4  

Păcatul simetriei

Te-ai întrebat vreodată cât de absurd de rar e
să găsești ochi care să-ți traducă lumea la fel?
Măcar pentru o noapte.
Măcar pentru o singură bătaie de pleoapă,
să vezi cum haosul din tine se aliniază perfect cu respirația altuia.
Eram două jumătăți ale aceluiași fulger,
țesute din aceeași carne de stea și din același noroi.
Luminați de o bunătate aproape naivă, bolnavi de aceleași dorințe,
dar ascunzându-l în catacombele pieptului, fix sub coaste,
pe același Mefisto, torcând a teroare, a ispită și a păcat.
Noi nu ne iubeam pur și simplu, noi ne recunoșteam.
Când îmi atingeai demonii, ai tăi zâmbeau pe întuneric,
liniștiți că, în sfârșit, au găsit cu cine să împartă abisul.
Dar apoi a venit voința ta, tăioasă ca o sticlă de Murano spartă.
O decizie tăiată în carne vie, o sentință de neclintit.
Ai luat foarfecele timpului și ai secționat singura umbră care ne mai unea.
Din cel mai perfect „noi”, ne-ai smuls și ne-ai aruncat la polii pământului.
Din reflexia aceleiași oglinzi, ai ales să spargi sticla:
eu am rămas să păzesc ruinele, tu ai plecat să construiești palate,
și din două spirite identice, ne-am trezit doi străini urlând de la capetele aceluiași infern.
Același aluat, dar arși în focuri diferite. Același drac, dar altă mântuire.
Rămâne, însă, noaptea aia. Tabloul nostru pătat de absolut.
Secunda rară de care menționa Dostoievski, în care lumea a clipit și a văzut că suntem unul.
Rămâne un poem înrămat în eternitatea unei alegeri
pe care, poate, n-o să ne-o iertăm,
dar pe care, nici în fața lui Dumnezeu, nici în fața lui Mefisto,
n-o vom uita niciodată.

Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Antonio Ciprian Corneanu poezii.online Păcatul simetriei

Data postării: 3 august

Timp de citire: ~3 min.

Vizualizări: 137

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Carpeta din petice de iubire

Aș vrea să mor
într-o zi de vară,
ca să mă ascund
sub umbra gândurilor voastre -
și fiecare amintire,
cu mine, care s-a cuibărit
prin sufletele voastre,
să fie ca o sticlă de apă, rece-rece,
ce țâșnește din adâncuri,
proaspătă ca un izvor de munte.

Să nu aud cum, pe prispa casei mele,
lacrimile voastre cad, pierdute-n van -
vreau să trosniți toate zâmbetele,
allegro, ca sub bagheta lui Botgros.

Și nici cum pașii voștri se preling,
andante, prin iarba proaspăt cosită,
ci să-mi dați cadou, la căpătâi,
pe-un șnur, toate flecurile tocite.

Asta mi-e sufletul.

Am iubit iubirea,
am făcut dragoste cu dragostea.
Dintr-o pasiune în altă pasiune,
m-am cufundat-n neștire,
un nestingherit boem.

Asta mi-e inima.

Din mine s-a născut viața.
Și, din toate peticele de iubire,
am cusut o carpetă în care
visul și speranța
s-au regăsit,
amăgirea și adevărul
s-au sărutat,
iar restul e poveste.

Asta v-am fost.
Asta v-am rămas.

Mai mult...

O vară cât o viață

Am fugit cu tine-n seară,
Pe-o plajă fără nume,
Sub lumina lunii clară,
Ne topeam, ca marea-n lume.

Ai zâmbit și s-a topit
Umbra nopții pe cărare,
Pe nisipul aurit
Ne-am iubit fără hotare.

O vară cât o viață
Să fim, să nu regret,
Cu tine, în speranță,
E totul mai complet.
Nu-mi trebuie avere,
Doar pașii tăi desculți –
Și valul care cere
Săruturi dulci… mai mulți.

Mai mult...

