Între “a (mă) Dărui” și “a Regreta”
Știu că un “Te iubesc” ar fi prea puțin de spus
Dar de simțit…Simt prea multe explozii înăuntrul meu.
M-aș dedica în tot,m-aș dărui toată
Aș face orice tu mi-ai fi propus
Aș face toate lucrurile care tu ai fi zis că-s de făcut greu…
M-aș lăsa atinsă,dar sunt o mare bleagă care se teme.
Mă tem că voi ajunge să-mi pierd controlul,
Apoi cine știe dacă unul dintre noi regretă.
Aș fi în stare să fac lucruri extreme
Aș ajunge să confund apa cu solul.
Poate sună ciudat, dar știu că mă dorești în fiecare noapte,
Se vede după încercarea ta de a te ascunde.
Nici glumele mele n-ar putea să spargă
Bariera asta care ne lasă să vorbim doar în șoapte,
Astfel starea dintre noi ar putea oricând să fecunde.
N-am să zic de două ori fiindcă apoi mi-ar părea rău…
Aș mai scrie, am mii de idei despre a mă descrie,
Dar ceva mă ține înapoi,acel ceva mă duce cu gândul la noi.
N-am crezut că e adevărat până am văzut cât de mult mă extenuă.
Acest sentiment pe creier mă zgârie,
Îmi duce suferința și apoi mi-o lasă înapoi…
Poems in the same category
Cu gândul la tine
S-a-nchis o ușă-n lumea noastră veche,
Dar n-am putut lăsa să moară-n van,
Cuvinte vii, ascunse-ntr-o ureche,
Șoptesc și azi același dor uman.
Am strâns ce-a fost, din flori și din tăcere,
Din nopți cu gândul dus la tine-aproape,
Și le-am lăsat, cu teamă și plăcere,
Pe-o filă nouă, tainic, fără șoapte.
Un alt liman le poartă-acum sub stele,
Mai bine, mai curat, dar tot al tău.
Acolo scriu ce simt, fără perdele,
Că n-am plecat, am fost aici...mereu .
Dacă ți-e dor, și vântul te mai cheamă,
Citește-n rânduri ce n-am spus nicicând.
E acolo toată inima mea-n teamă,
Și-un colț de cer ce încă-ți ține rând.
Dorințe
Din apusurile aurii ale soarelui
Stelele încep să ți se închine,
Strălucind din ochii demiurgului,
În miezul nopților meschine.
În adâncul sufletului meu echitabil,
Aud in codul morse iubiri limpezi,
Mărturisind că te-aș dori veritabil,
Pentru o veșnicie… și încă o zi.
Tu ești in mintea mea acel “nimic”
Când sunt întrebat la ce mă gândesc,
Cu inima ratacită ce bate ritmic
Pe muzica iubirii când pe tine te zăresc…
,,Ne cunoaștem din vedere" în norvegiană
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Vi kjenner hverandre av synet
hvor mange flyktige øyeblikk
aldri i veien for dem
de stoppet ikke
trygg og rask gange
Vi kjenner hverandre av synet
bare øynene i stillhet
sa de så mange ganger
alt de ønsket seg
da de møtte lyset sitt...
Ikke engang ved et uhell
Jeg sa ikke et ord
I så mange møter,
dette stirrende spillet
det underholdt oss begge.
Vi kjenner hverandre av synet
men det er alltid en glede
minnet å beholde
og anmeldelse
øynene du har kjent i en mannsalder
møtes om morgenen
og når det snør, og når det regner
i bil 179.
Vi kjenner hverandre av synet...
Og så!
Vi kjenner hverandre av synet
hvor mange flyktige øyeblikk
vi stoppet aldri på veien
trygg og rask gange
Vi kjenner hverandre av synet
bare øynene i stillhet
sa de så mange ganger
alt de ønsket seg
da de møtte lyset sitt...
Ikke engang ved et uhell
Jeg sa ikke et ord
I så mange møter,
dette stirrende spillet
det underholdt oss begge.
Vi kjenner hverandre av synet
men det er alltid en glede
minnet å beholde
og anmeldelse
øynene du har kjent i en mannsalder
møtes om morgenen
og når det snør, og når det regner
i bil 179.
Vi kjenner hverandre av synet...
Og så!
Dimineatza
Cit as vrea sa ma trezec ling-o floare-aleasa
Sa fiu singurul ce-n vis, nu vrea alta astra,
Sa nu-mi pot lua privirea, ca in orice seara
Sa fiu eu si nu un altul, ling-a mea craiasa.
Ca in fiecare zi , sa aud eu glasul
Dar sa pot sa te admir pin a face pasul,
Sa te pot imbratisa, pina se-asterne patul
Iar trezindu-ma , s-astept sa revina ceasul.
