Așteptarea ta mă destramă
Hei,ce faci acolo în întuneric,
De ce nu vii înapoi la lumină?
Pământul îți acoperă trupul
Cerul îți păstrează sufletul.
N-ai cum sa faci cumva
Să te întorci în brațele mele?
Încă te aștept să vii
Încă aștept temele să mi le scrii.
Teme pe care n-am să le rezolv
Sunt despre tine,omule,
Tu ești casa mea dinainte să fii mort.
În a te reînvia n-am depus niciun efort,
Știam că n-am să pot.
Încă-mi lipsesc bazaconiile tale
Care mă făceau să fiu eu însămi
Câte amintiri frumoase,
Am început tot mai multe să le uit.
De-aș putea, mi-aș da și sufletul
Doar să te întorci
Doar să-ți văd chipul noaptea
Oh, de prezența ți-aș simți-o!
Am s-ajung să nu mai pot continua așa…
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Dragi profesori
Poem: Nuanțe de gri
Trezește-mă cu o poezie – o inițiativă a unui tânăr din Moldova de a promova poeziile frumoase
Poem: Am plâns!
Poem: Povara averii
O fată tânără fascinată de poezie: „15 ani - lupta dintre realitate și ficțiune”.
Poem: Iartă
Poem: Ganduri
🌟 Concurs de Poezie: "Îngerul meu" 🌟