Ultima scrisoare în vânt

Pe fereastra veche, plouă cu regrete,
Umbrele se plimbă, pe pereți, discrete.
Căutam în noapte chipul tău pierdut,
Într-un vis străin, pe care l-am avut.
Am lăsat cuvinte să se stingă-n seară,
Ca o frunză moartă, într-o toamnă rară.
​
Și timpul fuge, fără să ne vâneze,
Dacă inima mai bate sau se zbate-n piese.
Dar tu rămâi, acolo unde lumina nu apune,
Singura tăcere, în această lume.
​
O, iubirea mea, trecătoare ca un gând,
Te-am strigat prin ploi, te-am căutat cântând.
Ești tot ce-a rămas, din tot ce-am fost odată,
O stea rătăcită, în lumea-ntunecată.
Nu pleca acum, când noaptea e aproape,
Lasă-mi doar iubirea, să ardă-n șoapte.
​
Am adunat dorințe în palmele goale,
Să le pun pe pragul drumului tău, în cale.
Dar vântul le-a luat, și le-a dus departe,
Peste mări și țări, dincolo de moarte.
Rămâne doar ecoul, unei clipe sfinte,
Când tot ce ne-am spus, arde-n cuvinte.
​
O, iubirea mea, trecătoare ca un gând,
Te-am strigat prin ploi, te-am căutat cântând.
Ești tot ce-a rămas, din tot ce-am fost odată,
O stea rătăcită, în lumea-ntunecată.
Nu pleca acum, când noaptea e aproape,
Lasă-mi doar iubirea, să ardă-n șoapte.
​
Și chiar dacă lumea se va prăbuși,
În ochii tăi, eu tot te voi găsi.
Nu e nevoie de cuvinte mari,
Suntem doar doi, în univers, rari.
​
În vânt, scrisoarea mea se pierde-ncet,
Rămâi cu mine, ca un vechi poet.
Doar tu și eu în noaptea care trece.
Mai mult...

Poezie fără miopie

Târziu mi-am dat seama...

Ca să împletesc poeme

Am nevoie de ochelari -

N-am să te mai pierd din vedere.

 

Mai mult...

Tăcerea din bucătărie

Fierbeau cartofii, iar tu frământai
cu gesturi venite din altă poveste.
Eu stăteam pe marginea lunii
și-ți urmăream mâna cum despica pătrunjelul,
ca pe un vers obraznic, crescut în abis,
iar sarea cădea-n oală, ca literele
dintr-un poem scris cu dor pe pielea mea.
Mâncarea - o spovedanie fierbinte,
servită pe altarul păcatului.

Ne iubeam fără cuvinte, fără scenarii,
doar cu respirații și miros de cafea.
Bucătaria ta era altarul plăcerii,
unde timpul se-mpăca lent cu focul,
iar tu, în halatul acela de mătase ce-ți aluneca de pe umăr,
miroseai a vanilie și păcat.
Atingerea ta se prelingea, lent, prin aburii moi,
îmbrățișându-mă pe furiș, în colțuri
unde nici lumina nu mai îndrăznea să pătrundă,
în timp ce peretele tresărea la șoaptele tale adânci,
pe care doar mâinile le mai știau.

Și-atunci mi-ai așternut în timpane, printre gemete rostogolite-n dodii:
„Rămâi.”
Iar timpul s-a strâns, ca o clipă-n pendul,
între coapse și glasul tău răgușit.
Tăcerea noastră mirosea a gutui
și-a ceai lăsat prea mult pe jar -
și a tine, desfăcută-n metaforă.

Mai mult...

Ianuarie

Se varsă noaptea pe alte nuanțe -
Atâta iarnă și tăcere e în noi...
Mă zdrelesc încet în romanțe -
Căci ianuarie ne cuprinde pe amândoi.

 

Mai mult...

