VIS DE NOIEMBRIE
Şi-n astă seara ~am fost împreună~
Și mi-am permis să te îmbrățişez,
Sufletul meu atâtea vrând sắ-ți spună
În versuri m-a îndemnat să te pictez.
Te-am privit, dar privirea-ți era de gheață
Apoi te-am strâns cu durere si dor la piept,
Ştiind că te voi pierde înspre dimineață
Că-i doar un vis am învătat să accept.
Deși mi-e crunt să te mai pierd o dată
Când zorii zilei îmi răzbat prin geam
Că mi-e doar un vis și poate niciodată
Atât de-aproape n-aș ști să te mai am.
Căci te-ai pierdut în seri de noiembrie
De-atunci ploile, urmele ți-au spălat.
E-un an trecut...un alt noiembrie
Aceeași poveste cu finalul ratat.
Poveste fără final, ca și când nu a inceput
Unde sfårșitul predomină stupid trecutul,
lar rolul principal, pe scena tristă, mut
Și l-a-nsușit tăcerea, ce-ncheie dramatic actul.
Poems in the same category
Iertați, îmi pare rău
Vă rog să mă iertați că m-a atins iubirea
Eu n-am solicitat, m-a ocupat subit
Un sentiment ciudat, mi-ascude fericirea
Poatea-ncurcat adresa, e oarbă și-a greșit
O rog frumos să plece dar nu vrea să m-asculte
La doi trebui’ s-ajungă, la unu-i accident
Nici nu mă bagă-n seamă, doar sufletul răspunde:
“Contează ce simt eu, tu poți să fi absent”
Iertați, îmi pare rău, iubirea-i o greșală
Invenție ciudată, gândită prea puțin
Se-aseamănă mai mult cu-o nesfârșită boală
Nu știu de unde vine, e ca un corp străin
Îmi răscolește gândul, prin vise doar mă minte
Nu vrea să negocieze, nu-i pare rău de chin
Mă stoarce, mă îndoaie, sălbatic arde-n mine
Încerc să-i dau uitare, stă-n suflet ca un spin
Și-atunci ridic privirea, ridic și-o întrebare
Iubito nu vrei oare să faci cu mine-un schimb?
La tine vrea iubirea, la mine-n suflet doare
S-o ierți la tine-n brațe să-mi dai cu tine timp
Vor trece zile...
Trecut-au 40 de zile...
De când tu văduv m-ai lăsat
Și nopțile sunt îca grele,
Căci încă sunt îndurerat.
Și câte zile și câte nopți vor trece,
Să fie multe nu aș vrea,
Aș vrea atunci când m-oi petrece
Să te revăd Polară Stea.
Vor trece zile sau săptămâni,
Vor trece luni sau ani vor trece,
Oricum ai vrea nu poți s-amâni
Clipa în care te vei petrece.
Te rog mă iartă iar...și înc-odată
Că nu am fost ce tu ai vrut.
C-această soartă ne-a fost dată
De când în Univers am apărut.
Scumpei mele soții Valeria, 21 Decembrie 2022, ora 07:30
La Naștere
Îngerul meu a fost ales de Dumnezeu,
În ziua în care mi-am tras prima răsuflare.
A stat acolo lângă mine, un mic trofeu.
La un pas depărtare.
Îngerul meu, s-a uitat la mine doar odată și m-a iubit deodată nespus,
Cu o dragoste neimaginată,
De parcă eram cel mai frumos apus.
Îngerul meu, a rămas lângă mine
Ca o călăuză a luminii divine,
Chiar dacă m-ai uitam uneori spre a mea rușine.
Să onorez dulcea dragoste creștine.
Apoi, l-am întâlnit pe el și brusc am înțeles,
Dulce al meu pecetluit destin.
De ce la fiecare succes,
Exista si un deces.
Sucessul a fost că l-am întâlnit.
Dar imediat și decesul a survenit.
Deoarece îngerul meu păzitor nu mai era.
Luase cu el și căldura.
Până el m-a luat în brațe,
Am crezut în van,
Că acel mic trofeu,
Era ce mi-am dorit mereu.
După aceea am relizat.
Nu mă părăsise îngerul meu.
Te-am strâns în brațe și te-am sărutat,
Plănuind să fac asta de acum încolo mereu.
Pentru că am relizat că tu ești îngerul și trofeul meu.
Spunere
Ai spus să te spăl pe pleoape,
Eu ți le-am plâns.
Mi-ai zâmbit cu solstițiul peșterii cu foc,
Eu îți admiram cascadele...
Ți-am înfrunzit auzul și
Te-am pipăit din floare, până în rădăcini...
