie
Vizualizări: 42
Poezii din aceiaşi categorie
Prea mult..
Te iubesc prea mult,
Dar nu știu ce i iubirea,
Cu obraji înlăcrimați,
Aștept dezamăgirea.
Știu c o sa vina, o simt clar,
Acel gust dulce, dar amar.
Și o sa primesc ce meritam,
Ca n final de viata, sa regret tot ce n-am.
Te-am iubit Mihaela...
Te-am iubit Mihaela, trandafir negru cu zâmbete de spini,
Te-am iubit cum numai un prost cu sufletul curat o poate face.
Inimă a mea, te rog să nu urli și să nu suspini,
Chiar dacă orizontul sufletului e întunecat, găsește o rază de lumină și pace.
Te-am iubit Mihaeala, te-am iubit până la pragul sinuciderii și al nebunuiei,
Tu însă ai avut inima de piatră, rece, dură și nespus de grea,
Inima mea e însă un diamant făurit prin flăcările suferinței și ale bucuriei,
O piatră se sfarmă, un diamant însă e rezistent și strălucitor ca o stea.
Am fost și eu prost, de ce să te mint ? Am văzut un înger într-o bacantă,
Am căuat strălucirea Aurorei Boreale în strălucirea stearpă a ochilor tăi,
Vedeam în tine o sfântă, când nu erai decât o diletantă,
Ochii tăi nu erau decât două umbre banale și obosite, risipite printre uitări.
A fost frumos mirajul amorului, dar în definitiv a fost doar o himeră,
Ți-am dăruit toată dragostea mea, tu ai ucis-o fără fără resentimente amare,
Puțin îți pasă ție dacă în pragul sinuciderii sufletul meu disperă,
Noroc că sunt un Phonix care renaște din suferință și culege raze de speranță și soare.
Poem
Îți mai miros hainele a Dior Sauvage
Mai îmi porți dorul meu după tine?
Sau tot cu el te mai îmbraci....
Nu te-aș întreba ce faci,
Că e o întrebare retorică,
Te-aș întreba altceva,
Când ne vom revedea, când o să bem o cafea.
Să-ți reamintesc că mi-ai zis că ne vom căsători..
Sa fim la casa noastră cu ai noștri proprii copii..
Hmmm, Să mai zic , că ai vrut să-ți fiu?
Nu ți-am fost,
Și nici nu vom fii
Totuși, am rămas doi foști,
Rar se mai uită înapoi,
Iubind cu pătimă alți doi ochi.
Înger-n flăcări de dor
Cânt ca un înger ce n-a cunoscut pământ,
Fără colțuri, fără vreme, fără vânt.
Sufletul meu plutește în cântul gol,
Sunt doar ecou, dar în mine se naște un rol.
Nu sunt glas, nu sunt sunet, nu sunt nimic,
Sunt doar o fărâmă de dor, un pic
De tăcere adunată în aripi de foc,
Un râu fără râu, un drum fără loc.
Când te chem, tu, ce ești altceva decât vis,
Te chem dincolo de timp, dincolo de ce ai zis.
Te chem în adâncuri, nu în sus, nu în jos,
Într-o lume unde cuvintele nu sunt, dar sunt rost.
Vino să-mi spui, nu când, dar unde,
Căci aici nu e acasă, dar toată casa este unde
Cântul meu se pierde, tu îl vei găsi,
Într-o poveste fără sfârșit, tu vei fi.
Te chem cu ochii închiși, cu pasul tăcut,
Unde nimic nu e ce pare, dar totul e ascuns în lut.
E o lume ce tremură, dar nu o vezi,
Căci ea se naște în sângele meu, în fiecare vrei.
Să vii, nu cu pași, ci cu o umbră tăcută,
Să mă auzi doar când taci, doar când ești mut.
Căci în liniștea ta voi cânta fără cuvinte,
Vino, doar tu știi ce-ți cer, în zeci de mii de simțuri ascunse, neștiute.
Eu, un înger, nu pot fi decât adânc în cântec,
Tu, un mister, doar auzi, nu simți nimic.
