Frica zilelor de mâine

De frica zilelor de mâine,
Nici să dormi parcă tu mai poți,
De neguri de griji spre-a ta pâine
Ți-e părul albit cât de trei coți.
 
Din ușă-n ușă, ca un câine,
Din porți în porți, prin bande de hoți,
De frica zilelor de mâine,
Nici să dormi parcă tu mai poți.
 
Și disperi, trebuie-ți bani să scoți,
Din racle, case, pân’ poimâine,
De-oriunde avea-vei să socoți,
Dar învins chiar și răspoimâine
De frica zilelor de mâine.
 

Category: Diverse poems

All author's poems: Rarés Girea poezii.online Frica zilelor de mâine

Date of posting: 20 января

Views: 20

Log in and comment!

Poems in the same category

Decebal

Încălecând el spornic
Pe nepotolitu-i șarg,
E a lui țară catarg,
Decebal, om din colnic.
 
Cum să-l pui pe el pe targ’?
Din cap, tot corpu-i tonic,
De galop, codru-i fonic.
Uite! Zorile se sparg,
 
Iar în greaua-li lumină,
Cu vuiet la cingători,
De oști valea e plină.
 
Ce mai poți ști tu acum?
Ce vei face, dace?... Mori,
‘Vântă-ți tretinu-ți în scrum!
More ...

Steaua care pleacă

Un singuratic fragment
dintr-o unitate,
o cale fără întoarcere,
dus este Soarele,
negre ale lui fărtate,
decimate ale sale palate,
perimat cămin,
cu o mândră odată postură,
acum doar un cuib mocnind
de-o pâlpâindă osândă,
cu tanatice brize
slobozite de la o
îndelungată pândă.
 
Dintre toate,
tu singura ai supraviețuit,
un apel ai făcut ca
meleagul pâclit să ți-l
depășești,
să pleci departe,
departe de tot,
draga-ți casă
s-o părăsești
spre un tărâm
cu razele un spic de grâu,
spre un loc de
lucire plin,
unde înaltele-ți speranțe
de un ol izbind de aurire
să-nceteze a se răci.
Dar nu știi dacă-l
vei găsi,
nici măcar
de va să existe,
însă mai degrabă
ai să încerci, decât
să mori lumii
acesteia triste.
 
Astfel,
te detașezi
și pleci pentru
totdeauna,
“La revedere!”,
cavernoasei
 întunecimi,
funebrelor imnuri,
“Adio!”,
ceții,
adierilor
de veninuri.
 
Și așa, se duse
către nicăieri,
înspre
o călătorie fără drum,
ooo, sperând
să găsească ceva ce
niciodată s-ar putea
să nu.
 
Lovește bolta
al său corp pietros
și greoaie 
șuiere ies
în galactice valuri,
majestuoasa, formidabila
stea se-ndrepta
spre necunoscute
portaluri...
More ...

Un bătrîn

Sunt bătrân cu părul alb și gârbovit
Un baston tocit îmi ține tactul
La buzunarele vieții am cerșit
Să îmi dea, încă, o zi de primăvară.

Spectaculos a înflorit castanul
Ce-și pregătește în candelabre fructul.

Cu mersul încetinit și șchiopătat
Zilele vieții eu le rostuiesc
E târziu , anotimpul m-a înșelat
Doar trandafiri pe alei mă parfumară.

Vreau crizanteme timpului să-i dăruiesc
Dar el îmi dă ninsori de gânduri ce vuiesc.

E ora când la chioșc se vând ziare
Bătrânul cu bastonul lui tocit
N-a mai apărut, nu  știm a lui stare
Doar tufele de crizanteme lăcrimară…

Pe ale un nor ușor pașii a stropit
E încă toamnă și castanul a rodit.

More ...

Miezul nopții

La miezul nopții se revarsă
Mii și mii de falseturi,
Însemnate pe o foaie arsă,
Mii de bilete scrum, doar povești,
Doar amare minciuni.
 
Vârful acului încovoiat
Coase ața unduită,
Ce plutește pe-un râu secat,
Doar vise, doar iluzii,
Doar penițe neacordate.
 
Ceasul ticăie și bate
Ora târzie-n miez de noapte.
Acum sunt departe,
Sunt în salon,
Scriu o carte.
 
Nu mă căuta, nu mai vin,
Astă-seară dorm în ceară,
Noaptea-i scurtă,
Scumpă doamnă,
Nu mă aștepta, nu mai vin.
 
