Aș vrea să fiu!
Ca roua dimineții aș vrea să fiu
Să cad în zori de zi pe buza ta,
Și de aici să-mi potolesc setea
Bând stropul până m-oi îmbăta.
Iar dacă vei vedea că îmi revin
Mai lasă-mă să sorb o picătură,
Până ce simți că buza-ți e uscată
Iar eu un fericit de-atâta băutură.
Ca vulturul în zbor aș vrea să fiu
Să te privesc și să-mi cazi pradă,
Dar nu cumva să-ți fac vreun rău
Și doar prietenul ce te dezmiardă.
Și sub aripă spre nori te-aș duce
Să vezi din înălțimi pământul,
Cu tot ce e frumos dar și păcatul
Făcut de om până îl cheamă Sfântul.
Aș vrea să-mi fii iubita cea visată
Și jumătatea ce din întreg lipsește,
Să simt când mă trezesc că-s fericit
Iar timpul, puțin pe loc se-oprește.
Asta-mi doresc să se întâmple
Și undeva aleasă să-mi găsesc,
Că văd cum anii trec pe lângă mine
Iar eu, tot singur și viața-mi irosesc!
Poems in the same category
Iubire ravnita.
Iubitul meu cu ochi de chilimbar
Ce se plimba printre nori
Te iubesc cu maini rebele
Ce se-nalta doar in zori.
Frumosul meu cu buze moi
Ce le simt cand dorm adanc
Nu uita iubirea oarba
Ce te leaga de pamant.
Te iubesc cu daruire
Cum iubesc lumina zilei
Fugi cu mine printre stele
Ingerul iubirii mele.
Dragostea mea ,e departe
Unde vantul nu razbate
Doar iubirea mea ajunge
Sa iubeasca printre frunze.
Si -n padurea de stejar
Am vazut un fulg ,fugar
Fulg razlet ce imi canta
Unde e iubirea ta?
Valuri o mie
Stângace in multe feluri
Ale valuri mâini le țin
Respirând, dansând pe holuri
Beau si ultima cupa cu vin
A uitării mări m-ai dat
Nopți veșnic, timp furat
Unde singură m-ai lăsat
Am păcătuit, iubit curat
Tu din stele te-ai făcut tare
Prefăcut iubind, iubind doar sine
Clepsidră de timp ești soare
Clopote de nopții altare
Prințesa -ROMÂNIA -
Steagul nostru flutură în vânt ,
El reprezintă o țară ,o nație ,un pământ .
Imnul țării ,e vocea care strigă
Că românul de azi ,e dacul de mai ieri ,
Care a bătut dușmanul venit de nicăieri .
Azi țara mea bogată rămâne fără zestre ,
Dar e frumoasă ,ca fata din poveste ,
Pe fetele frumoase ,le pețesc prinți și împărați !...
Părinți ai țării mele nu dați PRINȚESA
Unor lacomii...unor pirați...
E O UMBRA 🩶
E o umbra?
Un miraj?!
Un ecou
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă ?
Rană... sau
Momeala-n plasă
E și miere
Și durere,
E și chin
Dar si plăcere
E și soare ,
E și bezna ,
E și rana mea
Pe gleznă ...
Eu un gând
La răsărit ,
Dar și omul
Cel iubit ....
URĂRI DE 1 MARTIE!
AZI SE DĂRUIESC MĂRȚIȘOARE ,
FLORI ȘI GINGAȘI GHIOCEI
CHIAR ÎN PRAGUL TĂU LĂSATE
CU URĂRI DE SĂNĂTATE !...
În noapte
Ma plimb pe-aleea rece și pustie
Copacii din umbră mă privesc mirați
Pe cer strălucește luna plină,
Doar ea-mi mai bucură ochii întristați.
Imi port cu mine trecutul și pasul mi-e greu,
Caut s-o întâlnesc pe vechea "eu"
Mă frâng încercând din urmă s-o ajung
E departe... și-o privesc îndelung.
E beznă pe alee...sunt doar eu,
Și-mi inăbuș lacrimile ce vor să-mi iasă
Le stăpânesc să nu cadă, cu greu...
