Poems in the same category
Iartă..dar nu uita!
M-a învățat pasu-nainte,
Bine să faci, cunoașteți limita,
Și a mai spus al meu părinte,
Fii bun copile, iartă, dar nu uita
Demult și-a încheiat călătoria,
Plecând în zborul lin spre Cer,
Sub masă și-a lăsat ea doctoria,
Acoperită bine de-un lăicer
Prin rugă numele-i chemăm,
Și ajutor Divin cerem mereu,
Îi spunem c-am învățat cum să iertăm,
Chiar dacă uneori ne este tare greu
În inimi dragostea-ți purtăm,
Și-ți ducem dorul măicuță bună,
Pe tine-n veci nu te uităm,
Iertare dăm, până ca
Soarele...s-apună!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Dependență.....
Îmi plânge inima de durere,
Vrea să simtă a ta mângâiere,
Vrea să te simtă aproape de ea,
Este dependentă de tine, prințesa mea.........
Dependența de tine o pune la pământ,
Fără tine-și face loc încet în mormânt,
Vrea să-ți spună multe, dar nu scoate niciun cuvânt
Fără cuvinte îți va face încă un jurământ............
Iți va spune fără cuvinte tot ce vrei s-auzi
În caz că va ceda, te rog să n-o acuzi......
Va face tot posibilul să te țină aproape,
De durere va vărsa lacrimi în fiecare noapte,
Se va îneca în regrete și lacrimi nevinovate,
Va sta constant la un pas de moarte...........
Rămâne în impas, așteptând să te întorci la ea, nu va face nici un pas fără tine, rămâne blocată aici în trecut așteptând să te întorci la ea ca să-și continue drumul alături de tine🥺.......
Complezență
O altă zi la orizont, c-un cer ce-ar vrea sa plângă
O altă zi fără de tine și dorul mă înfrânge
Îmi lipsești cum lipsește luna dintre stele,
Te mai găsesc aievea in gândurile mele...
Aștept către mine în zbor să mai vii
Si-amândoi să fugim dincolo de nori
Să uităm de tăcerea grea... fără glas
Să bem un vin..să terminăm ce-a rămas.
Îmi lipsești mai mult decât pot să scriu,
Și-mi beau cafeaua fără puțina ta prezență
Încerc gândului negru să ii pun frâu...
C-am fost, doar o-mbrățisare de complezență.
Poem de nesfârșită dragoste
Iubito doar ți-am spus că nesfârșită-i dragostea...
Nu-i ea mesajul Domnului Hristos?
Iar toți cei care ne ținem strâns de-a lui cămașă,
Nu suntem nemuritori și noi,
Pășind cu pași timizi dar hotărâți,
Pe ale Sale fericite urme,
Ce duc în Rai încă de-aici?
Iubito doar ți-am spus că ești Poemul nesfârșit de dragoste,
Ce zi de zi singur se scrie...
Și cum să-ți cânt a ta frumoasă strălucire,
Tu trează fiind iar eu dormind?
Cum pot să te sărut imaginar acum,
Dacă nu îți aud din departare
Și respirația dar și timizii pași
Ce îți clădesc al tău decis destin,
Ce-i hotărât dar și trimis de sus?
Și cum să-ți spun mereu că te iubesc,
De nu îți scriu sau nu-ți vorbesc?
Iubito,lângă tine sunt acum,
Voi fi întreaga zi al tău,
Nu sunt eu adierea dimineții,
Nu sunt acum cu tine eu?
(29 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Prima dată
Când te-am văzut prima dată mi-ai părut cam timid
A doua oară când te-am văzut mi sa părut că ești o fire rece
Iar a treia oară cu totul altă persoană
Îmbrăcat într-un palton negru mai jos de genunchi și părul puțin ciufulit în care mereu erai cu mâna în el
Aveai o statură înaltă simțeam un bărbat o fire puternică
În care cu totul te-ai schimbat.
Ultima dată când te-am văzut aerai mai timid, iar acum văd și simt un rânjet larg și-o privire pătrunzătoare.
