Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: JustMe
Дата публикации: 2 мая
Добавлено в избранное: 4
Комментарий: 6
Просмотры: 1283
Стихи из этой категории
vindecare
Lasă-mă în pace..
Nu te mai întoarce, te rog dă-mi pace
Tu o iubești pe ea acum și sincer…îmi place
Inima îmi tresare când te vad..nu știu ce face
Iubirea noastră sărăcea, nu mai era, cel puțin din partea ta..
Sufletul meu zăcea și suferea, nu te pot ierta..
Dar tu..ai ales-o pe ea
Am văzut o cum zâmbea și...ce fericită era
Iar persoana mea plângea, nu mai putea..
Dorul mă cuprindea si ma întrebam…
Cum era..?
Cum era când ma iubeai și frumos îmi cântai?
Cum era când de lume fugeam și ne iubeam..?
Cum era când doar la viitor de gândeam?
Şi unul de altul depindeam
Era..era frumos dar…doar era…
Te rog lasă-mă în pace
Eu nu te mai vreau, ești al ei..
Ai atins buzele altei femei
E prea târziu, te rog dă-mi pace
MA
--Părasit--
Mai parasit demult,demult,
Si mai lasat sa zac plangand.
Nici nu stiam ce singur sunt,
Un jalnic om,cu cea mai mare vina.
Iubesc eu steaua de pe cer?Cand ea isi are luna?
Caci e ca mine stea si ea,dar eu sunt numai ziua.
De ce sa vrei doar intuneric,cand tu ai soarele pe cer?
Si cand se lasa noaptea rece,sa stai cu cele care pier?
Te strig in vise si n auzi
Te acuza vorbe ce le ai spus
Cand imi sopteai ca ma refuzi
In seara rece la apus.
Esti esecul ascuns in perfect,
Ma faci sa cred ca eu sunt defect,
Fara tine ma simt incomplet
Si nici nu stiu de ce te mai iubesc.
Sarutul tau ma mangaiat,
acum ma doare amintirea
Povetsea noastra s ancheiat
Dar nu iti pot uita privirea...
Poezie
Si am decis să nu mai plang după două pahare de vin,
Am simţit în tine acel venin
Te-ai transformat ,nu te mai recunosc
poate îţi povestesc şi eu cum am fost.
Radio Cultural
E strada pustie, iubito, şi e noapte.
Doar eu în maşină şi radioul la maxim
O cântă pe Lhasa De Sela: De Cara a la Pared.
Şi plouă în maşină, dar e senin afară...
Şi ploaia se prelinge-n acorduri de chitară.
Mă uit în oglindă, retrospectiv mă-nconjoară o emoție pură... transcedentală.
O vrajă subtilă, uşor subliminală, se difuzează-n lumina stradală
Şi-n nostalgia perfect senzuală.
Stâlpii degajă, ambiental, luminile calde de felinar,
Aliniați ordonat pe pavajul mozaical,
Cu tentații de dans în umbre cu ritm literar.
Mă cuprind de volan în propriul tangou cerebral.
Şi parcă pasu' mi-alunecă incendiar, precipitat într-un sprint culminant de final...
Tu
Tu mi-ai fost tot,
dar totul trece
și ai lăsat în urmă o vreme atât de rece.
Tu mi-ai fost dor,
și m-ai durut
și am crezut că fără tine am să mor.
Tu mi-ai fost inimă
și mi-ai bătut în piept
dar cât să te mai aștept?
Tu mi-ai fost cerul,
și m-am uitat la tine cu ardoare
dar abia acum simt cât mă doare.
Tu mi-ai fost suflet,
te-am purtat oriunde în lume
și am să te port mereu, pe-ale iubirii urme.
Tu mi-ai fost prima iubire,
m-ai făcut să simt tot
și apoi să simt că nu mai pot.
Tu mi-ai fost vânt de primăvară,
și-mi suflai încet prin păr
acum ești viscolul din iarnă
și apeși pe răni, iar ele dor.
Tu mi-ai fost vară,
și am crezut că n-o să treci
dar apoi te-am privit cum pleci.
Tu mi-ai fost visul cel mai mare,
și te voiam cu tot dinadinsul,
Să îți arăt că nu ți se pare,
că putem atinge paradisul.
