Prima iubire, prima tradare

Scuzați acest  deranj, gasit-am ce-i de vină

Iubirea a greșit, nu-i timpul ei să vină

Învață  s-o alungi căci mușc-acea jivină

Iar sufletu-i zorzon, atârnă-n strofe rimă

Gândul e vinovat, nu vrea să-și mai revină

Într-un vagon urcat, mutat pe altă șină

Cuvinte-au  deranjat, dacă iubești ai vină

Vezi-ți de treaba ta, inima-i doar mașină

Dragostea n-are leac, e dezechilibrată

Ai neuron stricat, mintea trebui  tratată

De-ți vine-așa deodat’ arunc-o iute-n stradă

Închide-i ușa-n nas, încuie-acum degrabă

Găsește-ți ocupații de nu te lasă-n pace

Cumva uită de ea  altfel încet te stoarce

Lumea-i cu gândul ei, te-ascultă și-apoi tace

De-ai să vorbești deschis cu spatele se-ntoarce

Ce spun unele versuri sunt doar minciuni sfruntate

Ascultă nepăsarea și-nvață cum se face

Iubirea-i crudă dramă, te-ncurcă, te desface

Ruin-ai să ajungi de nu ți se va-ntoarce

De te-ai îndrăgostit nu-ți căuta vre-o vină

Uitarea-i vinovată că nu a vrut să vină

Răspuns la „Te Iubesc” posibil să nu vină

Ești vinovat că simți, ești vinovat de vină

Iubito, cine este cel ce știe totul despre iubire,

Sau despre dragostea ce eu ți-o port ca un nebun?

Iar dacă dragostea nu este nebunie,

Atunci ce este?

Căci vorbele oricât ar vrea să dezvelească

Cele ce nu pot fi privite,

De proști ori simpli muritori,

Aici fac tainică vorbire despre amorul nostru,

Despre noi doi când încleștați

Și prinși în veșnicie, vorbim Precum nemuritorii zei,

Cine e cel care pe toate le cunoaște,

Și dragostea împarte doar celor ce-o cer?

Nu este însuși Dumnezeu?

Nu-i teama izgonită pe vecie,

Iar dragostea-i pecetea Sfinților ce stau în Cer?

Nu-s îngerii aceeași dulce melodie,

Ce vine când suspinele-s prea multe,

S-aducă blândă mângâiere,

Celor ce însetați după iubire,

O cer în rugăciune așa cum noi cerut-am amândoi?

(31 martie 2024 Vasilica dragostea mea)

Din picături de vise, sufletu-și croiește
Lacrimi ce îți taie răsuflarea-n piept
Se adună norii-n câmpul de narcise,
E cam întuneric, oare ce aștept?

Sus pe o colină, soarele se luptă,
Caută o breșă-n cerul greu de fier,
Se va mai deschide, ușa aia ruptă?
Mai exista șansă? Oare să mai sper?

Dinspre ceas răzbate zgomotul de arcuri -
Timpul ce se luptă cu un mecanism.
Nimenea nu  poate, nici chiar peste veacuri
Ca să îl oprească,… e un paseism!

Norii nu-s pe viață, ușa nu-i doar una,
Soarele răsare, totul e frumos,
Ceru-i plin de stele, apare și luna,
Timpul? O, da!...Timpul nu-i mărinimos.

Adun bucati de nimini frânte

Si le lipesc cu cuvinte

Dar sunt insuficiente, nu am destule 

Ca sa ma pot vindeca de tine

Ai plecat cu fragmente din mine

Iar acum din puzzle-ul inimii mele

Lipsesc foarte multe piese

Si nu pot sa le inlocuiesc cu oricine

Mi-ai zamislit in inima sentimente

Si amintiri care au devenit obsedante. 

Doresc sa le retrăiesc in realitate

Să-ți mai simt atingerile tale calde

Si acum caut iubire in alta parte

Adun bucata cu bucata, cat se poate

Dar nu pot gasi tratamente

Ca sa ma pot vindeca de tine

Oferă-mi doua minute din viața ta

Si le voi tranforma in medicamente

Oferă-mi din nou o zi din viața ta

Si o voi transforma in vesnicie

Unde sunt ochi-aceia blânzi fără de nori

Sufletul bun, focul aprins, lumina caldă

Unde e inima pictată în culori

Au dispărut, toate s-au dus plecate-n grabă

Unde sunt eu?, unde esti tu?, ce sa-ntâmplat?

Unde-am ajuns?, unde-am greșit?, ce mai contează?

