0.06

Scriitorul şi jurnalistul Philippe Lancon a câştigat premiul Femina pe 2018

poezii.online Scriitorul şi jurnalistul Philippe Lancon a câştigat premiul Femina pe 2018

Romanciera americană Alice McDermott a fost recompensată cu premiul Femina pentru roman străin cu volumul "La neuvieme heure", apărut la editura La Table Ronde, iar Elisabeth de Fontenay a câştigat premiul Femina pentru eseu cu volumul "Gaspard la nuit", publicat de editura Stock. Pierre Guyotat, aflat în competiţie cu romanul său "Idiotie" (editura Grasset), a primit "un premiu special pentru ansamblul operei sale literare".

Ignorat de juriul Goncourt, romanul "Le Lambeau" rămâne în cursă pentru premiul Renaudot (ce va fi decernat miercuri) şi pentru premiul Interallie ( ce va fi acordat pe 14 noiembrie). Pentru mulţi dintre criticii literari, acest roman reprezintă cea mai bună carte a anului 2018 publicată în Franţa.

Pe 7 ianuarie 2015, Philippe Lancon a reuşit să supravieţuiască după ce mai mulţi islamişti extremişti au pătruns strigând "Allah Akbar" în redacţia din Paris a săptămânalului Charlie Hebdo, masacrând în total 12 persoane. Un glonţ i-a smuls partea inferioară a feţei.

"Începând din 7 ianuarie, toate lumile în care trăisem, toate persoanele pe care le iubisem au început să coabiteze în mine fără precedenţă, fără convenienţă, cu o intensitate nebunească, proporţională cu senzaţia dominantă: urma să îi pierd, îi pierdusem deja", a declarat jurnalistul francez.

Romanul începe cu o zi înainte de acel atac terorist. Jurnalist cultural al cotidianului Liberation, Philippe Lancon a mers la teatru pentru a viziona "A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare. În acel spectacol apare personajul Malvolio, un puritan care, reaminteşte jurnalistul francez, "vrea să îi pedepsească pe oameni pentru plăcerile lor şi sentimentele lor în numele unui bine pentru care, crezând că acţionează în numele lui Dumnezeu, face toate relele posibile".

În acea piesă de teatru, spunea Shakespeare, era doar un gând scris pe hârtie. Evenimentele de pe 7 ianuarie 2015 au depăşit orice coşmar imaginabil.

Philippe Lancon povesteşte atacul terorist în peste 60 de pagini care sunt uneori şocante. "Mi-am învârtit limba în gură şi am simţit fragmente de dinţi care pluteau peste tot", îşi aminteşte scriitorul.

"Am ştiut, mai târziu, că redacţia devenise o mare de sânge, dar (...) deşi mă îmbăiam în ea, aproape că nu o vedeam", relatează el.

Însă cele mai dificile lucruri abia urmau să se producă. Philippe Lancon relatează lenta şi dureroasa activitate de reconstrucţie chirurgicală a trupului său distrus.

Textul lui se îndreaptă către recunoştinţa pe care o resimţea faţă de infirmierele care vegheau asupra lui, faţă de medici, în special faţă de Chloe, faţă de poliţiştii care îl protejau, faţă de fratele lui care nu l-a părăsit în spital.

Acţiunea cărţii se încheie pe 13 noiembrie 2015, ziua atacurilor comise în mai multe restaurante şi în sala de concerte Bataclan din Paris. În acel moment, Philippe Lancon era la New York.

"Se întâmpla din nou, la fel ca a doua zi după atentat, o detaşare a conştiinţei, şi am simţit că totul reîncepea, sau mai exact continua, în mine şi în jurul meu...", scrie autorul acestui volum.

În 2017, premiul Femina a fost atribuit scriitorului Philippe Jaenada pentru volumul "La serpe" (editura Julliard), iar premiul Femina pentru roman străin a fost câştigat de scriitorul american John Edgar Wideman pentru volumul "Ecrire pour sauver une vie, le dossier Louis Till" (editura Gallimard). Premiul Femina pentru eseu a revenit lui Jean-Luc Coatalem pentru volumul "Mes pas vont ailleurs" (editura Stock).

