Poems in the same category
Iubitule
Tremur în nopțile calde când
Brațele tale nu mă feresc de vânt
Când
E liniște de mormânt
Când
Iubirea îmi trece prin gând
Și mă ridică blând
De pe pământ
Când
Pe ușă te zăresc intrând
Când
Te privesc ca pe un sfânt
Când
Numele tău devine alt cuvânt
regrete
Le numesc regrete dar le consider amintiri
Primele prietenii și iubiri.
Primele mele sentimente și trăiri,
Rămân niște vechi amintiri.
Regret timpul pierdut și iubirea oferită,
De voi fiind doar irosită și folosită.
Cu ochii plânși ce privesc în mare,
Plutind mari regrete n zare.
Voi oameni meschini,fără niciun destin,
M ați tratat ca pe un om ieftin și străin.
Cu iubire falsa m ați primit,
Și cu ura voastră m ați izgonit.
Noapte când vine și stelele apar,
Regretele cresc în mintea mea bizar,
Cuvintele dansand de dor,
Fara niciun strigat de ajutor.
de preja maria
Suflete regăsite
Un sărut (a 6 -a poezie din seria ,,În căutarea dragostei")
1. Îți sărut mâna catifelată, cu dragul cel mai mare
Și-o țin strâns, prin foc de-oi trece, nu-i dau drumul
Pot să fiu mort, promit că te voi strânge tare
Chiar dacă îmi voi rupe în două sufletul
2. Îți sărut fruntea ta caldă cu ardoare
Și inima-ți ascult cum bate ca într-un refren
Tu fiind nota preferată din cântare
În sufletul meu pictată, cel mai frumos desen
3. Îți sărut obrajii tăi, roși ca focul
Știu că mă voi face negru ca un cărbune
Nu contează...să mă urâțesc cu totul
Ars fiind în chinul dor, pentru tine
4. Îți sărut buzele tale, moi și dulci
Și te voi lăsa în mine să pătrunzi
Să-mi furi și cel din urmă strop de iubire, căci
Numai tu, vreau să mă cuprinzi
5. Îți sărut până și cea mai adâncă rană
Și cu lacrimi în ochi, te voi aștepta oricât
Să-mi pui cu cea mai mare grijă, durerea ta în mână
S-o ducem amândoi, măcar cât de cât
6. Îți sărut și cea mai neagră parte a ta
Și te voi accepta așa cum ești
Cu bune, cu defecte....eu nu vreau pe alta
Îți spun sincer, tu mă înnebunești
7. Te sărut și atunci când te pierzi în tăcere
Și pe mine mă consideri ca un nimeni
Lacrima-ți de diamant îmi aduce grea durere
Dar te ador cum n-o face nimeni
8. Îți sărut și orgoliul tău de fier
Și voi aștepta să se topească
Până când lacrimile-ți pier
Și iubirea o să ne unească
9. Îți sărut cu atenție și a ta nepăsare
Și te voi înțelege în orice minut
Dacă chiar vrei, mă voi porni în retragere
Dar nu fără ați oferi, un sărut
In zadar
In zadar am incercat...
Luna tie sa ti-o dau,
Sa prind stelele-într-o plasa,
Plasa tie sa ti-o dau
In zadar m-am tot zbatut...
Zi si noapte sa-ti fac bine
Tu voiai sa te distrezi
Eu voiam sa fiu cu tine
Amor fără limite
Ce poate să facă iubirea dintr-un om?
Cum am ajuns din persoana care eram,
La persoana care sunt acum?
Cum a reușit o singură persoană
Să-mi schimbe complet viziunea despre lume și amor?
Cum a putut să mă schimbe la 180°,
Cu ajutorul unei piruete dintr-un vals nesfârșit, cosmic,
În care dansăm îmbrățișați,
Aflați în universul nostru?!
Poate la început par niște întrebări banale,
A unei persoane care se pierde pe sine, pentru a-și regăsi
Cealaltă jumătate,dar el mi-a schimbat percepția
Pe care o aveam asupra vieții și viziunii mele de viitor!
Acum, în loc să mă văd pustiind prin lume,
Pierdută!... Rătăcind prin abisul meu singuratic și întunecat,
Plin de responsabilități și griji, făcându-mă să mă adâncesc
Tot mai mult în lumea muzicii, care pentru o perioadă
M-a învățat să-mi accept destinul
Și să văd și cealaltă față a lumii!
Mă văd alături de el trecând peste toate obstacolele vieții,
Dar și toate obstacolele care vor apărea în calea iubirii noastre!
Mă văd lângă el, într-un amor paradisiac,
Desprins din vise și povești de adormit copiii,
Cu prințese și zmei ,eroi și antieroi !