Timpul albastrului respins
Amestecând zile fierbinți cu flori de gheață
Zboară petalele ucise-n roșu-aprins
Din curcubeu s-a răsturnat culoarea arsă
Pornind o iarnă de-un albastru necuprins
Seduce oarbă strălucirea pe retină
Distanța crește alergând spre interzis
Cortina zidurilor mute mă deprimă
Curge albastru deformânduse încins
Sălbatic dorul înflorește în grâdină
Inima bate agitânduse desprins
Ies amintirile-ascuțite pe tulpină
Înțeapă sufletul târându-l în abis
Țesând tăcerile mă-mbracă în ruină
Sinceritatea dezbrăcându-mă surprins
Alimentând zilele false cu rutină
Se-neacă nopțile în freamătul nestins
Cobor în nori să-mi caut stropii de lumină
Vântul durerilor mă-mpinge spre cuprins
Rămân prefață pe o pagină străină
Visele zboară contemplând un paradis
La ușă bate viitorul în surdină
Prezentul fuge declarându-se învins
Trecutul plânge refuzând să îi deschidă
Timpul albastru chinuindu-se respins
Other poems by the author
Aveam doar 16 ani....
Aveam doar 16 ani ,
Când începusem sa iubesc .
Și nu știam ce va urma
Și cât aveam sa patimesc....
Visam mereu acel băiat
Nu prea înalt, cu ochi căprui
Un farmec ce nu îl vedeam ,
In ochii nimănui...
Îl iubeam fierbinte și frumos
Cum n-am iubit vreodată,
Nu știam ca va urma
Sa fiu ades tradată.
Îl iubeam atât de mult
Ca nu vedeam nimic
Chiar de plângeam în noapte
Și inghetam de frig....
Îl iubeam atât de mult
Ca ma rugam la îngeri
Sa ii șoptească ca mi-e dor,
Și suportam înfrângeri.
Asa a durat , ani la rand....
Pana ce m-am răcit
Azi ma simt de parca
Nicicând nu l-am iubit...
Cândva iubind fără hotar
Și mii de vise ce-am avut
Mi-au devenit coșmar....
Amintiri ce am avut
Vor rămâne pagini scrise,
Care cândva erau
Cele mai dorite vise...
Cândva un înger de fetita
Cu ochii ca și marea,
A simțit pe pielea ei
Ce amară e trădarea...
Azi nu mai am nici vise,
Și nici pagini scrise ,
De el nu am povestit
Chiar dacă l-am iubit.
Azi totu-i diferit
Nu vreau sa mai iubesc
Destul am suferit
Și intr-un final ma bucur....
Ca totul s-a sfârșit ....
Tu💜
Te voi scrie -n poezie
A mea operă de artă,
Tu ești a mea fantezie
La un alt capăt de hartă....
Te voi simte ,cu plăcere..
A mea dulce operetă,
Te ascult și în tăcere,
Simțind dragoste secretă
Tu ,soarele dimineața !
Ce frumos mă încălzești
Cel ce îmi topește ghiața,
E deajuns să îmi șoptești....
Clar de lună 🌙
CLAR DE LUNĂ"
E clar de luna...
Stele se ivesc,
Am incercat
Sa te iubesc....
Ador deja ploaia
Chiar de e rece
Te adorasem pe tine...
Imi erai "Rege".
Sub clar de luna
Azi privesc
Cuvântul "Adio"
Ușor il soptesc....
Sub luna plina
Acum rostesc :
",Am incetat ...
Sa mai iubesc "
@reper A.Turcanu
Nu judeca
Nu judeca nimic în lumea asta..
Nu judeca trecutul cuiva,
Cunosc bărbați ce nu-și iubeau nevasta,
Deși în public invers demonstrau ...
Nu judeca pentru ce nu ești sigur,
Nu judeca, ceea ce nu știi...
În viața poți să ajungi singur
Cel ce va fi mâine judecat.