Pt tn ...
Nu mă vrei
Nu mă vrei, ziceai că sunt sărac,
Nu mă vrei, credeai că nu o să-ți plac,
Nu mă vrei, și m-ai abandonat,
Dar în interior îmi e sufletul bogat.
Și sufletul îmi e gol, de tine îmi este dor,
Și stelele plâng când mă văd suspinând,
Dar tu ești departe,departe de mine,
Nu-ți pasă ce simt,nu îți pasă de mine.
Aș vrea să mă săruți fără ne-încetare,
Aș vrea să îți simt a ta suflare,
Totul e gri și culoarea dispare,
Fară tine ,totul mă doare.
Sunt rămas în trecut, încă nu pot să te uit,
Acolo voi rămâne, fiindcă mă simt mai bine,
Fă-mă, doamne, înger păzitor,
Vreau să îi fiu alături, că îmi este dor.
Nu are pe cine iubii
Cum aș putea să văd răsăritul,
Când trăiesc și simt apus
Eu nu-mi doresc decât să ating infinitul
Să m-npletesc cu ăl`de sus.
Nu pot să ajung pe ale culmii lume
Nu pot să mă întind spre albastra zare,
Că toate lanțurile lumii
mă țin pe loc-n așteptare.
Încerc și mă zbat să ating nemurirea
Dar totul în jurul meu cunoaște destrămarea
De vreau să iubesc, nu am pe cine iubi...
De vrea să mă iubească nu are pe cine iubi...
Căci eu n-am înțeles niciodată iubirea
cu al ei tumult ce-l poartă-n sân
cu dorul și drama
și plânsul și viața
Cu tot ce are ea în noi de-adus.
~C.N.F~
Cu gândul la tine
S-a-nchis o ușă-n lumea noastră veche,
Dar n-am putut lăsa să moară-n van,
Cuvinte vii, ascunse-ntr-o ureche,
Șoptesc și azi același dor uman.
Am strâns ce-a fost, din flori și din tăcere,
Din nopți cu gândul dus la tine-aproape,
Și le-am lăsat, cu teamă și plăcere,
Pe-o filă nouă, tainic, fără șoapte.
Un alt liman le poartă-acum sub stele,
Mai bine, mai curat, dar tot al tău.
Acolo scriu ce simt, fără perdele,
Că n-am plecat, am fost aici...mereu .
Dacă ți-e dor, și vântul te mai cheamă,
Citește-n rânduri ce n-am spus nicicând.
E acolo toată inima mea-n teamă,
Și-un colț de cer ce încă-ți ține rând.
Dorințe
Din apusurile aurii ale soarelui
Stelele încep să ți se închine,
Strălucind din ochii demiurgului,
În miezul nopților meschine.
În adâncul sufletului meu echitabil,
Aud in codul morse iubiri limpezi,
Mărturisind că te-aș dori veritabil,
Pentru o veșnicie… și încă o zi.
Tu ești in mintea mea acel “nimic”
Când sunt întrebat la ce mă gândesc,
Cu inima ratacită ce bate ritmic
Pe muzica iubirii când pe tine te zăresc…
,,Ne cunoaștem din vedere" în norvegiană
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Vi kjenner hverandre av synet
hvor mange flyktige øyeblikk
aldri i veien for dem
de stoppet ikke
trygg og rask gange
Vi kjenner hverandre av synet
bare øynene i stillhet
sa de så mange ganger
alt de ønsket seg
da de møtte lyset sitt...
Ikke engang ved et uhell
Jeg sa ikke et ord
I så mange møter,
dette stirrende spillet
det underholdt oss begge.
Vi kjenner hverandre av synet
men det er alltid en glede
minnet å beholde
og anmeldelse
øynene du har kjent i en mannsalder
møtes om morgenen
og når det snør, og når det regner
i bil 179.
Vi kjenner hverandre av synet...
Og så!
Vi kjenner hverandre av synet
hvor mange flyktige øyeblikk
vi stoppet aldri på veien
trygg og rask gange
Vi kjenner hverandre av synet
bare øynene i stillhet
sa de så mange ganger
alt de ønsket seg
da de møtte lyset sitt...
Ikke engang ved et uhell
Jeg sa ikke et ord
I så mange møter,
dette stirrende spillet
det underholdt oss begge.
Vi kjenner hverandre av synet
men det er alltid en glede
minnet å beholde
og anmeldelse
øynene du har kjent i en mannsalder
møtes om morgenen
og når det snør, og når det regner
i bil 179.
Vi kjenner hverandre av synet...
Og så!
