Si ne trec zile

știi ca te iubeam

stăteam și ma rugam

speram ca dorul sa vie

și înspre tine sa ne fie bine

mereu stăteam și ma gândeam

cu ce am greșit

te-ai îndepărtat

am suportat și te-am iertat

am avut probleme ca și tine

și nici o data nu te-ai gândit la mine

sufăr și îndur

vreau sa plec imatur

pentru asta te aștept

sa vii înapoi la mine

sa ne prostim ca in copilărie

sunt ținuta ca in pușcărie

de sentimentele mele întinse pe felie

mereu visam sa am pe cineva ca tine

și sa ne uitam la filme

noaptea sa ne prostim

sa stam și sa vorbim

am început sa tin la tine

mai mult  decat la mine

am fost cam rece la început

și-mi pare rău dar a trecut

stiu ca nu sunt pentru tine

dar sper sa ma ții minte pe mine

am rămas doar  cunoscuți

de toată lumea știuți

ma tem sa nu te pierd

ca am sa te dezmierd

cum nimeni nu știe

prima mea iubire

primele zile când te-am văzut

nu știam dar mi-a căzut

privirea a luat-o într-un sens neprevăzut

nam sa plec departe

am sa fiu ca o stea aproape

sa te susțin și sa te ador

ca pe un întreg popor

ai trecut prin multe. Stiu!

dar nici o data n-ai rămas într-un desert pustiu .

ma gândesc să-mi fii un frate

care sa ma învețe ca la carte

să-mi arati cele mai întunecate

ale vieții crengi aplecate

te-am placut dar nu o viața

mereu ma înroșesc la fata

ochii tai de culoare vierzuie

mi-a făcut inima sa bubuie

nustiu ce mi-ai făcut

ca mergeam pe un drum necunoscut

vreau sa plec îndepărtare

dar nu am chef de plecare

ma simt bine lângă tine

sper sa fim prieteni pe vecie

acum ca ți-am spus ceea ce simt

nu mai am cum sa te mint

când stau lângă tine

ma simt mult mai bine

nu vreau sa ne prostim

vreau doar sa glumim

stiu ca placi o fata

care pentru tine e o opera de arta

tie îți place

dar ma ții ca pe ace

ceea ce simt nu pot schimba

m-aș duce pe plaja și m-aș plimba

să-mi dai o sărutare

ca o ultima uitare

sa ma ții strâns in brațe

cu ale tale mâini hoațe

ma simt bine lângă tine

parca ar fi tata lângă mine

dorul tau nu ma lasă sa respir

sentimentele mele insirate in sir

as vrea un trandafir

roșu ca un vin

in mintea mea ești tu

mi-ai luat privirea și sclipirea

le-ai pus intr-o cutie

sa le ții numai pentru tine

la moment nu te doresc

vreau sa vii și sa ma susții

când am nevoie ,tu sa fii

sa trecem impreuna prin toate

sa facem totul ca la carte

am plecat dar am sa vin

înspre tine câtuși de puțin

prieteni noi suntem

dar o sa ajungem la extrem

prieteni suna bine

sper sa fie așa și in vremurile care o sa vie

am început sa simt

ceva ce iar presimt

ca ești un frate

astea sunt sentimente adevărate

mereu mi-am dorit pe cineva

ca sa fie ca o scăpare

care apare și sa nu dispare

afara ger și întuneric

tu creezi un aer atmosferic

mereu știi sa zâmbești

și cum sa iubești

sa ma faci sa zâmbesc

și la gânduri de iubire ma gândesc

și vreau să-ți povestesc

despre ceea ce gândesc.

Și-am luat un vin, să-mi fac curaj

Să-ţi spun cât dor îmi de tine

Dar după amarul ce sufletul mi-a ars

Am realizat că nu se merită! mai bine...

Decizia îmi aparţine mie,

Să-mi las o lacrimă pierdută-n vânt

Decât să plâng in fața ta că nu sunt bine,

Iar tu să nu scoți cuvânt...

Mai bine singură, păstrez tăcerea,

Chiar de dorul te mai cheamă,

Din focul stins aprind puterea

Să-nvăț să trăiesc fără teamă...

Căci lacrima îmi va usca pământul

Și vântul o va duce departe, 

Dar eu voi rămâne să-mi aflu avântul

Lăsând în urmă doar umbre deșarte.

