10 luni, 3 săptămâni şi 4 zile...
15/08/2024
..stie ca imi lipseste,dar imi lipseste mai mult decat
stie el..
10 luni, 3 săptămâni și 4 zile
S-au făcut de când clipele sunt mai puţine
De când te-ai îndepărtat "straïne"
De când...ai ales sa se termine.
Vreau sa te pierd. Sa te uit, sa te consum, Sa pot sa
am curajul sa ma adun din scrum. Sa imi dispari de
tot, din suflet si din minte, De pe cerul albastru, din
ploaia de cuvinte..
Vreau sa mi te sterg. Sa uit c-ai existat, Sa uit cum
mi-ai vorbit, sa uit cum m-ai tratat. Inca ma doare
rau, desi-au trecut aproape-un an, De cand tot am
speranta. Si tu n-ai dat doi bani.
Vreau sa imi dispari, cu ochi, buze si cu zambet, Cu
parfumul tau, cu rasul ce imi era cantec, Sa nu stiu
cine esti. Si de ne-om intalni,Sa fim doar doi straini ce
din greseala s-ar privi.
Vreau sa te uit dar imi amintește mereu de tine...
Gust din rosé poate rosé-mi va fi ziua de mâine...
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#dor #despărțire #onewinewoman #unpahardepoezie
Date of posting: 4 января
Views: 164
Poems in the same category
Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul
Dă-mi ploi târzii și cer senin,
Dă-mi nopți de vis sau zile-n chin,
Dă-mi focul care arde mut,
Dar nu-mi da drumul nici un minut.
Dă-mi vântul care rupe crengi,
Dă-mi dorul greu ce nu-l alegi,
Dă-mi tot ce vrei să pierzi acum,
Dar nu-mi da drumul pe vreun drum.
Dă-mi tăceri sau vorbe-n van,
Dă-mi ce-i pierdut, ce nu-i uman,
Dă-mi stele stinse, fără zare,
Dar ține-mă, nu-mi da uitare.
Dă-mi tot ce sufletul mai vrea,
Oricât de greu ar apăsa,
Dar lasă-mi jurământul sumbru:
Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul.
Femeie!
Nu sunt pe ţărmul mării
Grăunţe de nisip,
De câte ori femeie
Te-aş mângâia pe chip!
Tu să mă ierţi, fireşte,
Fiindcă nu ştiu ce spun...
Că am uitat la calcul
Şi scoicile să pun.
Nu sunt pe-ntreg Pământul,
Particule de praf,
De câte ori femeie
Te-aş alinta suav!
Acum tu să mă ierţi,
Că iarăşi n-am dreptate...
N-am pus la socoteală,
Nici praful de pe Marte.
Nu sunt pe lumea aceasta,
Atât de multe frunze,
De câte ori femeie
Te-aş săruta pe buze!
Tu să mă ierţi, fireşte,
Din nou pentru confuzie...
De fapt voiam a spune
Cu tot cu buburuze.
Nu sunt stele pe boltă
În Calea Lactee,
De câte ori ţi-aş zice,
Că te iubesc femeie!
Acum tu să mă ierţi,
Că spun numai prostii...
Desigur nu sunt stele
Şi-n alte galaxii.
A mai trecut o zi...
A mai trecut o zi de dor, de tine
O zi în care dorul nebunesc
Lovește cu putere în sufletul din mine
Făcându-mă mai mult să te doresc...
Caci te-am zărit pentr-o secundă
În agitația orasului de peste zi
De-atunci gândul mi se inundă
Cu versuri pentru poezii...
Dar se simte o tristețe-amară
Atât de grea, de zbuciumată,
Încât orice vers scris mă doare
Și mi-e greu să scriu în continuare...
O secundă
O secundă de te-aș avea,
Lumea toată mai bună mi-ar părea.
Zbuciumul sufletului meu s-ar liniști
Iar pe față deodată un zâmbet mi s-ar ivi.
Și dupa lungi momente de așteptări,
Nopți nedormite și lacrimi vărsate până-n zori
Eu și cu tine am fi în sfârșit regăsiți,
Și-n acea clipă ne-am simți împliniți.
Despre tine
Căștile pe cap,noaptea târziu
Ma plimb pe stradă si scriu.
Scriu despre tine
Și despre a noastră soarta,
Aștept țigară sa se termine
Fiind pe dinăuntru moartă.
Parfumul tău deodată îl simt,
Și ca o sa apari eu presimt,
Cu frica și speranța
Ma uit înapoi spre trecut,
Ca ultima toanta
Îmi amintesc cât te am plăcut...
