Автор Arnăutu Vadim
Итого
4 публикацииСлучайные публикации :)
Iubitorul nepăsării
Aşa departe stã înţelepciunea
De gândul oricãrui nepãsãtor!
Cã, mai aproape stã pe trup, o hainã
Şi mai lipitã coada, de topor.
El nu e deranjat defel, sãracul,
Cã-i zboarã cugetãrile hai-hui.
Ba-i mulţumit, având stimã de sine
Şi zice cã aşa e felul lui...
Nu are nici mustrãri de conştiinţã,
Cã pierde-atâta vreme în zadar
Ci, din pocalul firii, socoteşte
Sã îşi mai toarne-o datã în pahar.
Îşi vânturã secundele, de-a dreptul
Şi crede c-are vreme, berechet,
Trãind aşa, fãr-a bãga de seamã
Cum se-ofileşte-al anilor buchet!...
Gothik
M-aud strigând într-un mormânt,
Se văd şi stelele cazând,
Admir un soare apunând...
Îl văd agonizând şi sângerând...
Se-aude sufletul urlând....
Şi m-am pierdut iar
Într-un gând...
Şi lacrimi de cărbune
Văd curgând!!!
AM FOST ACOLO
Acolo, urmele ne-am lăsat umili,
Precum le-au lăsat şi alţi pelerini,
Ce-au fost, cu mult, înainte de noi,
Doar umbre ce şterg pereţii cei goi...
Acolo, cu-întrebări multe în glas,
În lumina cerului ţinut de Atlas,
Am atins nemişcarea, c-un simplu gest,
Stârnind în fuioare, praful celest...
Rătăcind printre zei, cu privirea pierdută,
Răspuns nu găsesc, căci statuia e mută,
Doar frânturi de ecou cântate în lire
Ce-mi pare că sunt înspre-a morţii jelire...
Marmura albă, translucidă şi grea,
Străluceşte în soare precum o stea,
Salvând înspre ţărm vapoarele-ntregi
Ce poartă într-ânsele, mii de pribegi…
Neantul întunecat
Misterul meu ascuns în neant,
Așa cum o viață întreagă
M-am tot afundat
Precum ar fi confortul meu.
Încet, încet, din ce în ce mai mult,
Tot cad, și voi avea căderea grea,
Când mă voi lovi de asfaltul rece și ud
Iar sângele se va vărsa,
Atunci voi simți cu adevărat
Tot ce până acum n-am reușit.
Întunecat, sufletul meu,
plin de flori cu miros de doliu și neant,
Iar trecerea ușoară îmi va fi
de aici, la necunoscutul tărâm
Tărâmul presărat cu sare și ceară
Cel pe care îl visam de mult
Și în care mă scufund...
Aș vrea..
Aș vrea ca tu să-ți trăiești viața frumos,
Chiar dacă acum mă doare pan’ la os,
Aș vrea sa ieși,sa razi si sa vorbești din plin,
În timp ce eu sorb din acel pahar de vin.
Te rog să cânți,să razi și să dansezi,
Te rog,eu însă ,să mă vezi,
Să nu treci iute și agale printre noi,
Și să-ntorci măcar o singură privire
înapoi.
Tu ia-mi ai mei bani,haine și acele botine,
Dar nu mă lasă,te rog,și fără tine.
Mai da-mi un ultim trist răgaz
Și aruncă mă te rog,în acel extaz
Mai vreau să ți simt o dată a ta piele caldă,
Să mă mai bucur de a ei finețe-o perioada.
Mai lasă-mi al tău păr să ți l ating,
Până observ încet cum eu încet am sa mă sting.
Și-n minutele acelei agonii,
Mai aprinde-mi în suflet flacăra iubirii,
Sărută-ma duios pe frunte,
Sa ne-amintim de acele zile de la munte.
Primăvara inimii mele
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulce amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
A fost odată...🥲
Smaranda Ploaie
17 августа
[Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp Pentru tot restul vieții mele Prin vise voi călători în timp Unde gândurile-mi pot umbla rebele... Poate...
Pradă si putere
Smaranda Ploaie
17 августа
Frumos....
✨ p.o.e.m
Smaranda Ploaie
17 августа
Felicitări. Frumos scris!
Acorduri păgâne
Smaranda Ploaie
17 августа
Superb scris!
Mâna ce te mângâie
Smaranda Ploaie
17 августа
Versurile astea sunt dureros de adevărate... bravo!
🎦 Ultima sărutare să-mi dai
Smaranda Ploaie
17 августа
Frumos! Felicitări!
🎤 Regăsire
Smaranda Ploaie
17 августа
Versuri scăldate in focul dorului si al iluziei. Frumos concept!
Paharul din amurg
Smaranda Ploaie
17 августа
Versuri minunate...
Paharul de ploaie
Smaranda Ploaie
17 августа
O ploaie de versuri pline de amintiri si dor!
Vinul nopților pierdute
Smaranda Ploaie
17 августа
Superbă creație!
Singura mea rugă, dorință și destin
Smaranda Ploaie
17 августа
Versuri memorabile care rămân in sufletul celui care a iubit si iubește. Sincere felicitări
Cand dorul picură cuvinte
Smaranda Ploaie
17 августа
O poezie in care ai lăsat sufletul sa vorbească cum stie el atunci cand suferă.... Aprecierile mele cele mai sincere...
Gustul sec al plecării
Smaranda Ploaie
17 августа
Frumoasa descriere..
Când m-ai atins
Smaranda Ploaie
17 августа
Toți suntem sfinți pana la primul pahar de vin si primul sărut.....
Uneori, ploaia sunt eu.
Smaranda Ploaie
17 августа
Un buchet de versuri minunat!