Apa curge, stă, îngheață,
Părul meu a-ncărunțit,
Trupul mi-a îmbătrânit,
Sunt tot aici,
Sunt un spirit.
 
Corbule, pasăre a nopții mele,
Domolește-ți glasul, nu mai cânta,
Contopește-te cu noaptea!
Acum eu am aripi negre,
Dormi și tu, nu mai cânta!
 
Fantasmele fumurii,
Pierdute printre ziduri,
Sunt înghițite de valuri,
Recitând cântările amare
Ale îndepărtatelor baluri.
 
Încăperea-i goală,
Sunt doar eu,
Privesc la cerul mut,
Lumânarea aproape stinsă
Luminând chipul meu de lut.
 
La miezul nopții se revarsă
Mii și mii de falseturi,
Foi rupte, îmboțite,
Aruncate-n scrum,
Noapte neagră, timp nebun!
More ...

O lume-n așteptare

Suspin adânc, adânc suspin,

Specific vremilor ce vin,

Cârd de cocori, ce strigã-n cor

Durerea noastr-a tuturor;

Poem al anilor târzii,

Cântat cu glasul celor vii!

 

Oftat, de pace rãpitor,

Venindu-ne din viitor,

Prelungã zicere din nai

Şi crainic, care strigã: "Vai!",

Jãratic, flacãrã de foc,

Neaşteptat sfârşit de joc...

 

Pe culmi de munţi şi jos, în grind,

Sunt luminiţe ce se-aprind

Sclipind, ca-n palmã, doi bãnuţi,

Nãdejde, celor ce-s pierduţi,

Prãdaţi de haitele de lupi,

Precum o hainã, când o rupi.

 

Un nor trecu înspre apus.

Mã uit mai bine: alţii nu-s

Sau, cel puţin, nu fac scântei,

Sã cadã flãcãri lungi, din ei,

S-aprindã pulberea de jos,

C-un bubuit gãlãgios!...

 

O, ţara mea! Ah, Neamul meu!

Speranţa ta, e Dumnezeu!

Fãrã de El, scãpare nu-i!

El, sprijin este orişicui

Care Îl cheamã-n ajutor:

Îl face prinţ moştenitor!

 

Ajungã rãul, cât a fost,

Dar nici sã plângem, n-are rost!

Ci sã-ndreptãm privirea-n sus,

Sã-L aşteptãm, cum ni s-a spus,

Pe Mirele neprihãnit,

Cu suflet bun şi liniştit.

More ...

te rog

cind tu te ineci in pahare de vodka, vin si de bere,
pe mama ta atunci eu mi-o imaginez,
ma roaga, sa te scot de pe aceasta barca si imi cere,
sa te imbratisez.

te string de miina si se-nvirte-un slideshow in cap la mine,
ce va fi, daca va continua asa mai departe.
Stanescu a spus: «iata speranta, cindva totul va fi bine»,
dar nu-i dau dreptate.

peste citiva ani, din nou beat, nedeosebind stinga de dreapta,
nu vei gasi cheile de la casa
si nu-ti vei aminti, daca acolo inca cineva te mai asteapta
si cui de tine-i pasa;

nu iti vei aminti, in ce oras te afli, luind un git de rom.
urmatorul tren duce-n Gamorrah,
dar tu, fara sa te gindesti macar un pic, alegi Sodom
si-o sticla de cagor.

al 25 cadru a ceea ce va fi peste citiva ani -
miinile tale nimic nu vor putea gasi,
nici telefonul, nici pistolul, pe care nu il ai, nici bani,
nici miina femeii, ce te va iubi.

aerul in camera este atit de prafuit si greu si ma apasa,
iar tu nu poti raspunde la-ntrebarea
«cum te cheama?» si te intrebi, de ce nu-i nime’-acasa
si de ce oare

din oglinda te priveste cineva neberbierit, trist si strain,
«ajunge, nu mai bea!» incearca sa iti zica,
dar tu nu vrei sa intelegi si-ti iei o noua sticla de venin,
iar mie mi-e frica.

te rog, hai sa luam barca si sa plutim in ocean, departe,
unde sint gradele mai putine.
vreau din nou, sa te bucuri de lucruri mici si neinsemnate,
macar de femei asa simple ca mine.

te rog, te implor, nu fi azi iarasi beat, incearca sa nu mai bei,
ca soarele de la asta n-o sa se faca mai mic,
nu vrei sa m-asculti, iar vodka se scurge din ochii mei
si eu nu mai vad nimic.

More ...