,, Poeți S*****i''
Din pumnul meu ,în coasta ta,
Din inima mea adânc în viața ta,
Și în lumea ta strălucim ca o stea,
Te vom găsi chiar și acolo unde se retrage zeul Ra.
Poeți, fără fețe acoperite suntem secreți,
Peste umbra ta fără trup suntem discreți,
Te temi de viață și te temi de moarte
Chiar dacă ești realist , nu ai speranță pentru toate.
( Ezer Kenegdo)
Umbră indigenă în căutări subite de lumină.
Și-a uitat numele care nici tu nu-l ții minte.
Eu te-aș fi numit om cu aștepări pripite, deși nu te cunosc,
Deși după, când erai ignorat de sine,
Acel ce te știe m-a numit ,, Preaiubit'', recunosc din ape, m-a uimit.
,,Prieten așteptat și dorit'' , în ochi noi învață să iubească,
Omul ce mi-a zis cândva să las tot ,să-l urmez și voi fi fericit.
M-a așteptat și mă rabdă,curios.
(Mireille - Jeanne)
Chiar îi pasă.
Cerneală-ntunecată pe-o pagină lividă,
Circulare mișcări cu mâna avidă,
Cuvintele-i planează-n șiroaie fluide,
Pân' ce metaforele-i devin lucide.
Așa portretu-i, aplecat puternic, amplu,
Respirând greoi peste-al creației sale ansamblu,
Își preia conturul aievea. Un om simplu, un poet,
Trăind din grele sentimente ce-l sfâșie-n secret.
(Poet Secret)
Bolnavi. Dar medici.
Noi vă infectăm. Adevăr vă prescriem.
Din spitale va scoatem și în lume va aruncăm!
Acolo nu mai suntem medici. Suntem anormali.
Identificând boala, ea se asimilează în noi.
Noi n-avem mască, Noi nu suntem ca voi.
Nu ne mândrim când cuvântul doare,
Ci doar adevărului suntem loiali.
(Elda)
Un strigăt de ajutor,
Înfundat în plâns dogoritor,
Ascunzi în lacrimi -
Ce nu rostesc cuvintele.
Pășești în întunericul viselor tale:
Răscolești abisul
Și cauți paradisul
Și strigi... dar nu aude nimeni.
(Nor de Plumb)
Identitatea mea, e plumb ce-l port de mic în ochi,
Îl simt din ce în ce mai greu.
În inimă-ncerc să ascund aceste gropi
Chiar dacă zborul mi-i încurcat mereu.
Văd briza ce aruncă în aer gânduri
Și parcă plânge sufletul cumva,
Încerc să-mi scriu viața în rânduri,
Uitat-am în minte vocea ta.
(Nu știu)
Nu vreau să fiu discret -
Identitatea doare.
Pășind pe-o scară lungă
Societatea moare.
Atunci - eu voi scrie,
Iar tu vei scri cu mine,
Și ne întoarcem ambii,
Cu inima-n iubire.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Max Coberman ![]()
O poezie scrisă în comun cu membrii grupului poetic - Poeți Secreți,
Data postării: 4 februarie
Timp de citire: ~4 min.
Vizualizări: 812
Alte poezii ale autorului
Poezii de dragoste
Poezii de despărţire
Poezii despre natura
Poezii de primavara
Poezii dedicate Mamei
Poezii pentru copii
Casa Părintească
Poezii pentru tata
Poezii despre animale
Poezii despre moarte
Poezii filozofice
Poezii confesive
Poezii triste
Poezii motivaționale
Proza
Colinde
Poezii comice
Poezii patriotice
Poezii de 8 Martie
Poezii de Paște
Poezii de Anul Nou
Poezii diverse
Gânduri
Dedicaţii
Felicitări
Poezii de prietenie
A fost odată...🥲
Smaranda Ploaie
17 august
[Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp Pentru tot restul vieții mele Prin vise voi călători în timp Unde gândurile-mi pot umbla rebele... Poate...
Pradă si putere
Smaranda Ploaie
17 august
Frumos....
✨ p.o.e.m
Smaranda Ploaie
17 august
Felicitări. Frumos scris!
Acorduri păgâne
Smaranda Ploaie
17 august
Superb scris!
Mâna ce te mângâie
Smaranda Ploaie
17 august
Versurile astea sunt dureros de adevărate... bravo!
🎦 Ultima sărutare să-mi dai
Smaranda Ploaie
17 august
Frumos! Felicitări!
🎤 Regăsire
Smaranda Ploaie
17 august
Versuri scăldate in focul dorului si al iluziei. Frumos concept!
Paharul din amurg
Smaranda Ploaie
17 august
Versuri minunate...
Paharul de ploaie
Smaranda Ploaie
17 august
O ploaie de versuri pline de amintiri si dor!
Vinul nopților pierdute
Smaranda Ploaie
17 august
Superbă creație!
Singura mea rugă, dorință și destin
Smaranda Ploaie
17 august
Versuri memorabile care rămân in sufletul celui care a iubit si iubește. Sincere felicitări
Cand dorul picură cuvinte
Smaranda Ploaie
17 august
O poezie in care ai lăsat sufletul sa vorbească cum stie el atunci cand suferă.... Aprecierile mele cele mai sincere...
Gustul sec al plecării
Smaranda Ploaie
17 august
Frumoasa descriere..
Când m-ai atins
Smaranda Ploaie
17 august
Toți suntem sfinți pana la primul pahar de vin si primul sărut.....
Uneori, ploaia sunt eu.
Smaranda Ploaie
17 august
Un buchet de versuri minunat!