O lume....
Trăim în lumea în care nunta e mai importanta ca iubirea...
În lumea în care înmormântarea e mai importanta ca cel înmormântat ... Unde mamele semidezbracate explică fetițelor despre decentă și modestie ...
Iar tații cu paharul în mână arată exemplu clar cum e să fii bărbat onorat....
O lume care caută să își perfecționeze imperfecțiunile trupești evitadusi lumea interioară și sufletul
Toți vor să devina mai buni în ochii altora .. Dar în ochii voștri suferă inecanduse în nelegiuiri ...
Poems in the same category
Cine ești, de unde vii.
Mă pândește doar nefericirea,
Când mă farmeci cu iubirea
Și mă-ntreb cu ce -am greșit ,
Și ce mai am de pătimit.
Toată vina o port eu,
Când te petrec în neglijeu;
Simt că nu te vei întoarce,
Nu -mi zâmbi, nu te preface.
Iarăși ploaia mă inundă,
Dorul să mi -l ascundă
Pentru amorul mistuit
Din visul ce l-ai năruit
Ești ca vremea, efemer;
Cine ești, e un mister,
Vii din alte vremuri,
Scuturat, cuprins de friguri...
Nu te întreb, doar tac,
Un ceai fierbinte-ți fac.
Te țin în brațe strâns,
Să nu mă umfli iar de plâns...
Tu n-ai știut
Tu n-ai știut cum să iubești,
Ai vrut doar vise pe hârtie,
Dar dragostea, ca să trăiești,
Nu e un joc de fantezie.
Eu ți-am întins o mână caldă,
Dar tu erai doar umbra ta,
Cu inima pustie, albă,
Ca iarna rece-n viața mea.
Eu ți-am fost umbră și lumină,
Ți-am fost și vânt, și adăpost,
Dar tu credeai că e de vină
Destinul scris fără de rost
Tu n-ai știut să-mi fii aproape,
Când ochii-mi plângeau nopți la rând,
Ți-ai pus tăcerea între șoapte
Și-ai stat în urmă, surd și blând.
Dar timpul trece și învață,
Și azi te las în drumul tău,
Căci cine nu iubește-n viață
Rămâne singur, gol și rău.
Simt că te-aș mai dori
Te-am căutat o viață
Ca să te întâlnesc o clipă,
Oare, să învăț mai mult să te prețuiesc...
Sau să mă bucur că te-am întâlnit pe acest lumesc?
Acum, încerc să te mai adun,
Ochii migdalați de cerulean,
Nu-i găsesc în nici cel mai adânc ocean
Sufletul tandru, făurit din mândru soare,
Nu mai răsare de mult pe strada mea,
Mâna ta suavă ce gândilă melodic alinarea
Nu o mai simt peste rănile mele chinuitoare.
Te-as dorii să-mi fii paradis,
Să mă înec în al tău suflet bun,
Dar dacă fericirea mea e un vis,
Eu am ales să dorm profund.
Uimire...
Câtă iubire strânsă-n pumn
S-a adunat până acum?
La cât din tine-ai renunțat?...
Mă-mpac cu mine-n fiecare seară,
Si-adorm plângând a lăcrămioară,
Si-n fiecare gând de-al tău
Mă regăsesc. Sunt EU!
Mă port copil în devenire.
Așteaptă-mi ochii să se mire
Si brațele să te-nconjoare,
Inima să se-nfioare...
Deschide-te!
Este iubire!
Las-o să zboare-a NEMURIRE...
Dragostea nu moare niciodată
Cei care spun că dragostea la rându-i moare,
Sunt cei care nu știu ce e iubirea!
Eu însumi am aflat de la iubita Vasilica
Secretul nemuririi amorului,iubirii,dragostei...
Căci este mult mai simplu
Să previ decât a repara!
Amorul moare dacă e lăsat în părăsire
Cu siguranță se întâmplă așa!
Cu lucruri mici sau daruri ce par neînsemnate,
Nu-l lași să plece să dispară !
De vrei ca dragostea să viețuiască veșnic
Hrănește-o zilnic cu ceva,
O vorbă bună, un sărut sau o speranță,
Si n-o lăsa așa vreodată ca să moară!
(9 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
O altă risipire
Fără dor sau amor
Este grea risipire!
Deasupra lor stă doar Dumnezeu,prietenul meu!
Îngerii cu al lor cor
Îmi cântă ceva mult prea dulce Să pot înțelege acum pe Pământ....