E frig...și mă gândesc să fac cale-ntoarsă.
Pe -o bancă mă asez visând
Deși speranțele mi-s la pământ,
Visez la pieptul tău obrazul să mi-l culc,
Si-un vin să beau, sub ochii tăi căprui...
Știu mi-e visul plin de dor
Ce-mi amintește cât de mult te ador
Și ma face să sper, să rezist fără a plânge
Ca-ntr-o zi un vin, și-o-mbrățisare mă vor ajunge..
Iubire ravnita.
Iubitul meu cu ochi de chilimbar
Ce se plimba printre nori
Te iubesc cu maini rebele
Ce se-nalta doar in zori.
Frumosul meu cu buze moi
Ce le simt cand dorm adanc
Nu uita iubirea oarba
Ce te leaga de pamant.
Te iubesc cu daruire
Cum iubesc lumina zilei
Fugi cu mine printre stele
Ingerul iubirii mele.
Dragostea mea ,e departe
Unde vantul nu razbate
Doar iubirea mea ajunge
Sa iubeasca printre frunze.
Si -n padurea de stejar
Am vazut un fulg ,fugar
Fulg razlet ce imi canta
Unde e iubirea ta?
Valuri o mie
Stângace in multe feluri
Ale valuri mâini le țin
Respirând, dansând pe holuri
Beau si ultima cupa cu vin
A uitării mări m-ai dat
Nopți veșnic, timp furat
Unde singură m-ai lăsat
Am păcătuit, iubit curat
Tu din stele te-ai făcut tare
Prefăcut iubind, iubind doar sine
Clepsidră de timp ești soare
Clopote de nopții altare
Prințesa -ROMÂNIA -
Steagul nostru flutură în vânt ,
El reprezintă o țară ,o nație ,un pământ .
Imnul țării ,e vocea care strigă
Că românul de azi ,e dacul de mai ieri ,
Care a bătut dușmanul venit de nicăieri .
Azi țara mea bogată rămâne fără zestre ,
Dar e frumoasă ,ca fata din poveste ,
Pe fetele frumoase ,le pețesc prinți și împărați !...
Părinți ai țării mele nu dați PRINȚESA
Unor lacomii...unor pirați...
E O UMBRA 🩶
E o umbra?
Un miraj?!
Un ecou
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă ?
Rană... sau
Momeala-n plasă
E și miere
Și durere,
E și chin
Dar si plăcere
E și soare ,
E și bezna ,
E și rana mea
Pe gleznă ...
Eu un gând
La răsărit ,
Dar și omul
Cel iubit ....
URĂRI DE 1 MARTIE!
AZI SE DĂRUIESC MĂRȚIȘOARE ,
FLORI ȘI GINGAȘI GHIOCEI
CHIAR ÎN PRAGUL TĂU LĂSATE
CU URĂRI DE SĂNĂTATE !...
În noapte
Ma plimb pe-aleea rece și pustie
Copacii din umbră mă privesc mirați
Pe cer strălucește luna plină,
Doar ea-mi mai bucură ochii întristați.
Imi port cu mine trecutul și pasul mi-e greu,
Caut s-o întâlnesc pe vechea "eu"
Mă frâng încercând din urmă s-o ajung
E departe... și-o privesc îndelung.
E beznă pe alee...sunt doar eu,
Și-mi inăbuș lacrimile ce vor să-mi iasă
Le stăpânesc să nu cadă, cu greu...
E frig...și mă gândesc să fac cale-ntoarsă.
Pe -o bancă mă asez visând
Deși speranțele mi-s la pământ,
Visez la pieptul tău obrazul să mi-l culc,
Si-un vin să beau, sub ochii tăi căprui...
Știu mi-e visul plin de dor
Ce-mi amintește cât de mult te ador
Și ma face să sper, să rezist fără a plânge
Ca-ntr-o zi un vin, și-o-mbrățisare mă vor ajunge..
Other poems by the author
Idila!
Cum aș putea să cred in tine
Când tu mereu ai gândul dus,
Cum aș putea să-ți cer iubire
Când stiu că altul te-a sedus.