Ma întorc spre viitor
Și sper sa uit de al tau dor.
În Zadar
În zadar… îți cer doar pace,
Când nu știu să te ascult ,
În zadar … suspin și îmi place
Dacă tu mă ții drept scut.
În zadar… trăiesc și râd,
Dacă tu mă placi plângând.
În zadar… iubesc și ofer,
Dacă tu nu știi ce-ți cer.
În zadar… îmi dai vibrații ,
Dacă-n negură mă ții.
În zadar… ne iubim noi,
Dacă dansul nu-i în doi.
În zadar…mă cerți, mă împaci
Dacă nu știi când să taci.
În zadar…respir iubirea,
Dacă nu imi dai nemurirea.
Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul
Dă-mi ploi târzii și cer senin,
Dă-mi nopți de vis sau zile-n chin,
Dă-mi focul care arde mut,
Dar nu-mi da drumul nici un minut.
Dă-mi vântul care rupe crengi,
Dă-mi dorul greu ce nu-l alegi,
Dă-mi tot ce vrei să pierzi acum,
Dar nu-mi da drumul pe vreun drum.
Dă-mi tăceri sau vorbe-n van,
Dă-mi ce-i pierdut, ce nu-i uman,
Dă-mi stele stinse, fără zare,
Dar ține-mă, nu-mi da uitare.
Dă-mi tot ce sufletul mai vrea,
Oricât de greu ar apăsa,
Dar lasă-mi jurământul sumbru:
Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul.
Femeie!
Nu sunt pe ţărmul mării
Grăunţe de nisip,
De câte ori femeie
Te-aş mângâia pe chip!
Tu să mă ierţi, fireşte,
Fiindcă nu ştiu ce spun...
Că am uitat la calcul
Şi scoicile să pun.
Nu sunt pe-ntreg Pământul,
Particule de praf,
De câte ori femeie
Te-aş alinta suav!
Acum tu să mă ierţi,
Că iarăşi n-am dreptate...
N-am pus la socoteală,
Nici praful de pe Marte.
Nu sunt pe lumea aceasta,
Atât de multe frunze,
De câte ori femeie
Te-aş săruta pe buze!
Tu să mă ierţi, fireşte,
Din nou pentru confuzie...
De fapt voiam a spune
Cu tot cu buburuze.
Nu sunt stele pe boltă
În Calea Lactee,
De câte ori ţi-aş zice,
Că te iubesc femeie!
Acum tu să mă ierţi,
Că spun numai prostii...
Desigur nu sunt stele
Şi-n alte galaxii.
A mai trecut o zi...
A mai trecut o zi de dor, de tine
O zi în care dorul nebunesc
Lovește cu putere în sufletul din mine
Făcându-mă mai mult să te doresc...
Caci te-am zărit pentr-o secundă
În agitația orasului de peste zi
De-atunci gândul mi se inundă
Cu versuri pentru poezii...
Dar se simte o tristețe-amară
Atât de grea, de zbuciumată,
Încât orice vers scris mă doare
Și mi-e greu să scriu în continuare...
O secundă
O secundă de te-aș avea,
Lumea toată mai bună mi-ar părea.
Zbuciumul sufletului meu s-ar liniști
Iar pe față deodată un zâmbet mi s-ar ivi.
Și dupa lungi momente de așteptări,
Nopți nedormite și lacrimi vărsate până-n zori
Eu și cu tine am fi în sfârșit regăsiți,
Și-n acea clipă ne-am simți împliniți.
Despre tine
Căștile pe cap,noaptea târziu
Ma plimb pe stradă si scriu.
Scriu despre tine
Și despre a noastră soarta,
Aștept țigară sa se termine
Fiind pe dinăuntru moartă.
Parfumul tău deodată îl simt,
Și ca o sa apari eu presimt,
Cu frica și speranța
Ma uit înapoi spre trecut,
Ca ultima toanta
Îmi amintesc cât te am plăcut...
Ma întorc spre viitor
Și sper sa uit de al tau dor.
În Zadar
În zadar… îți cer doar pace,
Când nu știu să te ascult ,
În zadar … suspin și îmi place
Dacă tu mă ții drept scut.
În zadar… trăiesc și râd,
Dacă tu mă placi plângând.
În zadar… iubesc și ofer,
Dacă tu nu știi ce-ți cer.
În zadar… îmi dai vibrații ,
Dacă-n negură mă ții.
În zadar… ne iubim noi,
Dacă dansul nu-i în doi.