Premiul Femina este un trofeu literar francez, creat în 1904 de 22 de colaboratoare ale revistei La Vie Heureuse, cu scopul de a reprezenta un fel de contrapropunere faţă de prestigiosul premiu Goncourt, ce era acordat în acea epocă, de facto, doar scriitorilor de sex masculin. Premiul Femina este atribuit anual de un juriu alcătuit în exclusivitate din femei, la începutul lunii noiembrie, la hotelul Crillon din Paris. Acest trofeu literar recompensează în fiecare an o carte tipărită în limba franceză, scrisă în proză sau versuri.


Preluat de la: Publika.md
Опубликовано 5 ноября 2018

Случайные публикации :)

Abonamentul fericirii

Abonamentul fericirii

-Buna ziua, doresc sa procur abonamentul fericirii
Am exclamat in magazinul iubirii
-Sigur
Mi-a răspuns vânzătoarea
-Costa zero lei

Mi-a răspuns administratoarea

-Așa ieftin?
Am întrebat entuziasmat
-Da
Mi-a răspuns ea cam detașat
Fără sa ma gândesc mult l-am procurat
Dar...
Abia ajuns acasă am observat
Ca la pachet mergea si sufletul îndurerat
O picătura de suferința, un vis spulberat
O mare de lacrimi si un copil disperat
Abia atunci am înțeles
Fericirea are sens

Dar târziu am realizat

Ce preț imens am achitat

Еще ...

iubirea e trecătoare...

Iubirea noastră strălucea

Ca un soare-n viața mea

Tu natura, Eu pământul eram

Atâta de bine ne potriveam

 

Iar în câmpia vieții mele

Curgeau râuri de fericire

Păsările cântau doar iubire

Înfloreau orunde toate culorile

 

Focul iubiri ardea cu putere

Mi se topea inima de dor

Mi se topea și de iubire

Făceam jocul să pară prea ușor...

 

Îți atingeam părul mătăsos

Te sărutam pe buzele tale moi

Priveam la al tău chip frumos

Vorbeau inimile, nu noi

 

Aveai pielea așa de fină

Fină ca niște petale

Trupul tău, o formă divină

Parcă ai ieșit dintre romane.

 

După un timp ceva s-a schimbat

Iubirea-mi nu tea mai impresionat

Și te depărtai tot mai mult de mine

Nu știam că dragostea atâta ține...

 

Într-o zi ne-am despărțit

Inima mea de sticlă s-a zdrobit

Și am început să sufăr din iubire

Nimic nu-mi alină a mea durere.

 

Dar încă mai am cicatrici

Și mă tem să mai iubesc

Să nu ajung tot aici

Mă simt bătrân și mă vestejesc.

Еще ...

Pe veci aproape

Drumul meu e asemeni metalului ros,
Asemeni fierului tocit de bătaie,
O muzică trecută prin tot ce a fost
Si scrisă în grabă pe-o ultimă foaie.

Casa mea e în mijloc de pădure,
Asemeni cuibului construit în frunzani-
Să poată veni mama la mine,
Chiar dacă vor trece o mie de ani.

Să bată la ușă cu vântul de-afară
Si crengile mele, încet, să deschidă.
Să bem ceai cu lămâi ca odinioară
Si la plecare să mă cuprindă.

Să vină tata din ierbi și izvoare,
Să bată la ușă prin murmur adânc
Si frunzele mele să-i pun la picioare,
Iar când se va duce, în taină să plâng.

Să-mi vii și tu mai târziu de pe stele
Si să cobori de sclipire în noapte
Cu raza ce cade grăbită din ele,
Pentru a-mi fi peste veacuri aproape.

Еще ...

Am Plecat

Totu-i îi vechi și învechit

Toți în jur au-mbătrânit.

Ce am știut eu nou cândva

S-a pierdut pe undeva.

Si ce vechi cândva a fost

Acum nu-și mai are rost.

Am crescut eu pe aici

Cu prieteni și bunici.

Locul meu s-a ocupat,

Căci demult eu am plecat,

Dar pe voi - nu v-am uitat.

Blânda cea copilărie

Mândră floare de câmpie.

Pe aici ea s-a trecut

Si eu uite, n-am văzut.

Oameni buni ce m-au crescut,

Ce m-au învățat s-ascult,

Mulțumesc, vouă vă spun,

Pentru tot ce știu acum.

Pe alt drum eu am plecat

Si departe v-am lăsat,

Viață nouă am început,

Prieteni noi eu mi-am făcut

Sunt de acolo eu acum,

Nu mă mai întorc din drum.