Tu mi-ai fost răsăritul soarelui,
dar ai apus,
apoi ai răsărit iar,
doar ca să mă trezești dintr-un coșmar.
Tu mi-ai fost cel mai dulce vin,
dar am băut până când am început să simt
gustul ușor schimbându-se-n venin,
și tot nu m-am oprit.
Tu mi-ai fost zâmbet,
și te-am purtat cu cea mai mare fală,
acum eu ce mă fac?
Căci îmi simt inima goală.
Tu mi-ai fost lacrimi,
și am vărsat nenumărate
doar să nu mă lași în urmă și să pleci departe.
Și totuși ai plecat.
Tu mi-ai fost tot,
dar nu mi-ai fost regret vreodată
căci cum aș putea regreta
ceva ce am iubit odată?
Pe cont propriu
Privesc in gol, in departare
Imaginea vietii tale
Gandesc oare ce-ti doresti?
Cand tu nimic nu povestesti
De ce trebuie sa ghicesc?
Ce-nseamna restul vietii mele
Cu tine nu mai pot porni
Spre drumul vietii, inimii.
Comune nu ni-s mintile
Nici gandurile, sufletele
Fiecare cate-o alta cale
Stergandu-se cu un burete
Scopul vietii, pe-ndelete.
Nu vrem nimic, nu ne dorim
Noi nu gandim, noi nu iubim
De ce oare atunci traim?
Sa strangem, sa agonisim?
Sau sa desfacem aripi
Sus in zbor spre cer, departe
Sa privim intinderi ce apar
In fata sufletului de clestar
Si cand anii vor fi trecuti
Cand parul alb ma va incununa,
Ochii obositi de a lupta,
Se vor inchide pentru pururea.
Si nicicand nu voi pricepe,
De ce aceste trepte
Lasa-te pe carare
Sa le strabata orisicare,
Nu toti sunt facuti sa mearga
Agale pe-acest drum
Putere, asta e nevoie
Ca sa treci peste furtuni!
Другие стихотворения автора
Fără titlu.....
Ai nevoie de o singură scânteie
S-aprinzi focul ce de mult sa stins
E nevoie de-o singură femeie
Ca să ai din nou sufletul încins
Încălzește-mi inima de gheață
Și doar al tău voi fi, promit
Îți ofer și propria-mi viață
Dacă mă faci să mă simt iubit.
Oferă-mi tot ce poți
Și eu îți ofer tot ce simt
Petreci cu mine nopți
Și-ți promit c-am să te alint
Gânduri controversate
M-am săturat de toți oameni din jurul meu,
Sunt sătul să-i ascult cum mă critică mereu.
Fac greșeli la fel cum face orice semizeu
Am un motiv să fiu în război continu cu Dumnezeu
Mă îndrept cu pași grăbiți către destinația finală
Ca la final să fiu judecat de un zeu cu inima goală
Vreau să-i spun în față cât de mult pot să-l detest
Nu iau în calcul că tot ce trăiesc este un simplu test
Nu pot să iau în calcul faptul că ne iubește pe toți
Ne fură șansa la fericire și tot noi suntem numiți hoți
Ne privește de sus, de parcă el este mai bun ca toți
Este un criminal cu sânge rece ce ne vrea morți
N-am să mă închin în fața lui, n-am cum să-l iert
N-am decât ca sfârșitul inevitabil să mi-l aștept
Cu ură în suflet și cuvinte de ură pe buze
Am să-l scuip spiritul dacă vrea să mă acuze
Chiar cu riscul de a suferi o eternitate
N-am să-mi cer scuze nici măcar după moarte
Mă fut în raiul său în viața și fericirea eternă
Divinitatea sa nu-și are loc în viziunea mea modernă
Am să-i iau în pulă fără excepți toți sfinți
De cenvingerile mele am să trag mereu cu dinți
Am să-l urăsc o eternitate fără pic de regret
Simpla lui existență pentru mine rămâne un pamflet
În lumea mea eu am să-mi fiu propriul zeu
Am să fac doar cea ce vreau să fac mereu
Chiar dacă uneori nu țin cont de principi morale
Am să-mi fac viața să înflorească ca o floare,
Am s-o umplu de spini ca să țină la distanță
Pe toți care nu-și au locul în a mea viață.
