1  

Noi vechi

Vreau să mă visezi la noapte 

Vreau să ne visezi pe noi 

pe noi platonici cu iubiri noi 

cu noi speranțe cu noi împreună 

cu noi pe o terasă cu aer nou 

cu vibrații noi cu ochi noi 

cu noi priviri aruncate strategic 

cu noi gloanțe aruncate-n noi 

ce ne aruncă pe noi în noi lumi 

noi abisuri cu prăpăstii noi 

si rămânem acolo noi

niște cadavre noi 

și noi sunt doar visele noastre 

cu noi vechi, prăbușiți...

 

T


Category: Parting poems

All author's poems: ANONIM poezii.online Noi vechi

Date of posting: 28 December 2023

Added in favorites: 1

Timp de citire: ~1 min.

Views: 1433

Log in and comment!

Other poems by the author

Amar

Soarele răsare,

Zilele îs amare,

Inima mi e condimentata cu sare,

Înainte avea alta savoare 

 

More ...

SINGURĂTATE

Ador amurgul ce se lasă,

Mă simt vrăjită de-ale tale șoapte,

Mi-e inima din ce în ce tot mai pustie 

Vreau să te visez o-ntreagă veșnicie.

 

Te iubesc și vreau să te am alături 

În nopțile reci aș vrea ca să te am;

Mi-ai fost mereu tot mai aproape 

Deci, nu vreau ca să mai pleci.

 

Tot ce e în jur...este al meu,

De la pământ până la cer.

Vreau să fiu singură în nopțile senine 

Iubită de întreaga lună plină.

More ...

Omul Cel Uitat de Zile

1. La început era Cuvântul și Cuvântul era la gura omului, iar Dumnezeu despărțit de acesta.

2. Acesta era întru început la gura omului, care Îl desfigura, vorbind în numele Celui Preaînalt.

3. Toate prin el s-au făcut și fără om nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.

4. Și lumina luminează în băierile inimii întunecate ale bărbatului, dar acesta nici cu spatele nu pricepe.

5. Fost-a o adiere trimisă de nimeni, numele ei era Șoapta Văzduhului.

6. Aceasta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre om, ca toți să își privească străfundurile.

7. Această Șoaptă mărturisea despre om și striga, zicând: acesta este despre care au zis toți „ultimul uituc”.

8. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Doar un singur Om, dar pe acela L-am dat uitării.

9. A treia zi a văzut mulțimea pe Omul dat uitării și au zis către acesta: Te cunoaștem, îți mulțumim pentru înțelepciunea Ta, dar ce cauți pe pământurile noastre?

10. Omul dat uitării a grăit către oameni: Cercați Scripturile cu luare-aminte, căci voi socotiți că de la ucenicii și aleșii Mei aveți înțelepciunea, dar Eu sunt Înțelepciunea; Și am să vă grăiesc încă multe.

11. Eu sunt Pâinea cea uitată de zile, care s-a pogorât nu doar din cer, ci și în ființa voastră. De va mânca cineva din aceasta, viu va fi în veci,... o, de ar gusta măcar din ea cineva din voi cu adevărat.

12. Cel care înfulecă măcar o singură firimitură din ce am oferit va rămâne în Mine.

13. Duhul este cel ce dă viață, nu mâncarea cea de toate zilele. Cuvintele Mele nu sunt din gura omului, ci sunt de la Tatăl. Dacă pe Mine M-ați dat uitării, atunci de Tată nici nu ați cunoscut, a fost pentru toți doar un alt idol.

14. Cel care vorbește și învață despre Mine nu este tălmăcitor al Scripturilor sau dascăl, ci doar un om. În vremurile vechi iubeam acei oameni, fiind prietenii Mei, frații și surorile Mele, dar acum prefer pe cei tăcuți.

15. Nu judecați după înfățișare, ci socotiți drept cuvintele rostite de credincioșii Mei dragi, care asemenea unor copilași, fie ei mai mici sau mai mari, grăiesc multe vorbe; dar iubiți sunt de Mine pentru că răspândesc Duhul Meu.

16. Ați auzit că s-a zis celor de demult: „Nu gândiți prea mult, căci capcana diavolului și a discipolilor săi este mintea voastră; privegheați deci față de toate gândurile voastre care implică taine”

17. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se gândește la acestea a și fost deja osândit.