Dimineatza
Cit as vrea sa ma trezec ling-o floare-aleasa
Sa fiu singurul ce-n vis, nu vrea alta astra,
Sa nu-mi pot lua privirea, ca in orice seara
Sa fiu eu si nu un altul, ling-a mea craiasa.
Ca in fiecare zi , sa aud eu glasul
Dar sa pot sa te admir pin a face pasul,
Sa te pot imbratisa, pina se-asterne patul
Iar trezindu-ma , s-astept sa revina ceasul.
Pt tn ...
Nu mă vrei
Nu mă vrei, ziceai că sunt sărac,
Nu mă vrei, credeai că nu o să-ți plac,
Nu mă vrei, și m-ai abandonat,
Dar în interior îmi e sufletul bogat.
Și sufletul îmi e gol, de tine îmi este dor,
Și stelele plâng când mă văd suspinând,
Dar tu ești departe,departe de mine,
Nu-ți pasă ce simt,nu îți pasă de mine.
Aș vrea să mă săruți fără ne-încetare,
Aș vrea să îți simt a ta suflare,
Totul e gri și culoarea dispare,
Fară tine ,totul mă doare.
Sunt rămas în trecut, încă nu pot să te uit,
Acolo voi rămâne, fiindcă mă simt mai bine,
Fă-mă, doamne, înger păzitor,
Vreau să îi fiu alături, că îmi este dor.
Nu are pe cine iubii
Cum aș putea să văd răsăritul,
Când trăiesc și simt apus
Eu nu-mi doresc decât să ating infinitul
Să m-npletesc cu ăl`de sus.
Nu pot să ajung pe ale culmii lume
Nu pot să mă întind spre albastra zare,
Că toate lanțurile lumii
mă țin pe loc-n așteptare.
Încerc și mă zbat să ating nemurirea
Dar totul în jurul meu cunoaște destrămarea
De vreau să iubesc, nu am pe cine iubi...
De vrea să mă iubească nu are pe cine iubi...
Căci eu n-am înțeles niciodată iubirea
cu al ei tumult ce-l poartă-n sân
cu dorul și drama
și plânsul și viața
Cu tot ce are ea în noi de-adus.
~C.N.F~
Other poems by the author
Dorul ce nu moare
Chiar și când vor trece zece ani
Eu nu te voi uita…
Chiar și dacă pământul va trece peste mine
Eu nu te voi uita…
Dă-mi un semn că aici mereu te voi afla
Eu nu te voi uita…
Încă nu mă pot lăsa de tine
Eu nu te voi uita…
Iartă-mi orice eu am greșit
Eu nu te voi uita…
Iartă-mă ca nu am putut să te găsesc
Eu nu te voi uita…
Deși așa de mult mi-am dorit
Eu nu te voi uita…
Să am șansa să te păstrez
Eu nu te voi uita…
Și aș fi vrut să te mai fi trezit
Eu nu te voi uita…
Să te mai fac încă odată să-mi auzi glasul
Eu nu te voi uita…
Am tot strigat, tu nu m-ai auzit
Eu nu te voi uita…
Am putut doar să-ți simt pasul
Eu nu te voi uita…
Gânduri
"gânduri"...un cuvânt des întâlnit .
N-are niciun sens,
nu știu de unde e provenit ,
dar m-a schimbat intens.
Oare chiar gândesc?
Oare...oare chiar așa am fost creat?
Dacă a mea minte vede ce privesc
și simte cum am fost vegheat.
Poate-s doar gânduri
sau poate nu-s nici atât.
Toate se așează în rânduri,
încât mă fac să mă simt hotărât.
Stai... stai! Crezi că tot e-așa cum știi?
Nu tot ce zboară se mănâncă.
Nu e ca și cum ai fi ca specialiștii
care pe oameni îi aruncă....
Iubire adolescentină
Despre tine
19 octombrie
Vorbim de mai bine de o lună. Prima dată când ne-am văzut era beat. Ciudat,căci minții mele naive nu-i păsa nici măcar un pic de acest aspect.
20 octombrie
Am ieșit exact de ziua lui de naștere.Nu mă așteptam la acea seară, a fost așa drăguță. Ne-am uitat printre pedofilii mei de pe social media și apoi ne-am sărutat. Chiar dacă ar fi între noi o relație de prietenie e chiar altceva.Mă simt bine.Între timp au apărut și două pisici;una dintre ele s-a urcat peste noi și a fost un moment amuzant.
3 noiembrie
Am mai ieșit noi între timp, doar am uitat să scriu în minunăția mea de jurnal. Am ieșit cu fetele și am zgribulit de frig . E duminică , aștept să-l văd de două săptămâni.Am mers la banca unde ne vedem noi de obicei;l-am așteptat până a venit;ne-am îmbrățișat, "bla bla bla" și m-am pus în brațele lui .