Din multitudinea de clipe pe care le-am trăit,

Una mi-a schimbat viaţa, atunci când te-am zărit

Şi-n timp ce alte clipe discret s-au perindat,

Aceasta de la mine nicicând n-a mai plecat.

Din multitudinea de clipe în care te-am privit,

Una mi-a schimbat viaţa, când m-am îndrăgostit

Şi-n timp ce alte clipe uitate-n noi sfârşesc,

De aceasta-n continuare cu drag îmi amintesc.

Din multitudinea de clipe de tine-ndrăgostit,

Una mi-a schimbat viaţa, atunci când te-am iubit

Şi-n timp ce alte clipe aşa cum vin se duc,

De aceasta întotdeauna aminte îmi aduc.

Din multitudinea de clipe în care te-am iubit,

Una mi-a schimbat viaţa, cum pleci când te-am privit

Şi-n timp ce alte clipe se-ndepărtează-n zbor,

Aceasta-mi aminteşte de tine când... mi-e dor.

Țucă,

Ai tăi ochi gri ca ceața de dimineață,

mă fac să mă pierd în adâncuri eteree       

ochii tăi tandrețe de platină, labirint ceresc
oferă taină și blândețe nopții adânci
O hartă mi-ar trebui, ai tăi ochi să îndrăznesc ai descoperi
Dar pierdut in vise sunt, lângă copacii negri, in labirintul ceresc, prins ca de sirene.
Și ochii tăi gri de paladiu, un cer de toamnă noros, îmi aduce mulțumire, și un vis frumos, odios.

Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"

Îți mai scriu uneori ca să nu uit...

Să nu mă pierd in tăceri care dor

Îți scriu cu-acelasi fior in gând 

Tot ce-am visat... un ultim vin în doi.

Îți scriu de lucrurile ce nu le pot spune

Despre cum mă prefac că sunt bine

Îți scriu deși nu-ți pot spune pe nume,

Dar inima te caută în orice liniște.

Îți scriu despre tot ce nu ți-am spus

Despre tot ce ai lăsat în urmă nespus 

Știu... nu am fost perfectă, și eu am greșit 

Dar te-am iubit... tu doar te-ai prefăcut...că m-ai plăcut...

Îți scriu poate pentru că nu ai înțeles 

Sau poate pentru că nu ai știut s-o faci

De aceea ți-a fost mai simplu să pleci

Neștiind câtă durere în urmă lași.

De-aceea încă uneori îți mai scriu

Pentru că unele trăiri nu se uită....

Se poartă în suflet ca o rană frumoasă

În inimă, vesnică amintire neprețuită...

Îți scriu...și n-am nevoie de răspuns sau de scuze

Doar un colț de pagină, s-aștern dorul ce mă frământă 

Îți scriu nu pentru tine...ci ca să nu mă uit pe mine

În iubirea asta care încă ar fi ales să rămână.

Iubirea ta este elixirul vieții mele

Imi curge din artere în arteriole și vene

Se scurge în atriu, trece de o valvă

Îmi bate inima ta în palmă.

Când te scriu in versuri

Parca-mi curgi prin vene

Ca o furtună liniștită 

Ce spală orice durere...

Esti muza mea fierbinte

Și te scriu in cuvinte

Te scriu in rimă dulce

Poate gândul te ajunge

Îți scriu cât pot de frumos

Deși în suflet nasc haos

În strofe mă spovedesc

De dorul ce-ai lăsat să trăiesc...

Ai fost cel mai greu ADIO spus vreodată 

De fapt singurul... Și-am fost forțată 

De-aceea m-am întors mereu din drum

Mereu câte ceva simțind că ar mai scoate fum...

Un ADIO ...ce nu l-am simțit... niciodată!

Căci pleoapele imi poartă promisiunea ta

Și pe obraji ți-am uitat un apus de soare

Îmbrățișați, cu un vin bun din crama ta...

Un ADIO ce sufletul nu-l recunoaște 

Căci am uitat pe tâmpla ta un colț de vis

Și uneori speranța parcă imi renaște 

Că ai păstrat și pentru mine...vinul promis.

Nu stiu de ce te scoate-n cale viața 

Eu pentru tine oricum nu mai exist!

De ce tot vrea să-noade ața 

Dacă povestea noastră s-a sfârșit!?