18. Ați auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu juri strâmb, ci să ții înaintea Domnului jurămintele tale.”

19. Eu însă vă spun vouă: Aceștia nu doar că se jură strâmb, ci își țin jurămintele înaintea copiilor lor încă neaflați.

20. Ați auzit și aceasta? că celor de demult li se grăia: „Să nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic de osândă va fi sufletul său.

21. Eu însă vă spun vouă din cunoașterea Mea: Nici nu mai e nevoie să aveți grijă să ascultați această lege pentru că deja singuri ați fost uciși de voi înșivă.

22. Le mai zicea oamenilor vechi: „Munciți pământul și fiți aproape de Dumnezeu și biserică, căci șarpele vechi de zile e înfometat ca un leu după țărâna slăbuță a omului.”

23. Dar Eu zic vouă: Deja sunteți condamnați să fiți hrană altor viețuitoare mici și mari, iar sufletul vostru ca și hrană a abisului, dacă nu mai aveți „Dumnezeu”.

24. Priviți la păsările cerului, că Tatăl Meu le hrănește, căci ele întruchipează prin zborul lor gingășia pe care voi trebuia să o fi avut față de viață.

25. Eu am fost ușa și încă voi fi.

26. Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dar iată voi dragilor nu aveți odihnă nici după aceste ceasuri. Vă împiedicați toate nopțile, nu din pricina lipsei de lumină.

27. Am venit la voi ca să vă tocmesc ca lutul uscat, spre izvorul de apă curgătoare. Auziți!

28. Fericiți cei tăcuți, că își păstrează înțelepciunea.

29. Fericiți cei sfioși, că vor învăța mai repede.

30. Fericiți cei îngrădiți, căci vor învăța și vor dobândi libertatea cu adevărat.

31. Fericiți cei care visează, că viața le aparține în veci.

32. Fericiți și iubiți de Mine sunt cei neînfrânați, căci dacă izbândesc, vor moșteni viața Mea în veacul ce va să fie.

33. Fericiți cei slabi de minte, că lumea nu îi va atinge.

34. Iubesc pe aceia care sunt paraleli cu veacul acesta, căci se aseamănă cu zilele prunciei, iar isteții lumii blestemați rămân prin natura lor.

35. Înălțat de pe pământ a fost Omul, dar nu a dat uitării pe nimeni, ci pe fiecare îl pune la întrebări și îl ia la rost pentru a se tocmi împreună în veacul cel apropiat.

36. Grăit-a Omul mulțimii celei mari și mici: Privegheați la cuvintele Mele, nu uitați de voi, purtați în cuget graiurile Mele. Ascultați de cei credincioși, nu în faptele lor rătăcite, ci în speranța pe care o străjuiesc.

More ...

Tata

Suntem ca 2 straini pe-un bulevard

Tu cu tine, eu cu mine

Dar eu tot sper, ca maine va fi mai bine.

Am tot avut rabdare

Si am facut incercare dupa incercare

Dar... 

E greu sa cunosti pe cineva a doua oara

E greu sa ierti pe celalalt

Dar mai greu va fi sa uiti ce a fost o data. 

Cand pierzi controlul viata te schimba, 

Pacat ca eu am aflat asa tarziu

De trucutul nostru cenusiu,

Sincer, mi-as fi dorit sa stiu. 

Ne vedem atat de rar

Sau putem spune mai literar

Ca ne vedem putin mai des ca 2 straini

Iar tot ce ne leaga

Sunt niste radacini, 

Pe care eu incep sa nu le mai prea simt. 

Si cand esti langa mine eu te simt departe

Si cand nu esti parca te-as vrea pana la moarte

More ...

Sunt umbră de om în lumina mea grea

Mă port ca pe-o rană tăcută,
ca pe-un hram ce nu-l înțeleg.
În fiecare zi ce trece
îl simt cum devine întreg.


Ce pustiu, umplut de nimic,
unde pașii răsună prea tare,
iar tăcerea se sprijină-n mine,
și-n mine tăcerea devine chemare.


E-un gol care nu se sfârșește,
se-adâncește sub piele, tăcut,
și din el răsar gânduri-buruieni,
cu miros de tăcere și lut.