În zadar…mă cerți, mă împaci
Dacă nu știi când să taci.
În zadar…respir iubirea,
Dacă nu imi dai nemurirea.
Other poems by the author
De-ai sti... ce dor...
De-ai ști ce dor imi este sa te văd
Sa te-aud, sa te mai simt, sa fim...
Tot mi-am turnat sperante-n pahar
Ca poate-o sa te-ntorci în timp..
🍷
De-ai ști cat mi-am dorit privirea ta
Sa-ti mai aud glasul dulce şi blând
..cât mi-am dorit sa îți rămân aproape
Din când în când să te mai văd zâmbind.
🍷
Dar tu îmi ești de-un an tot mai departe
Și doru-mi rătăcește-n zări, în ceruri risipit
Tot cauta-n neștire sa îti fie aproape
Îmbrățișări să-i dai ..sa fie împlinit.
🍷2024-09-27
Îți scriu uneori
Îți mai scriu uneori ca să nu uit...
Să nu mă pierd in tăceri care dor
Îți scriu cu-acelasi fior in gând
Tot ce-am visat... un ultim vin în doi.
Îți scriu de lucrurile ce nu le pot spune
Despre cum mă prefac că sunt bine
Îți scriu deși nu-ți pot spune pe nume,
Dar inima te caută în orice liniște.
Îți scriu despre tot ce nu ți-am spus
Despre tot ce ai lăsat în urmă nespus
Știu... nu am fost perfectă, și eu am greșit
Dar te-am iubit... tu doar te-ai prefăcut...că m-ai plăcut...
Îți scriu poate pentru că nu ai înțeles
Sau poate pentru că nu ai știut s-o faci
De aceea ți-a fost mai simplu să pleci
Neștiind câtă durere în urmă lași.
De-aceea încă uneori îți mai scriu
Pentru că unele trăiri nu se uită....
Se poartă în suflet ca o rană frumoasă
În inimă, vesnică amintire neprețuită...
Îți scriu...și n-am nevoie de răspuns sau de scuze
Doar un colț de pagină, s-aștern dorul ce mă frământă
Îți scriu nu pentru tine...ci ca să nu mă uit pe mine
În iubirea asta care încă ar fi ales să rămână.
Îmbrățișări închipuite
M-a cuprins un gând de dor,
Azi de Ziua Îmbrățișărilor
Un emoji îmbrățișat am vrut să-ți trimit,
M-am abținut... m-ai fi blocat negreșit...
As fi vrut să n-am nimic de pierdut
Dacă pentru o clipă aș fi îndrăznit
Să-ți cer o-mbrățisare împrumut
Să ti-o restitui când ne-om fi întâlnit...
Căci mi-ai fost drag...încă te îndrăgesc
Scânteia dorului din mine încă e vie
Când tremură, sufletul la ea mi-l încălzesc
Visând că-ți dau îmbrățișări...1000...
Dar visu-mi e scurt, de realitate se izbește
Mi-e mult prea greu să mai ajung la tine
Si-orice speranță în vânt se risipește
Și doar în gând te-mbrațisez și azi...și mâine...
Căci mi-e atât de dor de-o-mbrățisare
Și-atât de dor, îmbrățișați să bem un vin
Atât de dor ca sufletu-mi nu are stare
Atât de dor... cât Dorul nu a cunoscut...
Nu-ti cer mai mult de ziua aceasta
Nici ce nu ai, nici ce nu simți
Nu vreau decât să iți deschizi fereastra
Să pot, o ultimă îmbrățisare să-ți trimit...
Am plâns
Ai plâns?
Am plâns că mi-ai fost drag și ai plecat
Am plâns să văd că nu pot să te-mpac..
Am plâns să simt că pentru tine n-am contat
Am plâns c-ombratisare tu mi-ai refuzat..
Plângi?
Mai plâng când amintirile mă năpădesc
Și plâng cu gândul la vinul ce-l doresc..
Mai plâng când gândurile mắ învăluiesc
Și plâng când de zidul dintre noi mă izbesc.
Mai plângi?
Uneori când simt că nu mai am putere
Alteori când mult prea mult îmi pasă
Și... când în inimă simt doar durere
Dar plâng mereu...c-un licăr de speranță!
Prin toamna speranței
...din suflet nu mi te poate scoate
nici distanta și nici tacerea
pășesc pe ale toamnei trepte
de mână cu umbra ta..
gândurile îmi trec alene
când reînvie amintirea ta
e noapte e frig si-i brumăriu
caut un licăr sa-mi lumineze calea
ma tot gândesc..poate nu-i prea târziu....