Aș vrea doar o poveste, doar o clipă,
Vino acasă, și să mă auzi... cum te chem, în fiecare simț pe care-l am și nu-l înțeleg
Cicatricea
Dupa zambete si rasete
Vin plansete si mohorare
Asta e
S-a terminat
Dupa tot ce s-a intamplat
Ai decis ca te-ai saturat
Ai ramas in mintea mea, ca o cicatrice sumbra
Ai ramas in viata mea
Ca o pasare ce canta
Dar nu pentru mine, ci pentru ea
Eu sunt doar eclipsa ta
Ce va ramane in trecut
Am fost frumoasa pe moment
Dar acum s-a dus
Si incerc sa acopar durerea
Cu lacrimi fericite
Si incerc sa nu mai sufar
Dar tot la tine ma gandesc
Si atunci cand dorm
Ai ramas in mintea mea ca o cicatrice sumbra
Ce va ramane pentru totdeauna
Acolo undeva, imprimata in mintea mea
Dar, tu ai trecut peste, ca soarele mandru
Iar eu, eclipsa ta, voi ramane in umbra
Dar e bine, tot a fost ceva
Cicatricea va ramane
Tot in viata mea
Tu ai plecat, nu-i motiv de suparare
Viata va continua
Tot cu mine in spate
Am inteles, o ai pe ea
Iar eu, nu am pe nimeni care sa ma scoata din umbra
Si sa lucesc cu mandrie, langa luna
Sunt in spate, recunosc, dar, nu mai sufar
Nu-mi mai e dor
De zilele frumoase, doar o lacrima mai cade, din ochii obositi, ce ai curs pana acum, dupa atata suparare, dar acum, nu mai plang, ci se bucura, caci eu eclipsa am ramas, iar tu soarele cu luna
Iti spun, acum, ca nu mai plang, dupa tine, in niciun caz
S-a terminat, a fost ce a fost, o experienta buna
Dupa zambete si plansete
Iti spun, la revedere
Cu zambetul pe fata si inima in bucati
Un bine
Ai tăi nu sunt de acord
cu mine
Tu ai vrut sa mi faci un
bine
Dar cum sa mi fie bine
Când tu nu esti langa
mine
Te rog sa ma ierti
Daca te am facut sa te
cerți
Cu cei pe care îi iubesti
Doar ca sa ma protejezi
Am gresit si as da timpul
înapoi
Sa fim iar amândoi
Dar Intr un final mi am
dat seama
Ca iubirea nu învinge
teama
Alte poezii ale autorului
Timpul
Vreau să dau timpul înapoi
Înapoi atunci cand mai exista o șansa,
O speranta ca se mai poate întampla ceva.
Vreau să dau timpul înapoi
Atunci cand bătăile inimi mele
Pulsau sângele plin de speranță
Prin venele sănătoase și pure.
Vreau să dau timpul înapoi
Atunci când trupul era sănătos
Fără nici o zgârietură.
Vreau să dau timpul înapoi atunci cand
Sufletul era curat și nu știa
Ce înseamna dorul sau durerea provocata de el.
Să dau timpul înapoi atunci când
Nu știam ce-i suferința,
Nu știam ce-i durerea,
Când totul era o joacă
Și neliniștea nu exista.
Înapoi atunci când nu știam
Ce înseamnă să iubești pe cineva,
Când nu știam cum se simte
când ai inima însângerată
Peste tot rănită de cuțite, lame, drame
Și iubire falsă, doar pe interes.
Aș fi vrut să dau timpul înapoi
Și să petrec timp din nou cu tine
Deși ce imi doresc de fapt
Este liniștea dinaintea ta
Și înainte a orice are legarură cu tine.
strainul
*Viața mea a început de când l-am intalnit pe el.
Da,ce i drept, am trecut prin prea multe lucruri dureroase
Care îmi sfâșiau inima cu fiecare bataie, însa el este motivul pentru care m-am schimbat și am început să trăiesc.*
Am început să ies mai des, doar să-l văd prin oraș.
Am început să mă distrez, să vadă că sunt plină de viață.
Am început să îmi schimb hainele și poate sa fiu pe gustul lui.
Am început să îmi întind părul mereu cu placa, deși părul meu natural este creț.
Am început să folosesc concealer pentru că aveam niște cearcăne prea mari, însă am mers prea departe ajungând si la full face.
Pe parcurs, mă tot uitam în oglindă la un străin ce se holba la mine, furându-mi viața.
Acel strain nu mi-a furat doar identitatea, mi-a furat si sufletul.
Străinul mi-a intrat în minte și a început să mă critice, să mă facă să mă urăsc.
Iar zilele și nopțile transformându-le într-un inexplicabil dor.
Am început să beau, pentru a-mi îneca amarul
Căci străinul e tot aici, iar corpul meu este acoperit de cicatrici.
După o perioada am realizat că străinul nu îmi face bine și am încercat să-l alung
Însă era prea târziu, răul fiind deja făcut.
Nu m-am mai chinuit să alung străinul, la care eu împreună cu copilul din mine ne holbam.
Ne-am obișnuit cu el chiar dacă ne face rău.
Sângele tot curgea de pe o rană pe alta,
Iar lacrimile apăreau din când în când, gândindu-mă ca e ultima dată.
Încerc să îmi revin dintr-o stare ce se simte precum un coșmar.
Eu merg drept, dar nu aud și nu văd ce se află în jurul meu.
Vreau acasă, însă nu știu unde e "acasă"
Nicăieri nu ma simt bine, poate doar pe o bordura seara pe o alee întunecată.
Vreau copilul cuminte și inocent înapoi!
Îl urăsc atât de tare pe străinul din oglindă!
El a luat-o!
