Dincoace de umbră

Din bezna sălii, prin catifeaua grea,

Un ochi străpuns de lumină pâlpâie,

Și-ngheață-n draperii, ca o mână ce se frânge,

Visul unui mal pe care n-o să-l ajung.

Afară-i marea, o turcoază vie și profundă,

O corabie-n neant, ca un gând de plecare,

Sub cerul albastru, ca o promisiune-n undă,

Un singur nor, un singur punct de vis și de uitare.

Cazinoul alb, cu colonade și bolte fine,

Se ridică solemn, ca o ruină de vis,

Unde fantomele jocurilor de noroc mai joacă, pe sub ruine,

Și-și amintesc de vremurile-n care dragostea era o miză.

Sunt eu, prizonierul unei viziuni tăcute,

Pe sub aceste perdele ce mă separă de lume,

Al unui ochi ce vede, dar nu poate să se-ncreadă,

Că fericirea e, undeva, pe acest țărm de-ntuneric.

Category: Love poems

All author's poems: Antonio Ciprian Corneanu

Date of posting: 3 August

Timp de citire: ~2 min.

Views: 219

Other poems by the author

Singurul sărut

Sunt mulți cei care ți-au sărutat
buzele și s-au înfruptat din ele;
și aceia, care au îndrăznit să-ți
sărute obrazul, au fost câțiva,
dar totuși, atât de puțini...
puțini au contenit să-ți sărute
mâna armonioasă, care la o simplă atingere
iți aduce simfonia primăverii -
curgând nebunesc prin corp.
Dar, braț la braț cu tine,
plimbându-ne prin ploaie,
pe aleea parcului,
doar eu ți-am sărutat sufletul...

More ...

Cu tine

Cu tine
nu e nici început,
și nici sfârșit.
Nici măcar un salut,
nici adio.

Doar un simplu perpetuum mobile
ce-mi străbate colțurile de suflet,
răspândite
în toate încăperile lumești -
aici și acolo,
aproape și departe.

De vei zâmbi,
doar văzduhul te va cuprinde
în mii de șoapte,
și tot ce iubești -
efemer -
te va urma.

Nu va fi doar țipătul clipei -
aproape,
căci eu îți voi fi:
orizontal și vertical.

Doar tu,
și tinerețea,
și ochii tăi bruni -
atât s-a putut.

More ...

Anatomia unei distanțe

Nu oamenii mă sperie,

ci liniștea cu care acceptă să fie mici.

Îi văd cum își așază sufletul

în sertare cuminți,

ca pe niște cămăși călcate imperfect,

cum își beau diminețile fără întrebări,

cum își trăiesc viața

ca pe o gară provincială

în care nu mai oprește niciun tren către infinit.

Ei numesc asta pace.

Eu o numesc moarte lentă,

o domesticire a spiritului,

o amputare elegantă

a tuturor utopiilor din om.

Există oameni

care aleg confortul

cum aleg bătrânii o bancă la umbră:

fără grabă,

fără revoltă,

fără dorința de a mai cuceri ceva.

Și poate tocmai de aceea

somnul lor e atât de liniștit.

Dar eu n-am știut niciodată

să dorm simplu.

Pe mine m-au ros mereu ideile,

ca niște lupi metafizici.

M-a sfâșiat nevoia de sens,

această foame absurdă

de a înțelege mecanismul ascuns

din spatele lumii.

De ce iubim?

De ce pierdem?

De ce omul,

singura ființă capabilă să contemple stelele,

este și singura

care își distruge singură paradisul?

Am căutat esența

în femei,

în cărți,

în muzică,

în nopțile în care orașul părea

un creier gigantic conectat la singurătate.

Dar cu cât am înțeles mai mult,

cu atât am devenit mai străin de fericire.

Fericirea aparține celor care nu sapă adânc.

Celor care privesc marea

și văd doar apă.

Eu am privit-o

și am vrut să-i înțeleg disperarea.

Poate că inteligența

nu este o binecuvântare,

ci o rană evoluată.

Poate că luciditatea

e doar o formă superioară de tristețe.

Fiindcă omul care gândește prea mult

ajunge să dezbrace universul

de toate minciunile lui frumoase.

Și atunci rămâne singur.

Teribil de singur.

Ca un far

care luminează pentru corăbii

ce nu vor veni niciodată.

Iar iubirea…

ah, iubirea!

Eu cred în ea

cum cred astronomii în galaxiile

pe care încă nu le-au atins.

O intuiesc.

O calculez.

O simt vibrând undeva,

dincolo de materia rece a lumii,

dar între mine și ea

există ani-lumină

și un infinit care respiră ironic.