Stăteam așa de bine și corpul îmi ardea pentru ca mi-l încălzea cu trupul lui . Am făcut contact vizual pentru foarte mult timp și m-a făcut să mă simt în siguranță;mă face să mă simt acasă.Tot îl sâcâiam eu și când începeam a vorbi prea mult alegea să mă sărute.
Timpul nu ne permitea neapărat doar să vorbim . Dar oricum timpul cu el trecea mult mai repede. Am avut niște săruturi dedicate timpului.Am făcut toate glumele posibile și i-am dat niște replici de vai de papucii mei;îmi place de el,ba chiar mai mult îl iubesc.Lui doar îi place de mine,ceea ce și asta mă miră .E greu de crezut că s-ar uita el la mine,eu fiind o simplă puștoaică de cincisprezece ani și el fiind un puștan de optsprezece ani , nebun de fel că dacă n-ar fi nebun nu m-ar alege pe mine și mai nebună . Era timpul să plecăm și nu voiam să-l mai las să plece . L-am îmbrățișat strâns de vreo trei ori consecutiv. L-am sâcâit cu “te iubesc-uri “ și așteptam acel “Și eu te iubesc” . L-am sâcâit atât de mult încât l-am primit într-un final , nu conta că șoptit, conta doar ca am auzit acele cuvinte pe care le așteptam cu nerăbdare. Îl iubesc.Mi-am amintit că și-a desprins părul pentru mine , parcă e un gnom uriaș cu părul lung , îl ador , îl iubesc pe el ,nu neapărat părul.
17 noiembrie
Am ieșit azi,DUMINICA, ca de obicei și-a fost super. Am mers la banca care ne vedem de obicei și erau două persoane.Am crezut că nu e el și am plecat să mă plimb. După am observat că e el și că era cu un prieten de al lui. M-am pus lângă pletosul meu și l-am făcut în toate felurile (merită).Prietenul lui a plecat și am rămas singură cu el, l-am plesnit de nenumărate ori.
L-am sâcâit încontinuu.Am mai făcut noi ce-am mai făcut și era timpul să plecăm. A fost singura seară când am putut sta amândoi mai puțin , dar a fost o seară interesantă.Când dădeam să plecăm nu voiam să-l las deloc. I-am zis nenumărate te iubesc-uri și fără să mă rog de el mi-a zis “Și eu te iubesc piticanie”. M-am mirat.
19 noiembrie
Am ieșit azi după ce a ieșit de la școală și am mers un drum îndelungat până într-un loc secret. Am observat în acest drum un cimitir,iar curiozitatea din mine ardea. Mi-a explicat el că acolo se afla Cimitirul evreilor.Tocmai ce vorbisem de aceștia la ora de română, tocmai ce vorbisem de Holocaust. Mi se părea fascinant. Am ajuns prin apropiere de acel loc și era acolo un fir de curent ; el mi l-a ținut ca să trec pe sub el ; da, l-a durut. Am ajuns în locul propus de el,necunoscut de mine. Era un loc fantastic ca priveliște , se vedeau dealurile și stânile din apropriere.
De asemenea se zarea și pădurea peste acele stâne. Aș zice un loc de poveste... Am stat acolo mai mult decât am crezut . Se înserase deja și aproape era noapte , noi fiind acolo de după-amiază. Îmi era așa frig și vântul bătea în fața mea uscată și crăpată de la atâta vreme de toamnă . Am plecat de acolo , dar am omis ceva ce nu am zis . A fost o zi minunată și la final am mers înapoi ținându-ne de mână . Mi-a plăcut să vorbesc cu tine, dar trebuie să te las în această seară. Pe curând!
22 noiembrie
Am ieșit astăzi, când am ieșit de la școală . Venise mama să-mi ia bagajele și i-am zis ca am bârfă de spus când ajung acasă . Eu am rămas în oraș cu prietena mea să mergem împreună cu autobuzul.
L-am înnebunit ca vreau flori. Două zile l-am înnebunit. M-am dus înspre locul unde ne întâlnim noi de obicei,nu era acolo. M-am uitat în împrejurimi și l-am văzut pe o altă bancă , salutând voios din mână. M-am dus la el și l-am întâmpinat cu o mare îmbrățișare . Îmbrățișarea aia cred ca era necesară amândurora. După aceea am văzut ca a scos o mică floare de hârtie din ghiozdan și mi-a dăruit-o . Mi-a zis ca e creată de el. IMAGINAȚI-VĂ, FĂCUTĂ DE MÂINILE LUI?! De necrezut!!! Efectiv m-am bucurat așa de tare de îmi venea să sar în sus.