Nu urlă, nu cere, nu plânge,
nu vrea, nu iubește, nu strigă,
dar totul în jur se prelinge
în tăcerea lui, de frică.


E-un gol cu miros de durere,
cu gust de secundă ce pică,
un gol ce apasă-n tăcere,
întinzând spre ajutor o mână timidă.


Și totuși... în el e lumină,
o flacără mică, ascunsă,
care mai mare nu vrea să devină,
ci doar să nu fie stinsă.


Acel gol ce apasă devine
un semn că încă mai sunt,
că-n mine ceva mai suspină,
ceva viu, în adânc, în pământ.

More ...

despartire

voi pleca

odata cu umbrele noptii,

cand zorii se vor furisa

cu pasi racorosi si tarzii

in asternutul tau instelat

si-ti vor aseza la picioare

ofranda lor de lumina,

iti voi mangaia pentru ultima oara

parul,

si pentru ultima oara

iti voi saruta sanii cu miere,

cat te-am iubit,

desi n-am crezut niciodata

ca in tine imi voi gasi

limanul

pe care-l caut de atata amar de vreme,

trebuie sa plec,

sa imi continui  calea  ratacita

care duce poate spre nicaieri

sau poate

catre taramul tainic si luminos

unde sufletul meu

s-a nascut pentru intaia oara,

si unde 

a contemplat pentru prima oara

paradisul...

 

More ...

Poems in the same category

ÎN UMBRA MORȚII TALE....

Cândva, în umbra morții tale, m-am născut

Din mare, din cer și pământ,

m-am prefăcut din nou în lut!

Și m-am întors către primordiala stea

Ce sufletu-mi cu lumină adăpa...

 

În umbra morții tale am strigat

Și tot în mine iar am sfâșiat...

Apoi din bucățele colorate, mii,

Am născut, cu greutate, fluturii..

 

În umbra morții tale am jelit un vis

Apoi m-am dus iar toată în abis.

Și-n marea de întunecime

m-am prăbușit adânc, în mine!

More ...

Să iubești necondiționat

Ce îți doresc eu ție om drag... să iubești și tu neconditionat.

Așa cum te-am iubit și eu pe tine

Să nu diferențiezi lumea ei de a ta

Să vedem cum te simți când, la ea, vei simți nepăsare-n privire.

 

îți doresc să-ti pierzi noțiunea gândului, a timpului,

Departe de ea să nu poți nici măcar bea și mânca,

Orice gând să fie un chin pentru tine,

Mai cu seamă gândul că va pleca și tot va uita.

 

Îţi doresc să simți ce am simțit eu pentru tine,

Să te întrebi mereu de ce n-ai fost îndeajuns de bun,

Și de va pleca fără o-mbrățisare ca tine, să nu simţi dezamăgire...

Roata e rotundă, la un moment dat, se va întoarce, oricum...

More ...

Arhitectura unui dor

Te-ai întrebat vreodată cum se construiește un dor?

Din ce fibre invizibile se țese un suflet,

Cum fiecare absență devine mortar,

Iar amintirile – cărămizi din lut ars,

Aruncate la întâmplare într-un labirint?

 

Eu te-am zidit pe tine în mine.

Ai devenit coloana vertebrală a cerului meu,

O catedrală de sunete mute

Unde rugăciunile sunt doar șoapte

Pe care le murmur când toți își întorc privirea.

 

Dar iubirea asta nu e un templu.

E un pod suspendat,

Fragil, arcuit peste haos.

Lemn putred de regrete,

Lanțuri din tăceri ruginite,

Un pod pe care merg desculță

Căutându-te.

 

Mâinile tale erau arhitecți.

Cu ele ai modelat o lume,

Dar ai lăsat zidurile nefinisate,

Ferestrele deschise către un nicăieri,

Și m-ai lăsat să privesc,

De pe marginea golului,

Cum pleci.

 

Acum stau pe dărâmături,

Reconstruind fiecare clipă.

Pereți din dorințe,

Acoperiș din promisiuni frânte,

Și o poartă prin care tu n-ai să treci.

 

Te-ai întrebat vreodată cum se demolează un dor?

Eu nu știu.