Sunt pregătit să-ți ofer inima
S-o simți cum bate pentru tine,
Dar văd că tu nu îți întinzi palma
Așa c-am s-o păstrez încă la mine.
Mi-aduc aminte când te-am văzut
În grupul nostru de prieteni dragi,
Și cum am îndrăznit sfios să te salut
Și-ai refuzat în seama să mă bagi.
Era pe înserat și luna plină apărea
De după nori pe ceru-ntunecat,
Semn am făcut să vezi că ne privea
Nu m-ai văzut și-n grabă ai plecat.
Privirea mea te-a însoțit un timp
Sperând că poate capu' ai să întorci,
Să nu mă simt c-am fost un tâmp
Și-un visător ce încă crede în năluci.
Dezamăgirea a fost destul de mare
Și nu știam cum să mă liniștesc,
În gândul meu a încolțit o întrebare
Cànd, unde, pot pe ea s-o întâlnesc
Și vremea tot trecea făra speranță
Din minte să mi-o scot nu s-a putut,
Mă consolam spunând, așa e viața
Și trebuie s-o iei din nou, de la-nceput.
Cu grupul de prieteni m-am întâlnit
Dar ea n-a mai venit să fie printre noi,
Și nimeni nu știa de-i vie sau a murit
Și nici dacă-și trăiește viața in doi.
Dar pe pământ au fost minuni
Și una mi s-a-ntâmplat și mie,
S-o văd pe fată stând în genuni
Làngă un prunc citind din biblie.
M-am înclinat ușor și-am salutat
Primind răspuns la gestul meu,
S-a ridicat zâmbind și depărtat
Trăgând după ea căruțul greu.
................................................
După un timp cu toții am aflat
Că ea la studii afară a plecat,
Și-aici cu un străin s-a măritat
Dar n-a durat si-au divorțat
Aceasta a fost adevărata lui idilă
A dragului si bunului meu coleg,
Atunci cu toții i-am plâns de milă
Acum vorbim, c-un emerit strateg
Și azi noi despre el mai povestim
Ce mult a suferit după a lui fată,
Și-n glumă nu ezităm să-i amintim
Băiete, tu o himeră, ai iubit odată!
Viață, viață!
Imaginea în oglindă mi-o privesc
Și sticla-mi spune că îmbătrânesc,
Pe fața mi-au apărut adânci riduri
Plantate-n ani, răsărite pe rânduri
Urc scara, piciorul mă doare
Și mă întreb retoric de ce oare?
Pe frunte am broboade și-asud
Răspuns îmi dau, refuz să-l aud
Vederea o simt că este redusă
Și greu disting înscrisul pe ușă,
Pe nas ochelarii des mi-i plantez
Când vreau să citesc și să semnez
Vecinul mă strigă în mod repetat
Pentru că am auzul un pic afectat,
Mă fac că ce spune am receptat
Dar știu că-i timpul să port aparat
Rându-l citesc de mai multe ori
Memoria-mi joacă feste deseori,
Cu scrisul citeț nu pot să mă laud
Mâna e tremur, greu mai aplaud
Fac analize constant în privat
Iar de sunt fonduri merg și la stat,
Văd buletinul și știu ce-mi revine
Regim, tratament și zilnic buline
.........................................................
Tânăr am fost ca voi și eu odată
Când refuzam să cred în soartă,
Anii s-au dus în zbor cu tinerețea
Și trist acum, îmi accept bătrànețea!
Viața nu e un joc!
Nu e ușor să spui, da te iubesc,
Când gândul tău e la alcineva,
Iar când în joc e inima si nu mintea,
Degeaba-ncerci să simulezi ceva
Să-i zici despre a ta nouă iubire,
Când în minciună lângă ea trăiești,
Îți trebuie curaj și multă asumare,
Când nu la preot și către ea..te spovedești
Nu te ascunde și fi plin de morală,
Când știi că ai călcat totu-n picioare,
Și nici nu te-amăgi că ea nu simte,
Când minți, dar îi trimiți în dar o floare
Mai bine nu întârzia să-i spui,
Că ți-ai aflat dragostea altundeva,
Va înțelege și-n timp te va ierta,
Când inima-i va bate pentru cineva
.............................