Sunt genul de persoană care iubește lucrurile făcute de mână.Oricum te-am cam lăsat puțin în spate fiindcă tocmai ne-am pus într-o relație acum 3 zile, m ai exact pe 19 noiembrie 2024. Această dată trebuie să o țin minte de acum . Cred ca i-am dat mii de pupici și îmbrățișări . MĂ SIMȚEAM ACASĂ! Însfârșit un loc în care mă pot simți eu liniștită, fără să-mi fie teamă că voi fi judecată. A fost să mă conducă până în Centru,fiindcă prietena mea mă stresa să merg să îi țin de urât,iar el nu dorea sa ne acompanieze .Ceea ce mi se pare firesc .Cine ar alege să iasă cu iubita lui și prietena ei? Cu siguranță nu el.Doamne , deci îl iubesc și nu e prea firesc.
26 noiembrie
Am ieșit puțin astăzi, a fost chiar altfel doar că m-a enervat.M-a enervat din ceva irelevant , ceva spus în glumă.N-am să zic de ce fiindcă vreau sa uit ; oricum sunt genul de persoană care uită absolut orice până e ceva așa de important încât nu pot uita nici dacă încerc din răsputeri . Am stat pe o bancă din spatele unei școli. Mă simțeam așa bine cu el , cu toate ca nu prea m-am simțit așa de bine în ultimele zile… n-am prea mai mâncat... nu știu ce să zic dar nu mi-e foame. Cel puțin asta cred eu…
29 noiembrie
Ești un drogat. Atât. N-am crezut vreodată ca te voi considera așa, chiar dacă te cunosc de puțin timp. Eram gata să te primesc așa cum ești, însă tu, tu nu ai aceleași planuri.
30 noiembrie
Astăzi este ziua mea de nume, iar tu continui să vorbești ciudat cu mine. Îmi răspunzi rar și sec, ce să înțeleg prin acest lucru?
1 decembrie
Noaptea trecută te-am căutat în disperare. Tu continuai să mă ignori.
Azi te-ai despărțit de mine. Urât,fiindcă ți-am trimis mii de mesaje și nu mi-ai răspuns ,doar le-ai primit. Scriu cu lacrimi șiroaie care îmi curg pe față. Și până la urmă de ce? De ce te-ai despărțit de mine?
Tăcerea de după
Mă aflu-n mintea mea spurcată,
Mă uit la marea necurată
Și mă gândesc cu gând amar
La cea de peste hotar.
Privesc la valurile tulburate,
Nu pot să dorm,cât sunt pe moarte
Și chiar de mâine voi muri,
Noi într-o zi ne vom găsi.
Mă aflu în mijlocul unui cuvânt,
Departe sunt de tine,
Aștept să vii la al meu mormânt
Sau măcar să-mi spui “Iubire”.
Și poate cerul va-ngheța
Căci vocea ta n-o pot uita,
Mă-nvăluie liniștea târzie,
Trupul tău aș vrea să fie lângă mine.
Sub valul rece și tăcut
Te-aștept, tu dorul meu pierdut,
Și-n noaptea care vine,
Te strig pe nume,a mea iubire.
Protectorul meu orb
Mulțumesc că ești al meu cămin când afară plouă
Mulțumesc că eu fiind ghiocel, tu mă păzești de rouă,
Iar când razele soarelui doresc să mă doboare,
Tu vii și te apleci drept la ale mele picioare.
Chiar și când stau ascunsă sub zăpada densă
Ajungi să mă hrănești, intri subtil și traseul ți se condensează
Când se lasă noaptea îți ascult glasul care sună ca un violoncel
Tu fiind animal terestru, iar eu fiind un simplu boboc de ghiocel.
Lumile noastre nu se pot intersecta, totuși tu ai grijă de mine
Grija asta a ta pentru mine,oare vine din iubire?
Oare mă iubești,oare ai vrea să
te-ndrăgostești,oare mă auzi?
Parcă strig degeaba,ești mai rău decât ăia surzi.
-Mă iubești domnule cârtiță, mă iubești tu pe mine? Aici jos mă aflu, parcă ești orb!
-Chiar sunt orb, spre uimirea ta, n-ai văzut că lângă noi așteapt'-un corb?
Îl simt atât de bine cum stă și te pândește. Vorbește mai încet, altfel vai de noi!
-Păi dă-mi răspuns la ale mele întrebări, nu mă interesează de păsările dimprejur.
-Oh, ghiocelul meu, spune-mi tu dacă nu te-aș iubi, aș mai fi mereu în jur?
Dacă nu m-aș îndrăgosti,aș mai simți eu fiori când tulpina ta mă atinge?
Dacă nu te-aș auzi, ți-aș mai răspunde la întrebarea care mă frige?