De-ai sti... ce dor...
De-ai ști ce dor imi este sa te văd
Sa te-aud, sa te mai simt, sa fim...
Tot mi-am turnat sperante-n pahar
Ca poate-o sa te-ntorci în timp..
🍷
De-ai ști cat mi-am dorit privirea ta
Sa-ti mai aud glasul dulce şi blând
..cât mi-am dorit sa îți rămân aproape
Din când în când să te mai văd zâmbind.
🍷
Dar tu îmi ești de-un an tot mai departe
Și doru-mi rătăcește-n zări, în ceruri risipit
Tot cauta-n neștire sa îti fie aproape
Îmbrățișări să-i dai ..sa fie împlinit.
🍷2024-09-27
Îți scriu uneori
Îți mai scriu uneori ca să nu uit...
Să nu mă pierd in tăceri care dor
Îți scriu cu-acelasi fior in gând
Tot ce-am visat... un ultim vin în doi.
Îți scriu de lucrurile ce nu le pot spune
Despre cum mă prefac că sunt bine
Îți scriu deși nu-ți pot spune pe nume,
Dar inima te caută în orice liniște.
Îți scriu despre tot ce nu ți-am spus
Despre tot ce ai lăsat în urmă nespus
Știu... nu am fost perfectă, și eu am greșit
Dar te-am iubit... tu doar te-ai prefăcut...că m-ai plăcut...
Îți scriu poate pentru că nu ai înțeles
Sau poate pentru că nu ai știut s-o faci
De aceea ți-a fost mai simplu să pleci
Neștiind câtă durere în urmă lași.
De-aceea încă uneori îți mai scriu
Pentru că unele trăiri nu se uită....
Se poartă în suflet ca o rană frumoasă
În inimă, vesnică amintire neprețuită...
Îți scriu...și n-am nevoie de răspuns sau de scuze
Doar un colț de pagină, s-aștern dorul ce mă frământă
Îți scriu nu pentru tine...ci ca să nu mă uit pe mine
În iubirea asta care încă ar fi ales să rămână.
Îmbrățișări închipuite
M-a cuprins un gând de dor,
Azi de Ziua Îmbrățișărilor
Un emoji îmbrățișat am vrut să-ți trimit,
M-am abținut... m-ai fi blocat negreșit...
As fi vrut să n-am nimic de pierdut
Dacă pentru o clipă aș fi îndrăznit
Să-ți cer o-mbrățisare împrumut
Să ti-o restitui când ne-om fi întâlnit...
Căci mi-ai fost drag...încă te îndrăgesc
Scânteia dorului din mine încă e vie
Când tremură, sufletul la ea mi-l încălzesc
Visând că-ți dau îmbrățișări...1000...
Dar visu-mi e scurt, de realitate se izbește
Mi-e mult prea greu să mai ajung la tine
Si-orice speranță în vânt se risipește
Și doar în gând te-mbrațisez și azi...și mâine...
Căci mi-e atât de dor de-o-mbrățisare
Și-atât de dor, îmbrățișați să bem un vin
Atât de dor ca sufletu-mi nu are stare
Atât de dor... cât Dorul nu a cunoscut...
Nu-ti cer mai mult de ziua aceasta
Nici ce nu ai, nici ce nu simți
Nu vreau decât să iți deschizi fereastra
Să pot, o ultimă îmbrățisare să-ți trimit...
Am plâns
Ai plâns?
Am plâns că mi-ai fost drag și ai plecat
Am plâns să văd că nu pot să te-mpac..
Am plâns să simt că pentru tine n-am contat
Am plâns c-ombratisare tu mi-ai refuzat..
Plângi?
Mai plâng când amintirile mă năpădesc
Și plâng cu gândul la vinul ce-l doresc..
Mai plâng când gândurile mắ învăluiesc
Și plâng când de zidul dintre noi mă izbesc.
Mai plângi?
Uneori când simt că nu mai am putere
Alteori când mult prea mult îmi pasă
Și... când în inimă simt doar durere
Dar plâng mereu...c-un licăr de speranță!
Prin toamna speranței
...din suflet nu mi te poate scoate
nici distanta și nici tacerea
pășesc pe ale toamnei trepte
de mână cu umbra ta..
gândurile îmi trec alene
când reînvie amintirea ta
e noapte e frig si-i brumăriu
caut un licăr sa-mi lumineze calea
ma tot gândesc..poate nu-i prea târziu....