Iubirea ce vine din cer nu e rece...
E altceva,nu trece!
E foc ce arde otrava și răul
Ce stau omului ascunse-n sân,
Precum stă un șarpe...
Fără dor sau amor toate dor!
Speranța e săgeată trasă din Rai,
Poate rana-i adâncă,
Te ridică din moarte și frică
Iar viața cea veche fuge, te lasă în pace
Caci drumul pare lung spre Adevărata cerească casă,
Fără dor sau amor,
Ești în veșnică risipire!
(25-26 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Cine ești, de unde vii.
Mă pândește doar nefericirea,
Când mă farmeci cu iubirea
Și mă-ntreb cu ce -am greșit ,
Și ce mai am de pătimit.
Toată vina o port eu,
Când te petrec în neglijeu;
Simt că nu te vei întoarce,
Nu -mi zâmbi, nu te preface.
Iarăși ploaia mă inundă,
Dorul să mi -l ascundă
Pentru amorul mistuit
Din visul ce l-ai năruit
Ești ca vremea, efemer;
Cine ești, e un mister,
Vii din alte vremuri,
Scuturat, cuprins de friguri...
Nu te întreb, doar tac,
Un ceai fierbinte-ți fac.
Te țin în brațe strâns,
Să nu mă umfli iar de plâns...
Tu n-ai știut
Tu n-ai știut cum să iubești,
Ai vrut doar vise pe hârtie,
Dar dragostea, ca să trăiești,
Nu e un joc de fantezie.
Eu ți-am întins o mână caldă,
Dar tu erai doar umbra ta,
Cu inima pustie, albă,
Ca iarna rece-n viața mea.
Eu ți-am fost umbră și lumină,
Ți-am fost și vânt, și adăpost,
Dar tu credeai că e de vină
Destinul scris fără de rost
Tu n-ai știut să-mi fii aproape,
Când ochii-mi plângeau nopți la rând,
Ți-ai pus tăcerea între șoapte
Și-ai stat în urmă, surd și blând.
Dar timpul trece și învață,
Și azi te las în drumul tău,
Căci cine nu iubește-n viață
Rămâne singur, gol și rău.
Simt că te-aș mai dori
Te-am căutat o viață
Ca să te întâlnesc o clipă,
Oare, să învăț mai mult să te prețuiesc...
Sau să mă bucur că te-am întâlnit pe acest lumesc?
Acum, încerc să te mai adun,
Ochii migdalați de cerulean,
Nu-i găsesc în nici cel mai adânc ocean
Sufletul tandru, făurit din mândru soare,
Nu mai răsare de mult pe strada mea,
Mâna ta suavă ce gândilă melodic alinarea
Nu o mai simt peste rănile mele chinuitoare.
Te-as dorii să-mi fii paradis,
Să mă înec în al tău suflet bun,
Dar dacă fericirea mea e un vis,
Eu am ales să dorm profund.
Uimire...
Câtă iubire strânsă-n pumn
S-a adunat până acum?
La cât din tine-ai renunțat?...
Mă-mpac cu mine-n fiecare seară,
Si-adorm plângând a lăcrămioară,
Si-n fiecare gând de-al tău
Mă regăsesc. Sunt EU!
Mă port copil în devenire.
Așteaptă-mi ochii să se mire
Si brațele să te-nconjoare,
Inima să se-nfioare...
Deschide-te!
Este iubire!
Las-o să zboare-a NEMURIRE...
Dragostea nu moare niciodată
Cei care spun că dragostea la rându-i moare,
Sunt cei care nu știu ce e iubirea!
Eu însumi am aflat de la iubita Vasilica
Secretul nemuririi amorului,iubirii,dragostei...
Căci este mult mai simplu
Să previ decât a repara!
Amorul moare dacă e lăsat în părăsire
Cu siguranță se întâmplă așa!
Cu lucruri mici sau daruri ce par neînsemnate,
Nu-l lași să plece să dispară !
De vrei ca dragostea să viețuiască veșnic
Hrănește-o zilnic cu ceva,
O vorbă bună, un sărut sau o speranță,
Si n-o lăsa așa vreodată ca să moară!
(9 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
O altă risipire
Fără dor sau amor
Este grea risipire!
Deasupra lor stă doar Dumnezeu,prietenul meu!
Îngerii cu al lor cor
Îmi cântă ceva mult prea dulce Să pot înțelege acum pe Pământ....