Când mă înnouram să te plou,
Te fulgeram cu văzul înfipt în dimineață!
Apoi, când tomneai liniștită cu veșted în zâmbet,
Te-am nins cu tot ce-i vis!
Tu, m-ai privit în abis
Și ai surâs cocori!
De atunci, de când cu vara,
Îmi șchioapătă pomeții a plâns,
Și-i las să traseze linii duble, continue...
Păuză, linie, pauză, stop!
Pentru Dumnezeu
S-ar părea că cer prea mult,
Și Dumnezeu nu mă aude,
Și îmi dă puțin.
Însăși, sunt mulțumită de ceia ce am,
Nu am nevoie de mai mult,
Doresc , doar un lucru să se împlinească,
Să fie sănătoși părinții, fratele meu să crească mare,
Să-i văd mereu alături de mine pe cei dragi.
Pe prietena mea scumpă, să o privesc cu mândrie.
Sunt mândră pentru ceia ce am,
Îți sunt recunoscătoare, Dumnezeu!
Îți spun astăzi mulțumesc,
Ca mâine, să nu fie prea târziu.
Doamne îți mulțumesc încă odată,
Pentru ceia ce am.
Îți spun mulțumesc!
Pentru zile oferite,nopți oferite,
Tot,pentru tot mulțumesc!
Pentru soare astru,roșu dis-de-dimineață,
Pentru nouri și cer albastru aprins!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
Stiu...si doare
Acum când ești departe și vorbele fi tac
Gândesc fără speranţă ce oare să mai fac..
Tăcerea ta mă doare, întrebările inundă mintea
Când inima-mi te cere..sufletu-mi te vrea.
Mă-ntreb în gând de-o să mai vii
Să-mi dai din vin dulce picături
..ŞTIU că regreți și tu si minți
Și-ai vrea c-o-mbratișare să m-alinți.
Deși-mi pari mai departe ca oricând
Îmi ești aproape în fiecare cuvânt
Mi-e dor de tine atât de mult
Mi-e dor vocea ta caldă să ascult..
Iertați, îmi pare rău
Vă rog să mă iertați că m-a atins iubirea
Eu n-am solicitat, m-a ocupat subit
Un sentiment ciudat, mi-ascude fericirea
Poatea-ncurcat adresa, e oarbă și-a greșit
O rog frumos să plece dar nu vrea să m-asculte
La doi trebui’ s-ajungă, la unu-i accident
Nici nu mă bagă-n seamă, doar sufletul răspunde:
“Contează ce simt eu, tu poți să fi absent”
Iertați, îmi pare rău, iubirea-i o greșală
Invenție ciudată, gândită prea puțin
Se-aseamănă mai mult cu-o nesfârșită boală
Nu știu de unde vine, e ca un corp străin
Îmi răscolește gândul, prin vise doar mă minte
Nu vrea să negocieze, nu-i pare rău de chin
Mă stoarce, mă îndoaie, sălbatic arde-n mine
Încerc să-i dau uitare, stă-n suflet ca un spin
Și-atunci ridic privirea, ridic și-o întrebare
Iubito nu vrei oare să faci cu mine-un schimb?
La tine vrea iubirea, la mine-n suflet doare
S-o ierți la tine-n brațe să-mi dai cu tine timp
Vor trece zile...
Trecut-au 40 de zile...
De când tu văduv m-ai lăsat
Și nopțile sunt îca grele,
Căci încă sunt îndurerat.
Și câte zile și câte nopți vor trece,
Să fie multe nu aș vrea,
Aș vrea atunci când m-oi petrece
Să te revăd Polară Stea.
Vor trece zile sau săptămâni,
Vor trece luni sau ani vor trece,
Oricum ai vrea nu poți s-amâni
Clipa în care te vei petrece.
Te rog mă iartă iar...și înc-odată
Că nu am fost ce tu ai vrut.
C-această soartă ne-a fost dată
De când în Univers am apărut.
Scumpei mele soții Valeria, 21 Decembrie 2022, ora 07:30
La Naștere
Îngerul meu a fost ales de Dumnezeu,
În ziua în care mi-am tras prima răsuflare.
A stat acolo lângă mine, un mic trofeu.
La un pas depărtare.
Îngerul meu, s-a uitat la mine doar odată și m-a iubit deodată nespus,
Cu o dragoste neimaginată,
De parcă eram cel mai frumos apus.
Îngerul meu, a rămas lângă mine
Ca o călăuză a luminii divine,
Chiar dacă m-ai uitam uneori spre a mea rușine.
Să onorez dulcea dragoste creștine.