E greu în viața să mărturisești,
Un adevăr ce are capul spart,
Iar prin minciună când trăiești,
Jocul se-ncheie și sah mat...primesti!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Noi doi!
Noi doi!
Ieri am plecat grăbit, spre tine,
Nu ne-am găsit, cum am vorbit,
Ori tu de mine, te-ai ascuns bine,
Sau eu pe drum, m-am rătăcit
Știu că era ziua și, Soarele pe Cer,
Și cunosteam cărarea, bătătorită,
Cred că-ți era frică, că mâna ți-o cer,
Și nu era timpul, pentru a fi căsătorită
Eram doi tineri, cu multe speranțe,
Credeam în iubire, visam la fericire,
Și noi am frânt, ale noastre năzuințe,
Și viața toată, a devenit, dezamăgire
Un timp, unul pe altul, ne-am evitat,
Crezând că vom păși in viață, separat,
Dar nu...că noi amarnic, ne-am înșelat,
Că rana s-a închis și noi, ne-am împăcat
De-atunci, până în ziua în care scriu,
Noi am rămas, cum am jurat, nedespărțiți,
Iubesc și sunt iubit, eu simt și asta știu,
Că--n astă lume, noi vom rămâne, îndrăgostiți
Acum, când anii mulți, îi numărăm,
De câtă vreme, suntem împreună,
Noi nu uităm și, zilnic binecuvântăm,
C-avem în casă, un fiu și-o noră bună!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Nu spune nu...!
Te rog nu spune nu..și dă-mi o șansă
Să pot să spun de ce, să cer iertare,
Aș vrea s-accepți să vii la o plimbare
Și să găsim un compromis de împăcare.
Ți-am scris mesaj și văd că l-ai citit
Și știu motivul de-a nu-mi răspunde,
Multe s-au adunat și tare te-au durut
Vrei adevărul zis, de cel ce îl ascunde.
Să știi că nu-i ce lumea rea vorbește
Și mult dorește să ne vadă despărțiți,
Așa că nu-ți mai apleca la ei urechea
Întoarce-te să fim perechea de fericiți.
Doar mă ascultă și-apoi poți să pleci
Dacă decizi că am păcat de neiertat,
Însă acceptă că amândoi purtăm vina
Iar ceva sincer mărturisit poate fi iertat.
Eu cred că poți ierta și merge înainte
Pentru că simt iubirea ce ne cuprinde,
Vino la întâlnire, să pot rosti cuvinte
Și dragostea pierdută, să o pot..reaprinde!
Îndemn de Crăciun!
În preajma Sărbătorii de Crăciun
Să arătăm mai multă bunătate,
Să mulțumim pentru ce-avem
Și-un pic să dăm și mai departe
E timpul dragostei și al iertării
Și al colindelor ce ne vestesc,
Că astăzi s-a născut Christos
Pruncul dorit, darul Ceresc
În Betleem s-a întâmplat minunea
Așa cum cei trei magi au prevestit,
Ei aur, smirnă și tămâie au adus
Urmând lumina stelei ce i-a călăuzit
În peștera sărăcăcioasă s-a născut
Apoi Fecioara în scutece l-a înfășat,
L-ambrățișat și l-a culcat ușor în iesle
După ce mai întâi pe Prunc l-a alăptat
Și cum în peșteră era destul de frig
Cu abur l-a încălzit asinul și un bou,
Aici păstorii au fost trimiși de îngeri
Să se închine și oi ei au făcut cadou
El a venit pentru a noastră mântuire
Și drept răsplată, El moarte a primit,
A îndurat ocară, durere și batjocură
Ca ce e scris în Carte, să fie împlinit
Mă-ntreb acum pe mine și pe tine?
Am înțeles noi oare a Lui venire?
Și mai presus de ce El s-a jertfit?
Murind pe cruce pentru omenire
Acum în ajun de Crăciun vă-ndemn
Să ne schimbăm, să facem fapte bune,
Iar cu iubire, să dăruim în jur iubire
De vrem în Carte, să fie scris..al nostru Nume!
Idila!
Cum aș putea să cred in tine
Când tu mereu ai gândul dus,
Cum aș putea să-ți cer iubire
Când stiu că altul te-a sedus.