Am rămas tăcută, surprins uimită, l-am luat în brațe
În brațele mele simțeam că nu mai poate fi luat de hoațe
Și am stat așa în ale lui mâine mult timp
Până am simțit că hoațele lui, și-anume surorile mele s-au potolit.
Ultimul buchet de viorele
În fiecare noapte sunt binecuvântat de viorele,
Sub fiecare asfințit se află strălucirea lor de altădată,
Însă, când mă uit în buchetul mâinilor mele, pătruns de viorele,
Ochii îmi cad asupra unui mic spin.
Ghimpele îmi străpunge palmele,
Sângele meu ia miros de vin,
Iar când privesc din nou, ochii îmi joacă feste.
[...]
Apar dintr-o dată mii de viorele îndesate în râul sanguin.
În timp ce mă sting, încerc să simt mireasma florilor,
Petrec ultimele mele clipe mirosind parfumul îndulcegător al viorelelor,
Suflu tot mai încet... Cred că a sosit timpul...
Cred că a sosit timpul să plec...
Dorul ce nu moare
Chiar și când vor trece zece ani
Eu nu te voi uita…
Chiar și dacă pământul va trece peste mine
Eu nu te voi uita…
Dă-mi un semn că aici mereu te voi afla
Eu nu te voi uita…
Încă nu mă pot lăsa de tine
Eu nu te voi uita…
Iartă-mi orice eu am greșit
Eu nu te voi uita…
Iartă-mă ca nu am putut să te găsesc
Eu nu te voi uita…
Deși așa de mult mi-am dorit
Eu nu te voi uita…
Să am șansa să te păstrez
Eu nu te voi uita…
Și aș fi vrut să te mai fi trezit
Eu nu te voi uita…
Să te mai fac încă odată să-mi auzi glasul
Eu nu te voi uita…
Am tot strigat, tu nu m-ai auzit
Eu nu te voi uita…
Am putut doar să-ți simt pasul
Eu nu te voi uita…
Gânduri
"gânduri"...un cuvânt des întâlnit .
N-are niciun sens,
nu știu de unde e provenit ,
dar m-a schimbat intens.
Oare chiar gândesc?
Oare...oare chiar așa am fost creat?
Dacă a mea minte vede ce privesc
și simte cum am fost vegheat.
Poate-s doar gânduri
sau poate nu-s nici atât.
Toate se așează în rânduri,
încât mă fac să mă simt hotărât.
Stai... stai! Crezi că tot e-așa cum știi?
Nu tot ce zboară se mănâncă.
Nu e ca și cum ai fi ca specialiștii
care pe oameni îi aruncă....
Iubire adolescentină
Despre tine
19 octombrie
Vorbim de mai bine de o lună. Prima dată când ne-am văzut era beat. Ciudat,căci minții mele naive nu-i păsa nici măcar un pic de acest aspect.
20 octombrie
Am ieșit exact de ziua lui de naștere.Nu mă așteptam la acea seară, a fost așa drăguță. Ne-am uitat printre pedofilii mei de pe social media și apoi ne-am sărutat. Chiar dacă ar fi între noi o relație de prietenie e chiar altceva.Mă simt bine.Între timp au apărut și două pisici;una dintre ele s-a urcat peste noi și a fost un moment amuzant.
3 noiembrie
Am mai ieșit noi între timp, doar am uitat să scriu în minunăția mea de jurnal. Am ieșit cu fetele și am zgribulit de frig . E duminică , aștept să-l văd de două săptămâni.Am mers la banca unde ne vedem noi de obicei;l-am așteptat până a venit;ne-am îmbrățișat, "bla bla bla" și m-am pus în brațele lui .
Stăteam așa de bine și corpul îmi ardea pentru ca mi-l încălzea cu trupul lui . Am făcut contact vizual pentru foarte mult timp și m-a făcut să mă simt în siguranță;mă face să mă simt acasă.Tot îl sâcâiam eu și când începeam a vorbi prea mult alegea să mă sărute.
Timpul nu ne permitea neapărat doar să vorbim . Dar oricum timpul cu el trecea mult mai repede. Am avut niște săruturi dedicate timpului.Am făcut toate glumele posibile și i-am dat niște replici de vai de papucii mei;îmi place de el,ba chiar mai mult îl iubesc.Lui doar îi place de mine,ceea ce și asta mă miră .E greu de crezut că s-ar uita el la mine,eu fiind o simplă puștoaică de cincisprezece ani și el fiind un puștan de optsprezece ani , nebun de fel că dacă n-ar fi nebun nu m-ar alege pe mine și mai nebună . Era timpul să plecăm și nu voiam să-l mai las să plece . L-am îmbrățișat strâns de vreo trei ori consecutiv. L-am sâcâit cu “te iubesc-uri “ și așteptam acel “Și eu te iubesc” . L-am sâcâit atât de mult încât l-am primit într-un final , nu conta că șoptit, conta doar ca am auzit acele cuvinte pe care le așteptam cu nerăbdare. Îl iubesc.Mi-am amintit că și-a desprins părul pentru mine , parcă e un gnom uriaș cu părul lung , îl ador , îl iubesc pe el ,nu neapărat părul.