Apoi, l-am întâlnit pe el și brusc am înțeles,
Dulce al meu pecetluit destin.
De ce la fiecare succes,
Exista si un deces.
Sucessul a fost că l-am întâlnit.
Dar imediat și decesul a survenit.
Deoarece îngerul meu păzitor nu mai era.
Luase cu el și căldura.
Până el m-a luat în brațe,
Am crezut în van,
Că acel mic trofeu,
Era ce mi-am dorit mereu.
După aceea am relizat.
Nu mă părăsise îngerul meu.
Te-am strâns în brațe și te-am sărutat,
Plănuind să fac asta de acum încolo mereu.
Pentru că am relizat că tu ești îngerul și trofeul meu.
Spunere
Ai spus să te spăl pe pleoape,
Eu ți le-am plâns.
Mi-ai zâmbit cu solstițiul peșterii cu foc,
Eu îți admiram cascadele...
Ți-am înfrunzit auzul și
Te-am pipăit din floare, până în rădăcini...
Când mă înnouram să te plou,
Te fulgeram cu văzul înfipt în dimineață!
Apoi, când tomneai liniștită cu veșted în zâmbet,
Te-am nins cu tot ce-i vis!
Tu, m-ai privit în abis
Și ai surâs cocori!
De atunci, de când cu vara,
Îmi șchioapătă pomeții a plâns,
Și-i las să traseze linii duble, continue...
Păuză, linie, pauză, stop!
Pentru Dumnezeu
S-ar părea că cer prea mult,
Și Dumnezeu nu mă aude,
Și îmi dă puțin.
Însăși, sunt mulțumită de ceia ce am,
Nu am nevoie de mai mult,
Doresc , doar un lucru să se împlinească,
Să fie sănătoși părinții, fratele meu să crească mare,
Să-i văd mereu alături de mine pe cei dragi.
Pe prietena mea scumpă, să o privesc cu mândrie.
Sunt mândră pentru ceia ce am,
Îți sunt recunoscătoare, Dumnezeu!
Îți spun astăzi mulțumesc,
Ca mâine, să nu fie prea târziu.
Doamne îți mulțumesc încă odată,
Pentru ceia ce am.
Îți spun mulțumesc!
Pentru zile oferite,nopți oferite,
Tot,pentru tot mulțumesc!
Pentru soare astru,roșu dis-de-dimineață,
Pentru nouri și cer albastru aprins!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
Stiu...si doare
Acum când ești departe și vorbele fi tac
Gândesc fără speranţă ce oare să mai fac..
Tăcerea ta mă doare, întrebările inundă mintea
Când inima-mi te cere..sufletu-mi te vrea.
Mă-ntreb în gând de-o să mai vii
Să-mi dai din vin dulce picături
..ŞTIU că regreți și tu si minți
Și-ai vrea c-o-mbratișare să m-alinți.
Deși-mi pari mai departe ca oricând
Îmi ești aproape în fiecare cuvânt
Mi-e dor de tine atât de mult
Mi-e dor vocea ta caldă să ascult..
Other poems by the author
Tot ce mi-am dorit
Mi-am dorit să-ți fiu asa cum n-am știut
Să mi te scriu în versuri cum vreodată n-am scris
Să-mi scrii pe piele vise cum nu s-au mai aflat
Să-mi rămâi o poveste cu un alt final.
Mi-am dorit să-mi rămâi tu... nu cel de azi fără glas
Fără un zâmbet... fără urme de pas
O clipă doi să mai fim, fără lume, fără timp
O clipă care să stingă durerea fără de sfârșit...
Mi-am dorit să mă îmbrățișezi cum o fac ploile
Când ating florile și le umplu de culoare
Să mă pierd în tine ca un vânt rătăcit
Să fim o clipă doi, într-un singur sfârșit.
Spune-mi acum... nu crezi c-a fost prea mare pedeapsa?
Pentru teama din tine, fără milă să-mi stingi lumina
Să ard... să mă sting în infinita-ți tăcere, fără să vezi
Când nu-mi doream decât o ultimă dată să mă... îmbrățișezi.
🎦 Ganduri cu multumire
Gânduri cu mulțumire
Am scris în taina nopților de cele mai multe ori cu sufletul și gândul strâns în palme...
Și sub privirea voastră, a celor ce mă urmăresc am prins curaj să le dau drumul în lume.
Fiecare apreciere, fiecare gând lăsat,
e ca o raza pe hârtia unui suflet visător.
Nu am scris să fiu văzută sau recunoscută, am scris ca să fiu înțeleasă, să mă înțeleg...și daca rândurile mele au ajuns la voi și au atins ceva acolo, în tăcerea fiecăruia, atunci înseamnă că nu am scris în zadar.