Sunt pregătit să-ți ofer inima
S-o simți cum bate pentru tine,
Dar văd că tu nu îți întinzi palma
Așa c-am s-o păstrez încă la mine.
Mi-aduc aminte când te-am văzut
În grupul nostru de prieteni dragi,
Și cum am îndrăznit sfios să te salut
Și-ai refuzat în seama să mă bagi.
Era pe înserat și luna plină apărea
De după nori pe ceru-ntunecat,
Semn am făcut să vezi că ne privea
Nu m-ai văzut și-n grabă ai plecat.
Privirea mea te-a însoțit un timp
Sperând că poate capu' ai să întorci,
Să nu mă simt c-am fost un tâmp
Și-un visător ce încă crede în năluci.
Dezamăgirea a fost destul de mare
Și nu știam cum să mă liniștesc,
În gândul meu a încolțit o întrebare
Cànd, unde, pot pe ea s-o întâlnesc
Și vremea tot trecea făra speranță
Din minte să mi-o scot nu s-a putut,
Mă consolam spunând, așa e viața
Și trebuie s-o iei din nou, de la-nceput.
Cu grupul de prieteni m-am întâlnit
Dar ea n-a mai venit să fie printre noi,
Și nimeni nu știa de-i vie sau a murit
Și nici dacă-și trăiește viața in doi.
Dar pe pământ au fost minuni
Și una mi s-a-ntâmplat și mie,
S-o văd pe fată stând în genuni
Làngă un prunc citind din biblie.
M-am înclinat ușor și-am salutat
Primind răspuns la gestul meu,
S-a ridicat zâmbind și depărtat
Trăgând după ea căruțul greu.
................................................
După un timp cu toții am aflat
Că ea la studii afară a plecat,
Și-aici cu un străin s-a măritat
Dar n-a durat si-au divorțat
Aceasta a fost adevărata lui idilă
A dragului si bunului meu coleg,
Atunci cu toții i-am plâns de milă
Acum vorbim, c-un emerit strateg
Și azi noi despre el mai povestim
Ce mult a suferit după a lui fată,
Și-n glumă nu ezităm să-i amintim
Băiete, tu o himeră, ai iubit odată!
Viață, viață!
Imaginea în oglindă mi-o privesc
Și sticla-mi spune că îmbătrânesc,
Pe fața mi-au apărut adânci riduri
Plantate-n ani, răsărite pe rânduri
Urc scara, piciorul mă doare
Și mă întreb retoric de ce oare?
Pe frunte am broboade și-asud
Răspuns îmi dau, refuz să-l aud
Vederea o simt că este redusă
Și greu disting înscrisul pe ușă,
Pe nas ochelarii des mi-i plantez
Când vreau să citesc și să semnez
Vecinul mă strigă în mod repetat
Pentru că am auzul un pic afectat,
Mă fac că ce spune am receptat
Dar știu că-i timpul să port aparat
Rându-l citesc de mai multe ori
Memoria-mi joacă feste deseori,
Cu scrisul citeț nu pot să mă laud
Mâna e tremur, greu mai aplaud
Fac analize constant în privat
Iar de sunt fonduri merg și la stat,
Văd buletinul și știu ce-mi revine
Regim, tratament și zilnic buline
.........................................................
Tânăr am fost ca voi și eu odată
Când refuzam să cred în soartă,
Anii s-au dus în zbor cu tinerețea
Și trist acum, îmi accept bătrànețea!
Viața nu e un joc!
Nu e ușor să spui, da te iubesc,
Când gândul tău e la alcineva,
Iar când în joc e inima si nu mintea,
Degeaba-ncerci să simulezi ceva
Să-i zici despre a ta nouă iubire,
Când în minciună lângă ea trăiești,
Îți trebuie curaj și multă asumare,
Când nu la preot și către ea..te spovedești
Nu te ascunde și fi plin de morală,
Când știi că ai călcat totu-n picioare,
Și nici nu te-amăgi că ea nu simte,
Când minți, dar îi trimiți în dar o floare
Mai bine nu întârzia să-i spui,
Că ți-ai aflat dragostea altundeva,
Va înțelege și-n timp te va ierta,
Când inima-i va bate pentru cineva
.............................