Cale nouă ca din vis

Ea în larg mi sa deschis.

Fiecare-n drumu lui

Pe cărarea timpului.

Totu-i nou și înnoit

Viață nouă – bun venit!

Еще ...

Dezacorduri

cineva mi-a furat ultima pagină din jurnalul meu intim

cu trei sute șaizeci de pagini

consemnasem acolo dezacordul meu față de tăietorii clandestini

de arbori

scrisesem apăsat despre politicieni și președinți

cozi de topor

despre Schweighofer

sigur fuseseră serviciile secrete la mijloc

fiindcă nu putea fi altcineva

și n-am înțeles de ce

eu îmi exprimasem doar spaima lui Creangă cu drobul de sare

să nu-mi cadă în cap munții

lupii și urșii izgoniți din casele lor

păsările lăsate să doarmă în aer

ei nu

în rest scrisesem despre lucruri mărunte

precum prețul umflat cu pompa la morcovi

sau lapte

despre meandrele cursului valutar și ordonanțelor de urgență pe justiție

chestii din astea de prost gust

mofturi

și atunci

mă întreb

cum naiba să nu ieși indignat în piața publică

în calitate de cetățean liber

și să nu strigi hoții…

Еще ...

Investim tot ceea ce avem in fatada si uitam ca temelia e cea mai imortanta la o constructie

 Suntem într-o permanentă mișcare. Mereu tindem spre perfecționism. Si, deși știm că  e imposibil, ne încăpățânăm  să credem că într-o bună și minunată zi vom fi absolut perfecți.
     Majoritatea persoanelor nu se simt atât de bine în pielea lor, și deseori își doresc o altă viață decât cea pe care o au. Nu sunt satisfăcuți de propria viață, de ocupațiile, de job, de hobby-urile pe care le au.
     Fiecare dimineață e aceeași. Are același început. Trezitul de dimineață, de fiecare dată îți privești  fața somnoroasă în oglindă. În grabă îți iai cafeaua, rareori un sandwich și mergi grăbit(ă) spre facultate sau job. Aceeași piesă  o asculți ore în șir în drum. Si așa zi de zi.
     Îți saluți politicos colegii, dar cu atâta plictiseală. Te așezi la masa ta îngândurat(ă). Si plictisit(ă) de tot, te vei apuca de însărcinările pe care le ai.
     În cercul de cunoscuți va fi o persoană, de același sex care, după părerea ta e mai frumoasă, mai deșteaptă și e mai competentă decât tine. Are alte hobby-uri decât ale tale, care sunt mai atractive.
     Vei ajunge acasă cu aceeași melodie difuzată în căști. Vei lua într-o fugă masa și te vei pune jos, pe covorul ce deseori îți alinta corpul cu atingerile sale moi. Te vei gândi la tine, te vei gândi la  lumea înconjurătoare. Te vei gândi la abilitățile tale și că trebuie să faci o schimbare în viața ta. Dar brusc îți va apărea în gând, persoana "perfectă"  după părerea ta. Te vei gândi  la ea și chiar și defectele ei le vei considera drept un avantaj. Si, vei obișnui  să o ridici în slăvi. Involuntar. Plin de furie și invidie, te vei ignora și vei ajunge să te și înjosești. Îți vei pune etichete. Iar cel mai groaznic lucru e că ai ajuns să îți urăști chipul... sufletul... chiar și personalitatea. Ai cedat atât de ușor, când încă ieri, erai în stare să lupți până la ultimul expir.
     Dorind să devii altcineva, vei uita de adevăratele valori. Si vei încerca să te schimbi. Vei imita persoanele ce le consideri un model pentru tine și astfel, personalitatea ta va avea de suferit. Va pieri la sfârșitul procesului de transformare. Vei merge la un coafor. Va fi o schimbare radicală a look-ului, îți vei impune anumite valori și principii, îți vei schimba vestimentația. Vei goli portmoneele și cardurile pe lucruri inutile, crezând că astfel vei deveni la fel de ideal(ă). Vei goli cardurile și portmoneele în speranța de a te autoperfecționa. Dar de fapt, te vei transforma într-o marionetă. Îți vei irosi forțele pe lucruri inutile devenind astfel o persoană falsă. Investești tot ce ai în fațadă uitând că temelia e cea mai importantă la o construcție.
Еще ...