Din seria gândurilor nocturne: Gramatică de suflet.

Unii oameni sunt ca verbele.

Nu stau niciodată într-o singură formă.

I-am știut cândva la trecut:

promisiuni rostite încet,

cu sens și cu greutate.

Îi trăiesc azi la prezent:

schimbați, nuanțați,

uneori străini în propria lor definiție.

Iar pentru mâine…

se conjugă la viitor

după direcția ușilor deschise.

Își schimbă persoana,

își schimbă timpul,

dar uită, uneori, esența.

Pentru că nu toți știu

că un om nu trebuie să fie corect gramatical,

ci sincer.

Și sunt rari aceia

care rămân același verb simplu:

fără artificii,

fără timpuri complicate,

doar adevăr.

Category: Diverse poems

All author's poems: Antonio Ciprian Corneanu

Date of posting: 3 August

Timp de citire: ~1 min.

Views: 220

Other poems by the author

Pe strada ta cu flori

Mă pierd adesea-n pașii tăi,
Ca-ntr-un refren ce nu se uită.
Ești dorul meu din anii-nalți
Și bucuria netrăită.

Când râzi, se-aprind felinarele,
Și lumea-ntreagă e decor.
Tu ești răspunsul verii mele
Și-al inimii senin fior.

Pe strada ta cu flori cobor,
Și simt cum bate-un nou amor.
Cu fiecare pas ușor,
Mă-ndrăgostesc de tine iar.

Și, dacă mâine vine-n zbor,
Nu-l chem, nu-l prind, nu-i cer nimic –
Că-n brațele-ți e tot ce strig,
Pe strada ta… și-n al tău dor.

More ...

Tăcerea din bucătărie

Fierbeau cartofii, iar tu frământai
cu gesturi venite din altă poveste.
Eu stăteam pe marginea lunii
și-ți urmăream mâna cum despica pătrunjelul,
ca pe un vers obraznic, crescut în abis,
iar sarea cădea-n oală, ca literele
dintr-un poem scris cu dor pe pielea mea.
Mâncarea - o spovedanie fierbinte,
servită pe altarul păcatului.

Ne iubeam fără cuvinte, fără scenarii,
doar cu respirații și miros de cafea.
Bucătaria ta era altarul plăcerii,
unde timpul se-mpăca lent cu focul,
iar tu, în halatul acela de mătase ce-ți aluneca de pe umăr,
miroseai a vanilie și păcat.
Atingerea ta se prelingea, lent, prin aburii moi,
îmbrățișându-mă pe furiș, în colțuri
unde nici lumina nu mai îndrăznea să pătrundă,
în timp ce peretele tresărea la șoaptele tale adânci,
pe care doar mâinile le mai știau.

Și-atunci mi-ai așternut în timpane, printre gemete rostogolite-n dodii:
„Rămâi.”
Iar timpul s-a strâns, ca o clipă-n pendul,
între coapse și glasul tău răgușit.
Tăcerea noastră mirosea a gutui
și-a ceai lăsat prea mult pe jar -
și a tine, desfăcută-n metaforă.

More ...

Ultima scrisoare în vânt

Pe fereastra veche, plouă cu regrete,

Umbrele se plimbă, pe pereți, discrete.

Căutam în noapte chipul tău pierdut,

Într-un vis străin, pe care l-am avut.

Am lăsat cuvinte să se stingă-n seară,

Ca o frunză moartă, într-o toamnă rară.

Și timpul fuge, fără să ne vâneze,

Dacă inima mai bate sau se zbate-n piese.

Dar tu rămâi, acolo unde lumina nu apune,

Singura tăcere, în această lume.

O, iubirea mea, trecătoare ca un gând,

Te-am strigat prin ploi, te-am căutat cântând.

Ești tot ce-a rămas, din tot ce-am fost odată,

O stea rătăcită, în lumea-ntunecată.

Nu pleca acum, când noaptea e aproape,

Lasă-mi doar iubirea, să ardă-n șoapte.

Am adunat dorințe în palmele goale,

Să le pun pe pragul drumului tău, în cale.

Dar vântul le-a luat, și le-a dus departe,

Peste mări și țări, dincolo de moarte.

Rămâne doar ecoul, unei clipe sfinte,

Când tot ce ne-am spus, arde-n cuvinte.

O, iubirea mea, trecătoare ca un gând,

Te-am strigat prin ploi, te-am căutat cântând.

Ești tot ce-a rămas, din tot ce-am fost odată,

O stea rătăcită, în lumea-ntunecată.

Nu pleca acum, când noaptea e aproape,

Lasă-mi doar iubirea, să ardă-n șoapte.

Și chiar dacă lumea se va prăbuși,

În ochii tăi, eu tot te voi găsi.

Nu e nevoie de cuvinte mari,

Suntem doar doi, în univers, rari.

În vânt, scrisoarea mea se pierde-ncet,

Rămâi cu mine, ca un vechi poet.

Doar tu și eu în noaptea care trece.

More ...