Poate că sufletele profunde

nu sunt făcute să fie fericite,

ci doar să caute.

Să ardă.

Să transforme dorul în filozofie

și neputința în artă.

Poate că omul nu e definit

de ceea ce atinge,

ci de ceea ce îi lipsește.

Și atunci mă întreb:

dacă dragostea adevărată există doar pentru cei suficient de naivi încât să nu-i caute sensul,

ce se întâmplă cu aceia care au ales să înțeleagă universul înainte de a învăța să fie iubiți?

More ...

Gânduri de seară

Mă cufund într-un somn agitat
Cu gândul la tine -
Cutreier patul de la nord la sud
Şi într-un vis de la est la vest.
Nu mai există latitudine în sentimente
Şi nici longitudine în ceea ce gândim...
E atât de mult spaţiu între tu şi eu,
Eu şi tu;
Căci mii de oceane nu pot naviga
Corăbiile sufletului meu şi
Adâncul tău niciodată nu va fi cucerit
Căci lacune, lacune îl vor cotropi....
- Ooo, tu!
Tu, cea cu doină-n suflet şi lacrimi peste inimi,
lasă-ţi profanul în iertare şi uită prezentul;
- Vino!
Vino repede în zare, cu mine sau fără mine.
Simte descătuşarea gândului pribeag
Şi exaltă-ţi simţurile cu libertate,
sărută-mă si strânge-mă-n braţe.
Nu te voi mai pierde niciodată.

More ...

Ultima scrisoare în vânt

Pe fereastra veche, plouă cu regrete,

Umbrele se plimbă, pe pereți, discrete.

Căutam în noapte chipul tău pierdut,

Într-un vis străin, pe care l-am avut.

Am lăsat cuvinte să se stingă-n seară,

Ca o frunză moartă, într-o toamnă rară.

Și timpul fuge, fără să ne vâneze,

Dacă inima mai bate sau se zbate-n piese.

Dar tu rămâi, acolo unde lumina nu apune,

Singura tăcere, în această lume.

O, iubirea mea, trecătoare ca un gând,

Te-am strigat prin ploi, te-am căutat cântând.

Ești tot ce-a rămas, din tot ce-am fost odată,

O stea rătăcită, în lumea-ntunecată.

Nu pleca acum, când noaptea e aproape,

Lasă-mi doar iubirea, să ardă-n șoapte.

Am adunat dorințe în palmele goale,

Să le pun pe pragul drumului tău, în cale.

Dar vântul le-a luat, și le-a dus departe,

Peste mări și țări, dincolo de moarte.

Rămâne doar ecoul, unei clipe sfinte,

Când tot ce ne-am spus, arde-n cuvinte.

O, iubirea mea, trecătoare ca un gând,

Te-am strigat prin ploi, te-am căutat cântând.

Ești tot ce-a rămas, din tot ce-am fost odată,

O stea rătăcită, în lumea-ntunecată.

Nu pleca acum, când noaptea e aproape,

Lasă-mi doar iubirea, să ardă-n șoapte.

Și chiar dacă lumea se va prăbuși,

În ochii tăi, eu tot te voi găsi.

Nu e nevoie de cuvinte mari,

Suntem doar doi, în univers, rari.

În vânt, scrisoarea mea se pierde-ncet,

Rămâi cu mine, ca un vechi poet.

Doar tu și eu în noaptea care trece.

More ...

În bezna gândului meu

Respiră-n mine
sângele tău aprins, cald,
cerul se topește.

În palma mea stai
ca un timp neînceput,
nesfârșit te simt.

Ochii tăi fac scrum,
în mine se-aprind focuri
ce nu se sting: dor.

Sufletul tău gol
mă îmbracă-n clipe reci
cu freamăt de foc.

Un sărut ascuns
se naște în pântecul
întunericului.

Trupul tău arzând,
oglindă de veșnicii,
mă înghite tot.

Sub pielea ta albă
curg râuri de liniște
și strigă spre mine.

Ne stingem cu ploi,
visul devine pământ,
sămânță și rod.

Noaptea se destramă,
când iubirea noastră arde,
Eros ne înghite.

Mă îmbraci cu nopți,
cu întrebări nelumești,
cu abisuri vii.

Între coapse moi
mă pierd ca într-o mare
fără de hotar.

Ne legăm prin dor,
două lumi fără nume
într-un singur trup.

Ai lăsat în mine
semne de foc și de vis,
îți port amprenta.

Îmi ești început,
dar și capăt de lume,
un arc infinit.

Pășești în mine,
ca o umbră în lumină,
fără hotare.

Sub un singur pas
se sfarmă eternități,
dar noi rămânem.

More ...