Din motive personale de sănătate o perioadă, voi înceta să mai scriu...
Vă multumesc că ați fost aici, prezența voastră mi-a demonstrat că poezia încă are loc în inimile care simt.
Multă sănătate tuturor și multe 🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗
Un ultim pahar
Îmi doresc atât de mult, singură să fiu pentru o vreme
Să nu fiu întrebată cum sunt și ce mai fac
Cumva am primit lecții, acum doar
îmi fac teme...
Și tot ce azi imi mai doresc este să tac...
Doresc atât de mult, să mă ascund de toate pentr-o vreme
Vreau liniștea să o găsesc să-mi bată la ferești,
C-am obosit s-alerg printre iluzii când doar înfrunt orgolii omenești!
Oricum n-o să-ntelegeți nicicum durerea
mea
Și nici subiect de râs nu imi doresc a fi
E-o luptă ce o duc cu mine și chiar de este grea
Singură vreau să îmi duc războiul in aceste bătălii.
Și nu-mi doresc mai mult, decât sa fiu lăsată să sufăr în tăcere
O să-mi revin, dar azi, tristețea și dorul mi-au zâmbit
Și pentru că e greu, posibil că va mai dura o vreme
Și-atunci poate o să-nțelegeți...ce-a fost e
c-am iubit!...
Dincolo de cuvinte
Dincolo de-atâtea cuvinte, rămâne tăcerea...
Aceea care doare... fără glas,
Un pas pierdut ce-şi caută alinarea
În visul unei clipe de bun rămas.
Am scris cum am știut căci am simţit prea mult,
În zeci de rânduri fără nume,
Dar dorul nu se stinge când doar scriu
Ce-a fost odată viu, acum... pierdut în lume.
Și dacă într-o zi auzi că nu mai sunt,
Păstrează-mă în gând, fără regrete,
Căci tot ce n-am putut să-ți spun,
Ți-am lăsat scris în poezii...de dor, de sete..
În recele nopții
Noaptea cu al ei aspu si rece oftat
Îmi aduce in gând bărbatul de altă dat'
Raza ce îmi încălzește sufletul trist
Deși și azi, vei rămâne o iluzie la răsărit..
Luna mi-e plină...stelele sclipesc a rece
Simt cum dorul ar vrea să mă înece
Dar vântul în taină îmi șoptește
C-ai fost doar un vis, ce-n suflet mai trăiește.
Privesc spre cer, e tot ce pot să fac
E locul unde dorul te poartă solitar
Departe de gândul fără leac
Ce caută dulceața-ți roșie în pahar...
Și-l umplu cu versuri scrise profund
În tăcerea de ceară ce arde mocnit
Cuvintele se aprind mai mult ca oricând
Intr-un alt poem al nopților fără sfârșit.
Te scriu și azi când mai aprig când mai domol
Din amintiri... dintr-o poveste
Te-aș fi strigat dar glasul îmi e gol
Ca un foșnet de toamnă... ce nu mai este.
Te am printre rânduri fără cusur
Deși mi-ești visul zdrențuit de stele,
Din dor...speranța dă să prindă mugur
Că-ntr-o zi la un vin vom mai sta, cu plăcere.
N-ar trebui
N-ar trebui să mai simt dor
Dar gândul iar la tine fuge
Povestea chiar de s-a sfârșit
Sufletul nu știe să te uite...
Tăcerea te poartă, deși n-ar trebui,
În nopți în care n-ai ce căuta
Oricât aș vrea să te las în trecut,
Dorul de tine, nu știe a mă uita.
Îți aud numele în șoaptă
Și inima tresare la fel ca-n prima zi,
Fior ce nu vrea să mă părăsească
Ca și când te-aș astepta... să vii...
Tot ce mi-am dorit
Mi-am dorit să-ți fiu asa cum n-am știut
Să mi te scriu în versuri cum vreodată n-am scris
Să-mi scrii pe piele vise cum nu s-au mai aflat
Să-mi rămâi o poveste cu un alt final.
Mi-am dorit să-mi rămâi tu... nu cel de azi fără glas
Fără un zâmbet... fără urme de pas
O clipă doi să mai fim, fără lume, fără timp
O clipă care să stingă durerea fără de sfârșit...
Mi-am dorit să mă îmbrățișezi cum o fac ploile
Când ating florile și le umplu de culoare
Să mă pierd în tine ca un vânt rătăcit
Să fim o clipă doi, într-un singur sfârșit.
Spune-mi acum... nu crezi c-a fost prea mare pedeapsa?