A omorât-o cu sange rece fară să se gandească cum mă voi simți.
Am văzut-o murind, am auzit ultimele ei fraze
Și i-am simțit suflarea cum îi părăsește corpul copilului meu.
Îl urăsc atât de tare pe străinul din oglindă, deși sunt singură în fața ei.
Îmi vreau copilul înapoi, copilul meu, copilul din mine
Care a murit cândva de mult în brațele străinului făra suflet și morbid.
Am auzit...
Mi s-a prăbușit lumea când am auzit
Mi s-au înmuiat picioarele
Și am simtit un gol amar
Un gol infinit
Iar tu..nu mai erai printre noi.
Aș vrea acum să-ți fi spus mai multe
Să-ți fi spus măcar că te iubesc
Și că țin la tine.
Însă acum e prea târziucăci..
Nu mă mai poți auzi.
ERam pe strada goală
Cu 2-3 oameni pe ea
Când am auzit vestea că
Tu nu mai erai deja.
Nu m-am așteptat
Și chiar a fost greu
Să primesc vestea grea
Precum un cer
CAre-mi atacă inima și din ușoară
Tot mai grea o făcea.
Mergeam tot mai departe
Cu telefonul la ureche
Crezand ca e un vis
Sau un coșmar fara pereche.
Îmi venea să mă las jos
Să țip atat de tare
Din cauza durerii care zăcea înauntru
Și încerca să mă omoare
Să mă distrugă, să mă aducă la disperare.
Mă tot gândeam atunci
La ce mi-ai zis ultima oarăî
Însa nu mai îmi aduceam aminte,
Dar acum știu
Și m-ai întrebat dacă o să te plâng.
Uită-te acum la mine
Și șterge-mi lacrimile
Care-mi curg pe obraji
Implorând să te trezești.
Dorul mă tot mă apasă
Și tot nu îmi vine a crede
Această oribilă întâmplare.
Nu mai am cui să-i spun bunic sau tataie
Căci v-ați dus amandoi
Și m-ați lăsat
Dar sper din tot sufletul
Că într-o zi ne vom revedea
În lumea fără de sfarșit și grea.
Licoarea iubirii
"Începe să dispară din lichoarea iubirii
După un an de zile
Lucru la care nu m-aș fi așteptat.
Mi-aș fi vândut și sufletul pentru el
Fară nici o ezitare
Însă acum aș sta să mă gândesc puțin.
Nu înțelege greșit,
Încă țin la el!
Este greu sa nu ma am sentimente pentru el
Deoarece în ochii lui vedeam întreaga lume.
În ochii lui căprui și dulci întunecați
Puteam vedea munții reci și singuratici
Iar deasupra lor, o lumina atât de pătrunzătoare
Cauzată de luna strălucitoare
Pierdută printre stelele argintii.
Am să descriu și buzele lui rozali
Câteodată puteau fi și rosi
Exact ca nuanta perfectă a trandafirilor.
I-aș fi putut admira toată ziua genele
Care completau tabloul din ochii săi.
Sprâncenele sale sunt atât de dese
Sunt de culoarea aurului și ai soarelui.
Zâmbetul său îmi încălzea sufletul
Iar imima îmi tremura la auzul voci sale
Însă era un sentiment plăcut."
Asta este conversația pe care o port aproape zilnic
Cu străinul din oglinda mea.
Începe să dispară efectele licorii iubirii
Însă am momente în care
Mă îndrăgostesc din nou de el.
ideile
ideile se diminueaza
cand seara iar se lasa,
norii negrii tot coboara
in lumea cea pacatoasa.
unde oare fuge vremea
timpul, ora si secunda
inainte stateai aici
dar acum esti departe iar.
exact ca la inceput
cand te-am vazut prima oara
erai distant si rece
dar m am lasat pacalita de razele ce te-ncalzeau.
puteam sta sa ma holbez
ore-n sir, ani si poate chiar mileni
caci fata ta e cel mai frumos peisaj
iar eu ador pictura.
este anotimpul in crare
copacii raman fara frunze
iar eu raman fara tine
cu durerea asta grea.
sufletul ma doare
iar absenta ta-i un chin
ce ma doare atat de tare
de ma aduce la disperare.
o singura întamplare
O singura intamplare
E de ajuns să mă omoare.
Tu când ai acționat
Oare ai gândit defapt?
Te-ai gândit ca îmi faci rău
Și inima mi-o străpungi?
A meritat oare ea
Tot ce voiam eu deja?
A meritat furtuna de amintiri
Și visuri zdrobite?
Spune-mi, a meritat ea toate astea?
De ce ai ales-o pe ea
Și nu pe mine?
Ce are ea in plus fata de mine?
Când minutele se scurg pe ceas
Ești motivul la care ma gandesc iar
Zilele nu mai sunt senine
Iar stelele parcă
Au început sa nu mai strălucească
De când nu mai esti aici
Cu mine.