Cunosc femei ușuratice în asta lume..
Când chipul lor părea așa curat ,
Și alcoolici cu un chip deștept
Ce în alcool durerea au inecat.
Nu judeca trecutul cuiva ,
O lecție ce a fost învață...
Nici hotărârile cuiva,
Asa au fost scrise ,de a lui soartă.
Azi râzi de un copil străin
Că e murdar și de tot lipsit,
Mâine primești cuțit în spate
De la copilul tau ,cel mult iubit...
Nu judeca o mamă
copii ce sii crește
Singura, așa cum poate
Poate nu a avut de ales,
Nu îi știi istoria din spate ...
Nu judeca pentru ce nu ești sigur,
Nu judeca ceea ce nu știi.
Iar mane un accident în grabă
Ramai și singur și invalidat
Te vor judeca pe strada
Invinuidu-te, că tu ești vinovat
Și dacă sufletul e moale ,
Firav și neajutorat...
Te vei întreba atunci în sine
Dece oare toți m-au judecat?...
Autor A.Turcanu @reper
E O UMBRA 🩶
E o umbra?
Un miraj?!
Un ecou
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă ?
Rană... sau
Momeala-n plasă
E și miere
Și durere,
E și chin
Dar si plăcere
E și soare ,
E și bezna ,
E și rana mea
Pe gleznă ...
Eu un gând
La răsărit ,
Dar și omul
Cel iubit ....
Amintiri
A fost o data ca-n povesti
O viata minunată
Cind oamenii se mai vedeau..
Prin drum, si pe la poarta
Cind oamenii se intilneau
La veselii si sezatori,
Iar fete si baieti jucau,
La hore pina'n zori...
Copii pina tirziu jucau
De'ascunsea pe afară...
Si nu conta ca-s la oras
Sau poate, de la tara....
Facem o galagie, Doamne....
Mereu babe ne certau,
Si in suflet realizau
Copii se distrau....
Da, ce șotii mai faceam..
Fugeam de acasa
In ripa ne scaldam....
Boboceii de atitea ori,
Noi i-am pierdut
Cind ne trimeteau parintii
Pe iarba la pascut!
Din nisip castele
Noi vara construiam
Cate trairi , emoti
Momente noi aveam...
Baietii construiau casute,
Singuri in copaci!
Sculptau locuri frumoase
Din rachite , fagi.
Acoperis din stuh sau paie
Sa ne putem ascunde ,
Cind vine cite o ploaie
Mi-e mila de copii
Ce cresc azi , acum...
Ca n-au trait emotii
La joaca de "in drum"
Nu stiu de "baba oarba"
Ce seara o jucam
Si pereche la papuci
Jucand le cautam.
Nimic nu poate fi ca inainte ,
Si vara ne era
Cu mult mai fierbinte!
Pe dealuri pe cimpii
Nici iarba nu crestea ,
Animalele iarba o pastea.
In livada ades, noi ne jucam
Cu prune dulci, mereu ne alintam
In padure dupa flori alese...
Vazut-am animale ,
Multe si diverse...
Si o caprioara
Acasa am avut !
Finca micuta
Ranita s-a pierdut...
Am vazut si lanuri
De ghiocei cindva,
Iar voi nu stiu daca
O sa-i vedeti ,cindva.
Padurea cea de brazi
Astazi s-a uscat,
Cararile padurii
Azi s-au astupat.
Oamenii n-au timp
Sa le mai paseasca,
Pe internet ore in sir
Reitingul sa-si creasca.
Cu fetele ne intilneam
Cosite la papusi noi impleteam...
Azi rar de tot ne salutam
Decit, pe internet, cind mai intram
Nimic nu rializam...
Nimic nu ne mai povestim...
Emotii, sentimente
Noi nu mai traim!
Nu auzim nici cintec
De pasari primavara...
Nu stim ce e picnicul
Familial vara...
Cum e sa zburzi
Vara pe cimpie,
Cum sa maninci un strugur ,
Vara de la vie.