Pentru teama din tine, fără milă să-mi stingi lumina
Să ard... să mă sting în infinita-ți tăcere, fără să vezi
Când nu-mi doream decât o ultimă dată să mă... îmbrățișezi.
🎦 Ganduri cu multumire
Gânduri cu mulțumire
Am scris în taina nopților de cele mai multe ori cu sufletul și gândul strâns în palme...
Și sub privirea voastră, a celor ce mă urmăresc am prins curaj să le dau drumul în lume.
Fiecare apreciere, fiecare gând lăsat,
e ca o raza pe hârtia unui suflet visător.
Nu am scris să fiu văzută sau recunoscută, am scris ca să fiu înțeleasă, să mă înțeleg...și daca rândurile mele au ajuns la voi și au atins ceva acolo, în tăcerea fiecăruia, atunci înseamnă că nu am scris în zadar.
Din motive personale de sănătate o perioadă, voi înceta să mai scriu...
Vă multumesc că ați fost aici, prezența voastră mi-a demonstrat că poezia încă are loc în inimile care simt.
Multă sănătate tuturor și multe 🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗
Un ultim pahar
Îmi doresc atât de mult, singură să fiu pentru o vreme
Să nu fiu întrebată cum sunt și ce mai fac
Cumva am primit lecții, acum doar
îmi fac teme...
Și tot ce azi imi mai doresc este să tac...
Doresc atât de mult, să mă ascund de toate pentr-o vreme
Vreau liniștea să o găsesc să-mi bată la ferești,
C-am obosit s-alerg printre iluzii când doar înfrunt orgolii omenești!
Oricum n-o să-ntelegeți nicicum durerea
mea
Și nici subiect de râs nu imi doresc a fi
E-o luptă ce o duc cu mine și chiar de este grea
Singură vreau să îmi duc războiul in aceste bătălii.
Și nu-mi doresc mai mult, decât sa fiu lăsată să sufăr în tăcere
O să-mi revin, dar azi, tristețea și dorul mi-au zâmbit
Și pentru că e greu, posibil că va mai dura o vreme
Și-atunci poate o să-nțelegeți...ce-a fost e
c-am iubit!...
Dincolo de cuvinte
Dincolo de-atâtea cuvinte, rămâne tăcerea...
Aceea care doare... fără glas,
Un pas pierdut ce-şi caută alinarea
În visul unei clipe de bun rămas.
Am scris cum am știut căci am simţit prea mult,
În zeci de rânduri fără nume,
Dar dorul nu se stinge când doar scriu
Ce-a fost odată viu, acum... pierdut în lume.
Și dacă într-o zi auzi că nu mai sunt,
Păstrează-mă în gând, fără regrete,
Căci tot ce n-am putut să-ți spun,
Ți-am lăsat scris în poezii...de dor, de sete..
În recele nopții
Noaptea cu al ei aspu si rece oftat
Îmi aduce in gând bărbatul de altă dat'
Raza ce îmi încălzește sufletul trist
Deși și azi, vei rămâne o iluzie la răsărit..
Luna mi-e plină...stelele sclipesc a rece
Simt cum dorul ar vrea să mă înece
Dar vântul în taină îmi șoptește
C-ai fost doar un vis, ce-n suflet mai trăiește.
Privesc spre cer, e tot ce pot să fac
E locul unde dorul te poartă solitar
Departe de gândul fără leac
Ce caută dulceața-ți roșie în pahar...
Și-l umplu cu versuri scrise profund
În tăcerea de ceară ce arde mocnit
Cuvintele se aprind mai mult ca oricând
Intr-un alt poem al nopților fără sfârșit.
Te scriu și azi când mai aprig când mai domol
Din amintiri... dintr-o poveste
Te-aș fi strigat dar glasul îmi e gol
Ca un foșnet de toamnă... ce nu mai este.
Te am printre rânduri fără cusur
Deși mi-ești visul zdrențuit de stele,
Din dor...speranța dă să prindă mugur
Că-ntr-o zi la un vin vom mai sta, cu plăcere.
N-ar trebui
N-ar trebui să mai simt dor
Dar gândul iar la tine fuge
Povestea chiar de s-a sfârșit
Sufletul nu știe să te uite...
Tăcerea te poartă, deși n-ar trebui,
În nopți în care n-ai ce căuta
Oricât aș vrea să te las în trecut,
Dorul de tine, nu știe a mă uita.
Îți aud numele în șoaptă
Și inima tresare la fel ca-n prima zi,
Fior ce nu vrea să mă părăsească
Ca și când te-aș astepta... să vii...