Dar fiecare piatră pe care o ating

Mă lovește din nou

Cu absența ta.

 

 

More ...

Înger-n flăcări de dor

Cânt ca un înger ce n-a cunoscut pământ,

Fără colțuri, fără vreme, fără vânt.

Sufletul meu plutește în cântul gol,

Sunt doar ecou, dar în mine se naște un rol.

 

Nu sunt glas, nu sunt sunet, nu sunt nimic,

Sunt doar o fărâmă de dor, un pic

De tăcere adunată în aripi de foc,

Un râu fără râu, un drum fără loc.

 

Când te chem, tu, ce ești altceva decât vis,

Te chem dincolo de timp, dincolo de ce ai zis.

Te chem în adâncuri, nu în sus, nu în jos,

Într-o lume unde cuvintele nu sunt, dar sunt rost.

 

Vino să-mi spui, nu când, dar unde,

Căci aici nu e acasă, dar toată casa este unde

Cântul meu se pierde, tu îl vei găsi,

Într-o poveste fără sfârșit, tu vei fi.

 

Te chem cu ochii închiși, cu pasul tăcut,

Unde nimic nu e ce pare, dar totul e ascuns în lut.

E o lume ce tremură, dar nu o vezi,

Căci ea se naște în sângele meu, în fiecare vrei.

 

Să vii, nu cu pași, ci cu o umbră tăcută,

Să mă auzi doar când taci, doar când ești mut.

Căci în liniștea ta voi cânta fără cuvinte,

Vino, doar tu știi ce-ți cer, în zeci de mii de simțuri ascunse, neștiute.

 

Eu, un înger, nu pot fi decât adânc în cântec,

Tu, un mister, doar auzi, nu simți nimic.

Aș vrea doar o poveste, doar o clipă,

Vino acasă, și să mă auzi... cum te chem, în fiecare simț pe care-l am și nu-l înțeleg

 

 

More ...

Carnal și efemer

 

Carne fragedă,

Descântec lin,

Aș vrea să plec

Aș vrea să vin.

 

Du-mă,ia-mă

Lasă-mi demnitatea

Ghem țepos,

Te iubesc,te urăsc.

 

Atinge-mă,

Dă-mi drumul,

Du-mă,ia-mă

Te rog iartă-mă.

 

Lovește-mă

Oprește-te,

Spin ucigaș

Împunge-mă.

 

Îmi plâng ochii

Grav bocet,

Dezgustător,

Te urăsc,te iubesc.

 

Șterge-mă,

Ca pe o pată de cafea,

Iubirea mea

Se va șterge cu buretele.

 

[…]

 

Trup idealizat

Caracter deficitar,

Ochi plini de har

Suflet carnal.

 

Du-mă,ia-mă

Doar lasă-mă,

Sufăr

Pentru al nostru eșuat plan.

More ...

Puntea de gheață

Dacă lumea-ntreagă s-ar face o piatră

Și prietenii vechi m-ar vinde pe-un ban,

Aș strânge tăcerea cu gheara pe vatră

Și n-aș mai privi spre-al tău orizont an de an.

 

Dacă drumul spre tine s-ar face o ură

Și pasul meu singur s-ar pierde-n pustiu,

Aș merge pe cioburi cu-o aspră cusură

Să uit că-n trecut te-am iubit pe deplin și pe viu.

 

Chiar dacă iubirea s-a stins ca o febră

Și scrumul ne umple amarul din gând,

Eu știu că tăcerea nu e o lașitate,

Ci poarta prin care te las uitând.

 

Voi ști că tu ești doar o pagină arsă,

O haină pe care o lași la hotar,

O umbră ce trece pe o stradă lăsată

În care n-am fost și nici n-o să apar.

 

Și chiar de-ar fi cerul să cadă în țăndări

Și vântul să smulgă din temelii 

Tot ce-am construit prin atâtea ocoluri,

Eu rup orice punte din vechiul tău chin.

 

Voi ști că de-acum ești doar o tăcere,

Un nume străin ce-l pronunț rar sau deloc,

Iar eu, prin mormanele vechi de durere,

Mă-ntorc la-nceputuri... și singur mă scot.

More ...

Support Poezii Online

Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.

Thank you for helping poetry live on. 🤍