Categorii

Poezii de dragoste Poezii de dragoste Poezii de despărţire Poezii de despărţire Poezii despre natura Poezii despre natura Poezii de primavara Poezii de primavara Poezii dedicate Mamei Poezii dedicate Mamei Poezii pentru copii Poezii pentru copii Casa Părintească Casa Părintească Poezii pentru tata Poezii pentru tata Poezii despre animale Poezii despre animale Poezii despre moarte Poezii despre moarte Poezii filozofice Poezii filozofice Poezii confesive Poezii confesive Poezii triste Poezii triste Poezii motivaționale Poezii motivaționale Proza Proza Colinde Colinde Poezii comice Poezii comice Poezii patriotice Poezii patriotice Poezii de 8 Martie Poezii de 8 Martie Poezii de Paște Poezii de Paște Poezii de Anul Nou Poezii de Anul Nou Poezii diverse Poezii diverse Gânduri Gânduri Dedicaţii Dedicaţii Felicitări Felicitări Poezii de prietenie Poezii de prietenie

Poezii din aceiaşi categorie

Iartă și vei fi iertat

Îngăduie -mi o șansă 

Și nu vei regreta;

Inima mi-e arsă 

Din absența ta.

Viața mi-e pustie,

Fără tine,nu exist.

Sufletul în ploaie 

Se prelinge trist..

Făptura ta, iubire 

O culeg din lacrimi,

Dulcele meu mire

Năzuit de patimi..

Îți mai aduci aminte;

În genunchi mă implorai,

Cerșeai sub jurăminte 

Trupu-mi fără grai..

În brațe te-am cuprins,

Te-am sărutat fierbinte,

Cu patos reaprins 

Din simțurile frânte...

Mai mult...

Tot mă mint cu a mea durere

Tot mă mint cu a mea durere 

Și cu suspinul meu amar 

Că mai am o mângâiere 

Dar degeaba.... în zadar 

 

Am rămas numai cu gândul 

Ce mă macină mereu

Te jelesc nopți de-a rândul 

Și-mi duc traiul cu dor greu

 

Dar degeaba eu mai sper

Și la tine mă gândesc 

De-amaraciune parcă pier

Cu-o romanța m-ostoiesc 

Mai mult...

NATURA ÎN PRIMĂVARĂ

Oare pentru a câta oară,

Intru-în casă ies afară

Închid ușa și-o deschid

Parcă mă strânge un zid.

 

Soarele privește blând,

Are el ceva în gând,

Raza lui deschide căi

De la munte până-n văi.

 

Mii și mii de gândăcei,

Fac curat în case mici

Cu iarna au terminat,

Nu e timp nici de cântat.

 

Gospodarii-is prin ogradă,

Toatâ  lumea are treabă

Primăvara se arată

De la culme până-n baltă.

 

Natura-i toată înflorită

Ca o inimă de fată;

Primăvara poartă ie

Și flori vii la pălărie. 

Mai mult...

Dor de tine

Inima e bine cand tu esti cu mine

Invata atat de bine ce inseamna iubire

Inima nu spune cuvinte cuvinte de ocara

Doar vrea ca sa fi bine iubire mea frumoasa

 

Imi este dor de tine si nu stiu cum sa iti spun

Dar fara sa te vad imi este greu iti spun 

Dar stiu ca va veni ziua cand te voi vedea

Si atunci in brate tare te voi strangea

Mai mult...

Praf de amintiri

 

Gandurile involuntare,

Fara culoare,

Ma iau...apoi ma arunca

Intr-o prapastie

Denumita TRECUT

In care predomina

TACEREA.

Privesc...

Si observ cum

Amintirile

...negre...

...ca ochii tai...

Ce s-au invelit

Cu un strat

Inconmensurabil de praf

Ma cuprind stransss...

Cu bratele grele de griji

La pieptul lor

Cu speranta

Sa-mi recucereasca iarasi

Inima.

Mai mult...

Дождь

Стою один в осеннем парке,
Забыт тобою я давно!
Дождь укрывает каменные арки,
А все вокруг лишь чёрно белое кино...

Все мысли я давно оставил в прошлом, 
Все что роднило нас с тобой. 
и с каждым вздохом все сильнее тошно,
Ну почему я без тебя такой пустой?

Твои глаза забыть я не сумею,
Они очаг, что сердце грели мне.
и я боюсь что так и не успею,
Признаться что скучаю по тебе.

Мурашки холода покрыли кожу,
Дождь все сильнее бьет лицо.
Но дома ждёт пустое ложе
и на подушке равнодушное кольцо.

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍
#Interesant  Autor: Maria Spiescu
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.