E greu în viața să mărturisești,
Un adevăr ce are capul spart,
Iar prin minciună când trăiești,
Jocul se-ncheie și sah mat...primesti!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Noi doi!
Noi doi!
Ieri am plecat grăbit, spre tine,
Nu ne-am găsit, cum am vorbit,
Ori tu de mine, te-ai ascuns bine,
Sau eu pe drum, m-am rătăcit
Știu că era ziua și, Soarele pe Cer,
Și cunosteam cărarea, bătătorită,
Cred că-ți era frică, că mâna ți-o cer,
Și nu era timpul, pentru a fi căsătorită
Eram doi tineri, cu multe speranțe,
Credeam în iubire, visam la fericire,
Și noi am frânt, ale noastre năzuințe,
Și viața toată, a devenit, dezamăgire
Un timp, unul pe altul, ne-am evitat,
Crezând că vom păși in viață, separat,
Dar nu...că noi amarnic, ne-am înșelat,
Că rana s-a închis și noi, ne-am împăcat
De-atunci, până în ziua în care scriu,
Noi am rămas, cum am jurat, nedespărțiți,
Iubesc și sunt iubit, eu simt și asta știu,
Că--n astă lume, noi vom rămâne, îndrăgostiți
Acum, când anii mulți, îi numărăm,
De câtă vreme, suntem împreună,
Noi nu uităm și, zilnic binecuvântăm,
C-avem în casă, un fiu și-o noră bună!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Nu spune nu...!
Te rog nu spune nu..și dă-mi o șansă
Să pot să spun de ce, să cer iertare,
Aș vrea s-accepți să vii la o plimbare
Și să găsim un compromis de împăcare.
Ți-am scris mesaj și văd că l-ai citit
Și știu motivul de-a nu-mi răspunde,
Multe s-au adunat și tare te-au durut
Vrei adevărul zis, de cel ce îl ascunde.
Să știi că nu-i ce lumea rea vorbește
Și mult dorește să ne vadă despărțiți,
Așa că nu-ți mai apleca la ei urechea
Întoarce-te să fim perechea de fericiți.
Doar mă ascultă și-apoi poți să pleci
Dacă decizi că am păcat de neiertat,
Însă acceptă că amândoi purtăm vina
Iar ceva sincer mărturisit poate fi iertat.
Eu cred că poți ierta și merge înainte
Pentru că simt iubirea ce ne cuprinde,
Vino la întâlnire, să pot rosti cuvinte
Și dragostea pierdută, să o pot..reaprinde!
Îndemn de Crăciun!
În preajma Sărbătorii de Crăciun
Să arătăm mai multă bunătate,
Să mulțumim pentru ce-avem
Și-un pic să dăm și mai departe
E timpul dragostei și al iertării
Și al colindelor ce ne vestesc,
Că astăzi s-a născut Christos
Pruncul dorit, darul Ceresc
În Betleem s-a întâmplat minunea
Așa cum cei trei magi au prevestit,
Ei aur, smirnă și tămâie au adus
Urmând lumina stelei ce i-a călăuzit
În peștera sărăcăcioasă s-a născut
Apoi Fecioara în scutece l-a înfășat,
L-ambrățișat și l-a culcat ușor în iesle
După ce mai întâi pe Prunc l-a alăptat
Și cum în peșteră era destul de frig
Cu abur l-a încălzit asinul și un bou,
Aici păstorii au fost trimiși de îngeri
Să se închine și oi ei au făcut cadou
El a venit pentru a noastră mântuire
Și drept răsplată, El moarte a primit,
A îndurat ocară, durere și batjocură
Ca ce e scris în Carte, să fie împlinit
Mă-ntreb acum pe mine și pe tine?
Am înțeles noi oare a Lui venire?
Și mai presus de ce El s-a jertfit?
Murind pe cruce pentru omenire
Acum în ajun de Crăciun vă-ndemn
Să ne schimbăm, să facem fapte bune,
Iar cu iubire, să dăruim în jur iubire
De vrem în Carte, să fie scris..al nostru Nume!