Simfonia ei

Nu mai ascult demult
cum picăturile de ploaie fac
gâlceavă în fereastră,
căci în noaptea asta
prefer
să simt simfonia
ritmului tău cardiac.

More ...

Zâmbetul tău

Zâmbetul tău angelic,

schiţat ca un nor cu forme divine,
conturat original de vânt,
fără retuşuri migălitoare,
dând putere curcubeului,
inundă sufletul,
pedepsindu-l la nemurire.

More ...

Azur

Aș vrea să mistui lipsa ta,
cu o torță aprinsă din inima mea,
să spintec, în flăcări, tsunamiurile tăcerii
și valurile de dor ce-mi străpung ființa,
iar după furtuna răzvrătită
a vastului ocean de absență,
să te aștern, senină de-a pururi,
pe cerul neostenit al sufletului meu.

More ...

Poems in the same category

Nou răsărit

Azi înger sunt cu aripe răpuse,
Încătușat de vechi dorințe-apuse
Pe catafalcul negru cu-amintiri
Nu mai tresar, rămân fără simțiri.

Închis-am în durere absolutul
Si ferecatu-i-am neprevăzutul
Căci ce mai poate astăzi iar trezi
Un suflet ce începe-a putrezi?

Poate că de călca-voi spre eternitate
Voi regăsi în stele-ntunecate
O mică rază de lumin-aprinsă
Ce-o să învie flacăra mea stinsă.

More ...

Într-o altă dimensiune!

Chiar dacă în astă lume

E şi vreme de furtună,

Într-o altă dimensiune

Mereu este vreme bună!

Chiar dacă în astă lume,

Nori de ploaie trec şi vin,

Într-o altă dimensiune

Mereu este cer senin!

Chiar dacă în astă lume,

Ziua cu noaptea se-mbină,

Într-o altă dimensiune

Mereu este doar lumină!

Chiar dacă în astă lume,

Moartea rupe a vieţii aţă,

Într-o altă dimensiune

Mereu este numai viaţă!

Chiar dacă în astă lume

Este ură în neştire,

Într-o altă dimensiune

Mereu este doar iubire!

Tot ce pot spera de acum,

E că atunci când plec din lume,

S-ajung într-un loc mai bun...

Într-o altă dimensiune!

More ...

Cândva...copil!

Cine nu-și aduce-aminte

Cum a fost copil, cândva,

Și, că nu avea vreo grijă

De nimic, ce se-ntâmpla.

Rău sau bine-n jurul tău

Asta n-avea importanță,

Ușor treci peste necazuri

Când părinți-s...siguranță.

Mergi la grădi și la școală

Cu bunicii, strâns de mână,

Ce-și doresc,...primul să fii

Și cu zece..mate..și română.

Vii acasă, mergi spre joacă

Și des faci, vreo boroboață,

Când primești...o urechială

Și un ,,ordin "..treci și-nvață.

.......................

Toate-acum sunt amintiri

Puse-n vers, pentru nepoți,

Hai întoarce-te...copilarie

Și ne scapă... de roboți!

More ...

Ceas stricat

Arată același timp

de ani.

Dar de două ori pe zi

are dreptate —

și nimeni nu știe când.

More ...

Nostalgie

Doar un salt și -mi iau zborul,

Acolo unde m-așteaptä dorul;

Cerul seninul și -l revarsă,

Ecoul mă -nfășoară -n plasă.

Vântul îmi poartă pașii,

Acolo unde -n pragul ușii

Chipuri dragi m-așteaptä,

Îmbrățișändu mă de la poartă.

Emoții se prind de frunze,

Freamăt se scurge pe buze.;

Roi de fluturi mă înconjoară,

La geam răsună o vioară;

Alunec sub vraja din coardă.

Aleia varsă petale și parfum,

Ramuri-mi țes un drum.

Briza prin plete mă sărută,

Strada -mi păstra urma, tăcută.

M-așez pe banca cea limbută

Cu povești de cartier cernută,

Purtând în scânduri râsul anilor,

Plângând din umbra rănilor.

Ploaia -ncepuse pe asfalt să scrie,

Picuränd din suflet nostalgie...

More ...

Scriu ce simt și cum mă simt!

Cât aș vrea, să fiu și eu...poet
Să scriu rânduri... să vă placă,
Fac efort, ca vers... să-mi iasă
Nu mă las... tot omu-ncearcă.

Prin școli, în timp, am învățat
Ce trebuie să știu în astă viață,
Cuvintele rostite să aibă...sens
Și, de la înțelept să iau..povață.

Ziua, seara și chiar pe înnoptat
Când mi-apar în gând...povești,
Scot din buzunar, stilou, hârtie
Mâzgâlesc, dorind să mă citești.

Stau de vorbă cu-a mea muză
Să mă-nspire... să mă-ndrume,
Să mă joc, de-a rima-n... vers
Poezii să fac...puse-n volume.

Scriu ce simt și cum mă simt
Făr' a avea pretenții de... artist,
Tot ce știu e că...nu mă opresc
Criticilor...cu stoicism... rezist!

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.