Nu vreau să te mai văd... 

Eu tot încerc să uit!

M-am săturat să am prăpăd 

În suflet și în gând!

De ce te scoate-n cale viața asta

Dacă n-a mai rămas nici de un zâmbet?

Dacă nu-ntorci privirea, să umpli paharul

Ce l-ai lăsat gol... fără regret!?

Nu vreau să te mai văd... 

Dorul destul mă doare!

Mă obișnuisem cu tine,

Să-mi fii, doar în poezioare...

Nu știe viața asta, de mi te scoate-n cale

Că-mi ești om drag pe-acest pământ?

Nu știe cât de mult mă doare

Că ne-am pierdut... atât de crunt!?

Nu vreau să te mai văd...

Privirea ta de azi... e rană

Nimic n-a mai rămas de fel

Doar o durere... colosală!

Viața asta... nu stiu de ce te scoate-n cale

Când între noi nu mai e loc de împăcare! 

Poate că... ambii i-am rămas datori

Cu un final,un vin, o-mbrățisare...cu noi...

Uneori iti mai ascult vocea...din mesajele vocale 

Te sun în zile importante, dar suna ocupat

Nu ti-a păsat că mi-ai tăiat aripile

Ai frânt sufletul meu...și ai plecat.

Nu ti-am fost vreo mare iubire

Și nici primul tău cald sărut 

Dar tot ce sunt azi, a vrut de la tine

O îmbrățișare nevinovată de sfârșit...

Caci mi-ai fost cel mai frumos zâmbet 

Cu emoții, fiori și fluturi în stomac

Un sentiment atât de pur, de sincer

Știai atat de bine...și totuși... ai uitat!

Ti-am amintit în poeme de iubire

Mărturisind tot ce-am simțit 

M-ai diagnosticat cu nebunie...

Posibil.... Trădarea ta... m-a zguduit!

Iartă-mă... iar imi e dor...

Ochii iar mi-i stăpânesc cu greu 

Iar îți scriu...Știu! Sunt o proastă...

Poate-așa am fost mereu...!?

Știu că tu mi-ai interzis

Să te caut...să te sun...

Însă am un dor nestins,

De parfumul tău de vin...

Fără vise... numai gânduri...

Doar ele mă-mbrățișează

Când prins între zeci de rânduri 

Sufletu-mi se-atrofiază...

Oare-ți mai aduci aminte

Cum zâmbeam unul la altul?...

Oare-o clipă-ți trec prin minte

C-am împărțit vinul și patul?...

Ne-am privit...ne-am întâmplat 

La final ai contemplat...

Cum tăcerea mă doboară 

Și teama cum mă omoară...

M-ai tratat ca pe un monstru

...cică îți eram frumoasă...

Te comporți ca și c-un "stalker"

Mă vezi și faci cale-ntoarsă....

Te-ai gândit oare ce faci?...

Felul tău de "bun rămas"?...

Nu ți-a fost c-am deplasat

De la "premium", la acuzat!?...

N-am băut de mult se pare,

La tine gându-mi scapă mereu

Mi-e dor... și nu-i doar o-ntâmplare 

E-un dor din ce în ce mai greu...

...Speranțe tind să mă pătrundă

Să te aștept cu nerăbdare...

Vinul tău buzele-mi să simtă,

Poezia ta să curgă în pahare...

Şi-n astă seara ~am fost împreună~

Și mi-am permis să te îmbrățişez,

Sufletul meu atâtea vrând sắ-ți spună

În versuri m-a îndemnat să te pictez.

Te-am privit, dar privirea-ți era de gheață

Apoi te-am strâns cu durere si dor la piept,

Ştiind că te voi pierde înspre dimineață

Că-i doar un vis am învătat să accept.

Deși mi-e crunt să te mai pierd o dată

Când zorii zilei îmi răzbat prin geam

Că mi-e doar un vis și poate niciodată

Atât de-aproape n-aș ști să te mai am.

Căci te-ai pierdut în seri de noiembrie

De-atunci ploile, urmele ți-au spălat.

E-un an trecut...un alt noiembrie

Aceeași poveste cu finalul ratat.

Poveste fără final, ca și când nu a inceput

Unde sfårșitul predomină stupid trecutul,

lar rolul principal, pe scena tristă, mut

Și l-a-nsușit tăcerea, ce-ncheie dramatic actul.