Fara titlu
Cum aș putea să zâmbesc din nou și să fiu fericit cu gândul la viitor
Dacă de când m-a părăsit sufletul mi-a rămas pe deplin gol
Viața-mi este în declin, acaparat de coșmaruri refuz să redevin visător
Fericirea drept în față dar eu decid mereu să fac câte un ocol
Pe drumul vieți stau cu ochi după tine și nu țin cont absolut de loc-
De cea ce mă înconjoară, dacă mai fac un singur pas cad de pe bloc
Rămas făfă șanse mai am o speranță și parcă îți aud din nou vocea dulce
O simt cum mă cheamă, o urmez fără să știu unde m-ar putea duce
Din cauza ei azi s-a vândut mai puțin cu o cruce, însă sincer nu sunt fericit
A fost doar o iluzie dulce, datorită ei trăiesc dar mă simt de parcă am înebunit
Mă las prea ușor ghidat de sentimente, mă las prea ușor acaparat de regrete
La nervi îmi las mult prea ușor sângele din pumni pe fiecare perete
Nu știu ce să mai cred, nu pot să-mi găsesc un reper după care să mă ghidez
Îmi trăiesc fiecare zi fără de control, ca într-un coșmar încă sper că visez
Am renunțat la idea de a-mi lua pistol pentru că știu că nu pot să mă controlez
Vocile din cap mă ceartă simt cum clachez și încep să delirez
Uneori și eu rămân mască când văd în ce hal grotesc pot să gândesc.
Când ceva mă apasă... mă doare când văd că n-am cu cine să mă sfătuiesc
Aproape seară de seară mă întreb "Oare de ce pula mea încă mai trăiesc"
Când sunt la un pas de moarte, la un pas să las totul în urmă, îmi amintesc....
Nu am cum să o las în spate pe singura persoană pe care o iubesc
N-am să renunț atât de ușor cu toate că viața mi-o disprețuiesc
O să sune ciudat însă simt întunericul cum îmi inundă sufletul rece
Simt o chemare ce nu-mi dă stare, simt cum fericirea pe lângă mine trece
Când închid ochii îi văd chipul și îmi doresc să nu-i mai deschid niciodată
Vreau s-o privesc mereu chiar dacă rămân blocat într-o lume de gheață
Vreau să o simt mereu la mine-n suflet la fel cum am simțito prima dată
Vreau să fie lângă mine în clipa de față pentru că nu cred în altă viață
Cu toate că vorbesc despre suflet nu am conceptul de viață spirituală
Cu toate că o iubesc și în gândul meu este doar ea tot am inima goală
Mă pierd în gânduri mai mereu, gândesc prea mult dar uit să și vorbesc
Este suficient să te uiți în ochii mei ca să înțelegi cuvintele ce nu le rostesc
Complicat
Poate ar trebui să-ți scriu să-mi cer iertare
Însă pentru tine cuvintele mele n-au valoare
Ce sens au toate dacă tu crezi că te mint
La mie îi mai complicat când vine vorba de cea ce simt
Fara titlu
Vreau să mor ca să-mi iau gândul de la tine,
Vreau să cred că după moarte totul va fi bine
Vreau să mă asigur că toți o să uite de mine
Îmi cer scuze în avans pentru toate lacrimile care o să curgă
Din ochi persoanelor ce cred că mă cunosc dar niciodată nu m-ascultă
Îmi cer scuze pentru tot binele și răul pe care l-am făcut
O să uitați de mine pentru că niciodată nu m-ați cunoscut
Tu ai fost singura care m-a cunoscut cu adevărat
Doar tu ști prin câte am trecut și cât sunt de devastat
Dintre atâtea persoane tu ai fost singura care m-a ascultat
Ție ți-am spus tot de fiecare dată când viața m-a dărâmat
Nu-mi pasă dacă ajung în iad, am să le iau toate ca pe un vis
Nu-mi pasă dacă am să rămân blocat singur o eternitate în abis
Nu-mi mai pasă de jurăminte și nici de cea ce ți-am promis
Nu-mi mai pasă de nimic, ce rost ar avea să-mi mai pese
Am prea multe versuri scrise, dar prea puține înțese
Am ajuns să nu mai reușesc să-mi înțeleg propriile gânduri
De asta am ales să le las pe toate printre rânduri
Cine știe, poate cândva am să reușesc să înțeleg
Poate că n-am nevoie de o jumătate ca să fiu întreg