Iubirea ce vine din cer nu e rece...
E altceva,nu trece!
E foc ce arde otrava și răul
Ce stau omului ascunse-n sân,
Precum stă un șarpe...
Fără dor sau amor toate dor!
Speranța e săgeată trasă din Rai,
Poate rana-i adâncă,
Te ridică din moarte și frică
Iar viața cea veche fuge, te lasă în pace
Caci drumul pare lung spre Adevărata cerească casă,
Fără dor sau amor,
Ești în veșnică risipire!
(25-26 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Other poems by the author
Aveam doar 16 ani....
Aveam doar 16 ani ,
Când începusem sa iubesc .
Și nu știam ce va urma
Și cât aveam sa patimesc....
Visam mereu acel băiat
Nu prea înalt, cu ochi căprui
Un farmec ce nu îl vedeam ,
In ochii nimănui...
Îl iubeam fierbinte și frumos
Cum n-am iubit vreodată,
Nu știam ca va urma
Sa fiu ades tradată.
Îl iubeam atât de mult
Ca nu vedeam nimic
Chiar de plângeam în noapte
Și inghetam de frig....
Îl iubeam atât de mult
Ca ma rugam la îngeri
Sa ii șoptească ca mi-e dor,
Și suportam înfrângeri.
Asa a durat , ani la rand....
Pana ce m-am răcit
Azi ma simt de parca
Nicicând nu l-am iubit...
Cândva iubind fără hotar
Și mii de vise ce-am avut
Mi-au devenit coșmar....
Amintiri ce am avut
Vor rămâne pagini scrise,
Care cândva erau
Cele mai dorite vise...
Cândva un înger de fetita
Cu ochii ca și marea,
A simțit pe pielea ei
Ce amară e trădarea...
Azi nu mai am nici vise,
Și nici pagini scrise ,
De el nu am povestit
Chiar dacă l-am iubit.
Azi totu-i diferit
Nu vreau sa mai iubesc
Destul am suferit
Și intr-un final ma bucur....
Ca totul s-a sfârșit ....
Înger de fetița....
Ea, înger dulce de fetita
Cu sufletul alb și curat,
El , demon îmbrăcat în negru
Cu sufletul intunecat...
Ea l-a privit cu bunătate
Iar el ,de parca a cedat...
Întunericul lui dinainte
De parca s-a evaporat ...
Trecut-au anii grei în lupte,
Cu viața grea și a lui noapte ,
Ea mereu făcându-i punte
Luminând calea prin șoapte.
Iar când furtuna năvălise
Ea strâns de mână îl ținea ,
El o trase-n întuneric
Și acolo singură o lăsa....
Ea calea cu greu a găsit-o,
Și înger negru deveni ,
Inima din piept îi era rupta
De-atunci ea nu putea iubi....
Aripile nu m-ai zburau
Iar ea lupta sa facă soare ,
Nu arătat la nimeni în jur
Ca zilele îi sunt amare.
A luptat zile și nopți
Și astăzi încă ea mai lupta. ..
Ziua - cu sufletul ei,
Noaptea - cu inima rupta....
E O UMBRA 🩶
E o umbră?
Un miraj?!
Un ecou,
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă?
Rană... sau
Momeala-n plasă?
E și miere
Și durere,
E și chin,
Dar și plăcere.
E și soare,
E și beznă,
E și rana mea
Pe gleznă...
Eu un gând
La răsărit,
Dar și omul...
Cel iubit !
Nu judeca
Nu judeca nimic în lumea asta..
Nu judeca trecutul cuiva,
Cunosc bărbați ce nu-și iubeau nevasta,
Deși în public invers demonstrau ...
Nu judeca pentru ce nu ești sigur,
Nu judeca, ceea ce nu știi...
În viața poți să ajungi singur
Cel ce va fi mâine judecat.
Cunosc femei ușuratice în asta lume..
Când chipul lor părea așa curat ,
Și alcoolici cu un chip deștept
Ce în alcool durerea au inecat.
Nu judeca trecutul cuiva ,
O lecție ce a fost învață...
Nici hotărârile cuiva,
Asa au fost scrise ,de a lui soartă.
Azi râzi de un copil străin
Că e murdar și de tot lipsit,
Mâine primești cuțit în spate
De la copilul tau ,cel mult iubit...
Nu judeca o mamă
copii ce sii crește
Singura, așa cum poate
Poate nu a avut de ales,
Nu îi știi istoria din spate ...