17 noiembrie
Am ieșit azi,DUMINICA, ca de obicei și-a fost super. Am mers la banca care ne vedem de obicei și erau două persoane.Am crezut că nu e el și am plecat să mă plimb. După am observat că e el și că era cu un prieten de al lui. M-am pus lângă pletosul meu și l-am făcut în toate felurile (merită).Prietenul lui a plecat și am rămas singură cu el, l-am plesnit de nenumărate ori.
L-am sâcâit încontinuu.Am mai făcut noi ce-am mai făcut și era timpul să plecăm. A fost singura seară când am putut sta amândoi mai puțin , dar a fost o seară interesantă.Când dădeam să plecăm nu voiam să-l las deloc. I-am zis nenumărate te iubesc-uri și fără să mă rog de el mi-a zis “Și eu te iubesc piticanie”. M-am mirat.
19 noiembrie
Am ieșit azi după ce a ieșit de la școală și am mers un drum îndelungat până într-un loc secret. Am observat în acest drum un cimitir,iar curiozitatea din mine ardea. Mi-a explicat el că acolo se afla Cimitirul evreilor.Tocmai ce vorbisem de aceștia la ora de română, tocmai ce vorbisem de Holocaust. Mi se părea fascinant. Am ajuns prin apropiere de acel loc și era acolo un fir de curent ; el mi l-a ținut ca să trec pe sub el ; da, l-a durut. Am ajuns în locul propus de el,necunoscut de mine. Era un loc fantastic ca priveliște , se vedeau dealurile și stânile din apropriere.
De asemenea se zarea și pădurea peste acele stâne. Aș zice un loc de poveste... Am stat acolo mai mult decât am crezut . Se înserase deja și aproape era noapte , noi fiind acolo de după-amiază. Îmi era așa frig și vântul bătea în fața mea uscată și crăpată de la atâta vreme de toamnă . Am plecat de acolo , dar am omis ceva ce nu am zis . A fost o zi minunată și la final am mers înapoi ținându-ne de mână . Mi-a plăcut să vorbesc cu tine, dar trebuie să te las în această seară. Pe curând!
22 noiembrie
Am ieșit astăzi, când am ieșit de la școală . Venise mama să-mi ia bagajele și i-am zis ca am bârfă de spus când ajung acasă . Eu am rămas în oraș cu prietena mea să mergem împreună cu autobuzul.
L-am înnebunit ca vreau flori. Două zile l-am înnebunit. M-am dus înspre locul unde ne întâlnim noi de obicei,nu era acolo. M-am uitat în împrejurimi și l-am văzut pe o altă bancă , salutând voios din mână. M-am dus la el și l-am întâmpinat cu o mare îmbrățișare . Îmbrățișarea aia cred ca era necesară amândurora. După aceea am văzut ca a scos o mică floare de hârtie din ghiozdan și mi-a dăruit-o . Mi-a zis ca e creată de el. IMAGINAȚI-VĂ, FĂCUTĂ DE MÂINILE LUI?! De necrezut!!! Efectiv m-am bucurat așa de tare de îmi venea să sar în sus.
Sunt genul de persoană care iubește lucrurile făcute de mână.Oricum te-am cam lăsat puțin în spate fiindcă tocmai ne-am pus într-o relație acum 3 zile, m ai exact pe 19 noiembrie 2024. Această dată trebuie să o țin minte de acum . Cred ca i-am dat mii de pupici și îmbrățișări . MĂ SIMȚEAM ACASĂ! Însfârșit un loc în care mă pot simți eu liniștită, fără să-mi fie teamă că voi fi judecată. A fost să mă conducă până în Centru,fiindcă prietena mea mă stresa să merg să îi țin de urât,iar el nu dorea sa ne acompanieze .Ceea ce mi se pare firesc .Cine ar alege să iasă cu iubita lui și prietena ei? Cu siguranță nu el.Doamne , deci îl iubesc și nu e prea firesc.