Poems in the same category

Sa bata

As vrea sa plec , ramii
Sa nu mai fiu copil
Sa fiu strain , cu zori
Sa ma despart fragil.

Sa las al tau sarut
Ca in aceasta noapte
Asa cum la-nceput
Plingeam eu, si soapte.

Sa bata inima
Si in al tau sarut
Ades m-oi cufunda
Sa stii ca am crezut.

More ...

Ecou

Întoarce-ți privirea la mine o vreme,

Tăcerile noastre prind glas în poeme.

Nu suntem umbre ce trec rătăcind,

Ci doi rătăciți ce se caută-n timp.

De-ai vrea să-mi vorbești, eu ți-aș fi glas,

De-ai vrea să mă simți, m-aș face popas.

Nu-i drumul departe, nu-i visul pierdut,

E scris să fim doi sub același apus.

De-ai face un pas, de-aș face și eu,

Am prinde iubirea în zborul său greu.

Căci stelele ard nu ca să apună,

Ci doar ca să nască lumină mai bună.

More ...

munificent 77

cristi își face cruci cu ambele mîini

pentru femeia cu o singură mînă

și eu măsor apa de la tine cu buze mici

strîmte, în care încape o buză dintr-un sărut

cristi o iubea pe femeia cu o singură mînă

iubea și proteza ei, mergea drumul atît de duios printre munți

ca un cîntec de împăcare și împotcovire

și dumnezeu lăsa de la el și nu lua

cînd cristi a văzut limpede că a luat și

a luat singura mînă pe care o mai avea

și a lăsat în loc acel gol pe care, fără rușine îl numim

fără dumnezeu, cu alcool

cristi s-a dus sub plapuma tatălui

și de acolo a plecat cu un picior mai puțin

să șchioapete o viață întreagă

iubirea pentru mîna ei lipsă

și eu nu știu cum îmi trec povestea asta prin bluza ta

și băiatul care se ocupă de noapte a adormit

și stelele au colțuri care îmi intră în inimă

și e prima dată cînd resuscitez o piatră

să fie ăștia urmele pașilor noștri

doamne ce prăpăstii am făcut

More ...

Nocturn

M-ai făcut atât de dependentă de tine...

În câteva întâlniri scurte... ocazional

Vin...săruturi... piele pe piele

Totul, ca intr-un clip promoțional!

Răpusă de-acel "nu sunt pentru tine!"

Nimicul dintre noi, e tot ce mai am

De-am insemnat ceva și eu pentru tine

E doar o-ntrebare...fără final...

M-ai uitat probabil din următoarea secundă

Când după ușă am făcut primul pas

M-ai facut nedemnă de o-mbrățisare

Și am plecat!... fără un bun rămas....

Ti-am fost femeie dorită pe secunde

Știu babe! O clipă ti-am fost dragă !

Nu ne-au legat decât ceva orgasme la "beție"...

Târziu am înțeles! Bărbați ca tine nu vor iubi vreodată!

Azi prinsa-n mintea mea...arest la domiciliu,

M-as îmbăta să nu mai simt, dar mai bine scriu,

Parfumul vinului tău mi-e un ocean de amintiri

Tu...drogul magic din care pot să mă inspir...

Alcoolul ce mă face să nu am emotii,

Tigara după amorul din toiul nopții

Cafeaua dulce din diminețile cu soare,

Durerea mea, ascunsă-n versuri amare...

Si-o mie de alte vise...a dorului chemare...

More ...

Curajos

Vreau sa fiu curajos

Caci asa m-a invatat Hristos

Sa slujesc celor ce ma asupresc

Si cu o vorba buna sa-i multumesc

Vreau sa fiu curajos

Iisus m-a ridicat de acolo jos

Eram un ratacit

Dar prin Hristos mantuit

De lume eram nealeasa

Dar Iisus mi-a zis: ,,vino acasa ! ''

Curajos

Ridicat de Hristos...

More ...

Fi Poezie

Tare aș vrea, dragă muză,
Embleme brodate în inimii aliză,
Ale tale trăsături fine, puse tainic pe hârtie,
Să fi a mea poezie, a cuvintelor magie.

Fiică a paznicii coperte, înscrisă restrânsă,
Unde în nod celtic al paginilor cuprinsă.
Răbdător totuși așteptând ale tale litere,
Alungite în viitoare iubite trăiri, clare.

Dornic asimilată în forme de catrință,
Iar parcă de aș aștepta a ta prezență,
Noduri îmbinate in dansul de culori,
Nu de n-aș fura dintre măieștri nori,
O rochie demnă numai de-o zeiță,
Unde aș dori la schimb, doar cuvinte din guriță.

Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.