Nu judeca pentru ce nu ești sigur,
Nu judeca ceea ce nu știi.
Iar mane un accident în grabă
Ramai și singur și invalidat
Te vor judeca pe strada
Invinuidu-te, că tu ești vinovat
Și dacă sufletul e moale ,
Firav și neajutorat...
Te vei întreba atunci în sine
Dece oare toți m-au judecat?...
Autor A.Turcanu @reper
🎤 Monolog: Ecouri de dor
Știi… cele mai adânci răni sunt cele pe care nimeni nu le vede.
Le ascund bine, în tăcere, în nopțile în care mă uit la tavan și mă întreb… de ce?
De ce unele suflete se întâlnesc doar ca să se iubească și-apoi să se piardă?
De ce ai fost furtuna din al meu cer, dar ai plecat, lăsându-mi doar o toamnă?
Încă îți aud pașii, încă îți simt prezența în aer, ca un ecou care refuză să moară.
Cel mai dureros adio nu e cel rostit… e cel simțit în suflet,
atunci când încă speri, dar știi că s-a sfârșit.
Și asta doare cel mai tare… că inima încă te vrea,
dar mintea știe că n-ai să mai fii aici niciodată.
Poate… poate într-o altă viață ne vom regăsi.
Poate atunci va fi altfel… fără regrete, fără lacrimi, doar noi doi.
Dar până atunci, îți păstrez amintirea ca pe-un ecou
ce se stinge încet… dar nu dispare niciodată.
Și poate timpul va șterge tot ce-a fost,
poate o să învăț să trăiesc fără tine…
Dar azi… azi încă trăiesc în umbra ta.
Și ecourile dorului…
ele nu mor niciodată.
🎤 Ma sună mama
Ma sună mama sa mă întrebe cum merg treburile la mine...,
Ce-am mâncat ,cum ma simt si dacă-și bine ....
Ridicându-mi ochii spre perete și mereu zambindu-i fals ...
Îi spun că totul e bine , ca-i perfect, că-i ideal ...
În suflet un copil îmi urla , plânge ...și strigă ... disperat .... Întoarce-ma mama în copilărie ,acolo unde nici o grijă n-am.... Ia-ma mama pe brațe... sa te sărut cu dor ... Stringe-ma ușor în ... Poate mi-va fi mai ușor....Dar nu spun nimic din astea... Îi zâmbesc la nesfirt
As strigă in gura mare
Mamă eu am obosit....
Aveam doar 16 ani....
Aveam doar 16 ani ,
Când începusem sa iubesc .
Și nu știam ce va urma
Și cât aveam sa patimesc....
Visam mereu acel băiat
Nu prea înalt, cu ochi căprui
Un farmec ce nu îl vedeam ,
In ochii nimănui...
Îl iubeam fierbinte și frumos
Cum n-am iubit vreodată,
Nu știam ca va urma
Sa fiu ades tradată.
Îl iubeam atât de mult
Ca nu vedeam nimic
Chiar de plângeam în noapte
Și inghetam de frig....
Îl iubeam atât de mult
Ca ma rugam la îngeri
Sa ii șoptească ca mi-e dor,
Și suportam înfrângeri.
Asa a durat , ani la rand....
Pana ce m-am răcit
Azi ma simt de parca
Nicicând nu l-am iubit...
Cândva iubind fără hotar
Și mii de vise ce-am avut
Mi-au devenit coșmar....
Amintiri ce am avut
Vor rămâne pagini scrise,
Care cândva erau
Cele mai dorite vise...
Cândva un înger de fetita
Cu ochii ca și marea,
A simțit pe pielea ei
Ce amară e trădarea...
Azi nu mai am nici vise,
Și nici pagini scrise ,
De el nu am povestit
Chiar dacă l-am iubit.
Azi totu-i diferit
Nu vreau sa mai iubesc
Destul am suferit
Și intr-un final ma bucur....
Ca totul s-a sfârșit ....
Înger de fetița....
Ea, înger dulce de fetita
Cu sufletul alb și curat,
El , demon îmbrăcat în negru
Cu sufletul intunecat...
Ea l-a privit cu bunătate
Iar el ,de parca a cedat...
Întunericul lui dinainte
De parca s-a evaporat ...
Trecut-au anii grei în lupte,
Cu viața grea și a lui noapte ,
Ea mereu făcându-i punte
Luminând calea prin șoapte.