26 noiembrie
Am ieșit puțin astăzi, a fost chiar altfel doar că m-a enervat.M-a enervat din ceva irelevant , ceva spus în glumă.N-am să zic de ce fiindcă vreau sa uit ; oricum sunt genul de persoană care uită absolut orice până e ceva așa de important încât nu pot uita nici dacă încerc din răsputeri . Am stat pe o bancă din spatele unei școli. Mă simțeam așa bine cu el , cu toate ca nu prea m-am simțit așa de bine în ultimele zile… n-am prea mai mâncat... nu știu ce să zic dar nu mi-e foame. Cel puțin asta cred eu…
29 noiembrie
Ești un drogat. Atât. N-am crezut vreodată ca te voi considera așa, chiar dacă te cunosc de puțin timp. Eram gata să te primesc așa cum ești, însă tu, tu nu ai aceleași planuri.
30 noiembrie
Astăzi este ziua mea de nume, iar tu continui să vorbești ciudat cu mine. Îmi răspunzi rar și sec, ce să înțeleg prin acest lucru?
1 decembrie
Noaptea trecută te-am căutat în disperare. Tu continuai să mă ignori.
Azi te-ai despărțit de mine. Urât,fiindcă ți-am trimis mii de mesaje și nu mi-ai răspuns ,doar le-ai primit. Scriu cu lacrimi șiroaie care îmi curg pe față. Și până la urmă de ce? De ce te-ai despărțit de mine?
Tăcerea de după
Mă aflu-n mintea mea spurcată,
Mă uit la marea necurată
Și mă gândesc cu gând amar
La cea de peste hotar.
Privesc la valurile tulburate,
Nu pot să dorm,cât sunt pe moarte
Și chiar de mâine voi muri,
Noi într-o zi ne vom găsi.
Mă aflu în mijlocul unui cuvânt,
Departe sunt de tine,
Aștept să vii la al meu mormânt
Sau măcar să-mi spui “Iubire”.
Și poate cerul va-ngheța
Căci vocea ta n-o pot uita,
Mă-nvăluie liniștea târzie,
Trupul tău aș vrea să fie lângă mine.
Sub valul rece și tăcut
Te-aștept, tu dorul meu pierdut,
Și-n noaptea care vine,
Te strig pe nume,a mea iubire.
Protectorul meu orb
Mulțumesc că ești al meu cămin când afară plouă
Mulțumesc că eu fiind ghiocel, tu mă păzești de rouă,
Iar când razele soarelui doresc să mă doboare,
Tu vii și te apleci drept la ale mele picioare.
Chiar și când stau ascunsă sub zăpada densă
Ajungi să mă hrănești, intri subtil și traseul ți se condensează
Când se lasă noaptea îți ascult glasul care sună ca un violoncel
Tu fiind animal terestru, iar eu fiind un simplu boboc de ghiocel.
Lumile noastre nu se pot intersecta, totuși tu ai grijă de mine
Grija asta a ta pentru mine,oare vine din iubire?
Oare mă iubești,oare ai vrea să
te-ndrăgostești,oare mă auzi?
Parcă strig degeaba,ești mai rău decât ăia surzi.
-Mă iubești domnule cârtiță, mă iubești tu pe mine? Aici jos mă aflu, parcă ești orb!
-Chiar sunt orb, spre uimirea ta, n-ai văzut că lângă noi așteapt'-un corb?
Îl simt atât de bine cum stă și te pândește. Vorbește mai încet, altfel vai de noi!
-Păi dă-mi răspuns la ale mele întrebări, nu mă interesează de păsările dimprejur.
-Oh, ghiocelul meu, spune-mi tu dacă nu te-aș iubi, aș mai fi mereu în jur?
Dacă nu m-aș îndrăgosti,aș mai simți eu fiori când tulpina ta mă atinge?
Dacă nu te-aș auzi, ți-aș mai răspunde la întrebarea care mă frige?
Am rămas tăcută, surprins uimită, l-am luat în brațe
În brațele mele simțeam că nu mai poate fi luat de hoațe
Și am stat așa în ale lui mâine mult timp
Până am simțit că hoațele lui, și-anume surorile mele s-au potolit.
Ultimul buchet de viorele
În fiecare noapte sunt binecuvântat de viorele,
Sub fiecare asfințit se află strălucirea lor de altădată,
Însă, când mă uit în buchetul mâinilor mele, pătruns de viorele,
Ochii îmi cad asupra unui mic spin.
Ghimpele îmi străpunge palmele,
Sângele meu ia miros de vin,
Iar când privesc din nou, ochii îmi joacă feste.
[...]
Apar dintr-o dată mii de viorele îndesate în râul sanguin.
În timp ce mă sting, încerc să simt mireasma florilor,
Petrec ultimele mele clipe mirosind parfumul îndulcegător al viorelelor,
Suflu tot mai încet... Cred că a sosit timpul...
Cred că a sosit timpul să plec...