Sunt recunoscătoare vieții că mi l-a adus în cale,
Dar mai ales lui că a reușit să-mi deschidă inima,
Pe care credeam că o am de piatră
Și nu poate nimeni să o străpungă cu flăcările aromatice ale iubirii!
Îi mulțumesc din suflet că m-a învățat
Cum să iubesc cu adevărat!
Și îi mulțumesc pentru că nu se joacă cu inima mea care...
S-a făcut mică, sclipitoare și mlădioasă de când i-a cunoscut sufletul!
Și... Asta e... Dacă se va întâmpla cândva să ne despărțim,
Prefer să rămân singură,
Pentru că știu că ceea ce simt pentru el este aur pur,
Iar o dată cu plecarea lui de lângă mine,
Va muri și o jumătate din mine!
Other poems by the author
sub nuc
Cum stau asa
Cu fruntea rezemata de nuc
In umbra amara
Pe iarba rara
Daca simti ca respiri mai greu
E pentru ca te string in brate putin mai tare
Daca simti ca ti-e mintea plina de mine
E fiindca sunetul vorbelor mele nu s-a stins
Cum stau asa
Ingenuncheat linga nuc
Pe pragul inserarii line
Gindindu-ma la tine
masurarea
Tu ai spus
Sa ne masuram
Sa ne asezam
Spate-n spate
Am masurat si am vazut asa
Statura ta
Aproape firava
Mult peste cit pot eu cara
Darnicia ta
Coplesitor nevazuta
Atit de mare-i recunostinta
Glasul tau
Chiar soptit
Mai sonor si raspicat decit al meu
Visele tale
Colorate tacut
Asa adinc coborite-n amintire
Ochii tai albastri
Desi tristi
Infinit mai frumosi decit ai mei
Dar iubirea ta
Altfel adinca
N-o poate-ntrece pe a mea
citesc
Citesc
Dar aceasta citire-i
Destinata recitirii
Scriu
Dar aceasta scriere-i
Destinata amintirii
Traiesc
Dar aceasta traire-i
Destinata uitarii
Iubesc
Dar aceasta iubire-i
Destinata mortii
o intrebare
cum de nu esti un om de succes ?
m-ai intrebat
in timp ce ridicai masura
alaturi de statura mea monumentala
reflectata de asumata mea aroganta.
poate c-ar fi trebuit sa-ncerc
da m-au trudit vremurile
m-au ademenit cartile
m-au ratacit bibliotecile
m-au colorat anotimpurile
m-au invaluit uitarile
m-au zidit cuvintele
m-au tintuit recunostintele
m-au ingenunchiat inserarile
m-au diluat ploile
m-au imbatat salcimii
m-au imbiat si teii
m-au acceptat caii
m-au chemat ciini
m-au detunat pustile
m-au inhatat padurile
m-au oglindit izvoarele
m-au amagit soaptele vintului
m-au colorat prigoriile
m-au ingrijorat eclipsele
m-au incintat meteorii
m-au dumirit ecuatiile
m-au luminat fortele
m-au imbatat sunetele
m-au mingiiat rimele
da mai mult decit toate
m-a-nlantuit
ca o ancora grea
infipta-n nisipul marii
cicatricea mica,alba
de pe buza ta de sus
fereastra
Albastriu, siniliu,e tocul ferestrei
Impartita-n sase ochiuri
Infundata-n peretele dinspre mar
Galben, ziarul uscat, lipit de geam
Parca-i o foaie de ceara
Parca-i o coaja de gutuie
Cenusiul umbrei amare
Impinsa de-ntunericul odaii, in asfintit
Ridica aroma de menta verde
In pragul ferestrei, peste praf
Mustele moarte,aparent adormite
Par majuscule negre
Cazute din text
toamna tirziu
Pe sinele lucioase de ploaie
Tramvaiul urca-n spasme spre Bellu
Si n-o sa opresca in statie
Daca nu-i ceri cu putere vatmanului
Si daca cobori
In ploaia rece si rara
O sa intri pe-o strada anonima
Si-n spatele tau o sa cada ca o ghilotina
Decapitind zumzetul orasului
Tacerea
Tacerea strazii pavate, sticloasa, abia luminata
Sonora, doar din pasii tai grabiti
Case anonime ,gri,aliniate
Porti incuiate,ferstre negre,complet tacute
O sa cobori la vale alaturi pavajului ud
Pina la casa cu portic si curte adinca
O sa urci treptele prafuite din fundul curtii
Prin aburii cartofilor ,nestins , fierti de Paula
Impreuna cu vesnicul ventilator din perete
Spre odaia dintre doua usi
Cu o soba rece ,decor
In drapta usii
Contorul electric, atotputernic
Zace mort
Ochiul ferestrei
Cu geamul rece si ud
Sta jumatate ingropat sub iedera
In patul fara saltea
Sub o patura veche
O sa gasesti un gindac gras,negru, trufas