Iar când furtuna năvălise
Ea strâns de mână îl ținea ,
El o trase-n întuneric
Și acolo singură o lăsa....
Ea calea cu greu a găsit-o,
Și înger negru deveni ,
Inima din piept îi era rupta
De-atunci ea nu putea iubi....
Aripile nu m-ai zburau
Iar ea lupta sa facă soare ,
Nu arătat la nimeni în jur
Ca zilele îi sunt amare.
A luptat zile și nopți
Și astăzi încă ea mai lupta. ..
Ziua - cu sufletul ei,
Noaptea - cu inima rupta....
E O UMBRA 🩶
E o umbră?
Un miraj?!
Un ecou,
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă?
Rană... sau
Momeala-n plasă?
E și miere
Și durere,
E și chin,
Dar și plăcere.
E și soare,
E și beznă,
E și rana mea
Pe gleznă...
Eu un gând
La răsărit,
Dar și omul...
Cel iubit !
Nu judeca
Nu judeca nimic în lumea asta..
Nu judeca trecutul cuiva,
Cunosc bărbați ce nu-și iubeau nevasta,
Deși în public invers demonstrau ...
Nu judeca pentru ce nu ești sigur,
Nu judeca, ceea ce nu știi...
În viața poți să ajungi singur
Cel ce va fi mâine judecat.
Cunosc femei ușuratice în asta lume..
Când chipul lor părea așa curat ,
Și alcoolici cu un chip deștept
Ce în alcool durerea au inecat.
Nu judeca trecutul cuiva ,
O lecție ce a fost învață...
Nici hotărârile cuiva,
Asa au fost scrise ,de a lui soartă.
Azi râzi de un copil străin
Că e murdar și de tot lipsit,
Mâine primești cuțit în spate
De la copilul tau ,cel mult iubit...
Nu judeca o mamă
copii ce sii crește
Singura, așa cum poate
Poate nu a avut de ales,
Nu îi știi istoria din spate ...
Nu judeca pentru ce nu ești sigur,
Nu judeca ceea ce nu știi.
Iar mane un accident în grabă
Ramai și singur și invalidat
Te vor judeca pe strada
Invinuidu-te, că tu ești vinovat
Și dacă sufletul e moale ,
Firav și neajutorat...
Te vei întreba atunci în sine
Dece oare toți m-au judecat?...
Autor A.Turcanu @reper
🎤 Monolog: Ecouri de dor
Știi… cele mai adânci răni sunt cele pe care nimeni nu le vede.
Le ascund bine, în tăcere, în nopțile în care mă uit la tavan și mă întreb… de ce?
De ce unele suflete se întâlnesc doar ca să se iubească și-apoi să se piardă?
De ce ai fost furtuna din al meu cer, dar ai plecat, lăsându-mi doar o toamnă?
Încă îți aud pașii, încă îți simt prezența în aer, ca un ecou care refuză să moară.
Cel mai dureros adio nu e cel rostit… e cel simțit în suflet,
atunci când încă speri, dar știi că s-a sfârșit.
Și asta doare cel mai tare… că inima încă te vrea,
dar mintea știe că n-ai să mai fii aici niciodată.
Poate… poate într-o altă viață ne vom regăsi.
Poate atunci va fi altfel… fără regrete, fără lacrimi, doar noi doi.
Dar până atunci, îți păstrez amintirea ca pe-un ecou
ce se stinge încet… dar nu dispare niciodată.
Și poate timpul va șterge tot ce-a fost,
poate o să învăț să trăiesc fără tine…
Dar azi… azi încă trăiesc în umbra ta.
Și ecourile dorului…
ele nu mor niciodată.
🎤 Ma sună mama
Ma sună mama sa mă întrebe cum merg treburile la mine...,
Ce-am mâncat ,cum ma simt si dacă-și bine ....
Ridicându-mi ochii spre perete și mereu zambindu-i fals ...
Îi spun că totul e bine , ca-i perfect, că-i ideal ...
În suflet un copil îmi urla , plânge ...și strigă ... disperat .... Întoarce-ma mama în copilărie ,acolo unde nici o grijă n-am.... Ia-ma mama pe brațe... sa te sărut cu dor ... Stringe-ma ușor în ... Poate mi-va fi mai ușor....Dar nu spun nimic din astea... Îi zâmbesc la nesfirt
As strigă in gura mare
Mamă eu am obosit....