Mă plimbă dorul printr-e nori neîncetat

Vorbim puțin și tot mai rar, tăceri mă ceartă

Unde mai pot să te zăresc zâmbind din nou

Când te-ai ascuns, unde-ai pitit inima caldă

Unde sunt brațele să-nchidă-n ele dor

Topind toți demonii, ferid suflet să ardă

Unde sun stelele când noaptea-mi dă fiori

Cu ochi-nchiși una plutind în vis se-arată

Mă luminează suflet tandru până-n zori

Când mă trezesc vreau să adorm, poate mă iartă

Unde-am săpat să-ngrop iubirea cresc doar flori

S-au înecat de-atâta lacrimi curse-n șoaptă

Le-am întrebat de știu cărarea către doi

Și mi-au răspuns: „unde ai inima plecată”

Unde te-ai dus tu sufletul trist atins de dor

Din amintire te hrănești nutrind speranță

Unde e îngerul  ce-antins aripi de zbor

Unde-am ajuns, ce m-a răpus, unde mă poartă

Înaintam – așa credeam – spre tine bucuros, emoționat

Cu o soartă moartă jumătate…

Te-am visat simplu și cu grijă te-am purtat

Cu brațele mele de triste șoapte.

Eram bucuros – așa mă credeam – în nebunia mea

Să te revăd eram tare speriat,

Să te cuprind din nou – tu trup în șoapta mea…

Așa te-am visat, așa te-am purtat!

Așteptam să piară lumea, de egoism orbit și din iubire

Cu rădăcinile-mi crescute până la cer…

Țînând un chip în astre de o eternă amintire

Sculptând un ecou perpetuum în sunete de fier.

Dar tu ai aruncat culori purtate într-o țesătorie

Într-un fum de alb și negru m-ai aruncat

În trecutul tău, prezentul meu rămâne o memorie,

Cum eu nicicând… n-am existat.

(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)

Singuratatea ma apasa,

Aici, pe patul de spital,

Ma cheama cineva la masa

Dar de nimic nu am habar.

O doamna-n varsta mi-este alaturi

Dar sa discute nu ar vrea,

Caci se gandeste doar la maturi,

Sa plece acas', sa-si curete sufrageria.

Asistente, doctori, toti draguti

Ma poarta pe ici, pe colo,

Dar de-ai putea sa ma asculti,

Eu nu m-as mai gandi ca-s "solo".

Mi-e dor de ei, colegii mei,

Ce ma distreaza tot mereu,

De Tanti, Aida si Andrei

De care rad " siempre" la greu.

La unu am fost la masa,

Se servea ciorba cu paine,

Mai bine mananc acasa,

Sper s-ajung maine-poimaine.

Noroc ca se mai iveste

Sa mai ies putin pe-afara

Mi-a venit miros de peste,

Insa, nu pup nicio gheara!

Sapte zile de-oi mai sta,

In acest spital ,"cinci stele"

Ma apuca nebunia

Si-o sa-mi vina crizele.

Te astept, dar mi-e greu.

As vrea sa fii aici

Sa ma iubesti mereu

Te strang in brate-n vis,

Mi-e dor sa ma atingi,

Vino iubitul meu

Si du-ma-n paradis!

Imaginea ta astazi

Mi-e tot si tot mai clara,

Caci te iubesc din suflet,

Strange-ma-n brate, iara!

Cu ochii tai albastri

Sa ma privesti din nou

Ce dulce-i amintirea,

Rasuna lin, ca un ecou!

Vino, dulce inger,

Saruta-ma cu foc,

Daca te am alaturi

Sa fie cu noroc

Aceasta zi de mai

Cand mi-ai adus surasul

Trecut-a un an de atunci

De cand mi-ai oprit plansul,

Plangeam ca ma lasase

Nefericitu-n ploaie,

Stateam in fata portii,

Lacrimi curgeau siroaie,

Dar mi-ai zambit usor,

Ne-am intalnit privirea

Si m-ai facut sa zbor,

Gasisem fericirea!

De-atunci de port in suflet,

Mereu, mereu, mereu,

Mi-e dor de al tau zambet,

Dar te astept, ca-i greu,

Sa fii pe lume singur,

Sa nu stii sa iubesti,

Ma multumesc cu gandul

Ca poti sa ma primesti

Acolo unde vreau,

In inima sa-ti fiu,

In schimb eu sa iti dau

Cum ti-am cerut si eu,

O dragoste imensa

Ce-o vei avea mereu!

Daca mi-ai fi vazut lacrima din coltul ochilor

Te-ai fi intors din drum si m-ai fi sarutat.

Daca mi-ai fi deschis inima cu mangaierea ta,

Acum sufletul meu era fericit.

Daca mi-ai fi spus ca ma iubesti,

Te-as fi intrebat " Cat de mult?"

Daca mi-ai fi raspuns: "Indeajuns incat sa mor pentru tine!"

Ti-as fi spus ca am fi murit impreuna.

Dar n-ai facut nimic din toate acestea

Caci inima ta demult nu-mi mai apartinea

Si de aceea ai plecat la fel cum ai venit

Lasandu-ma uitata in nepasarea noptii.

Sa ma privesti as vrea,

Neincetat, in noapte,

Cand te primeste gura mea

Si inima in mine tare bate.

Sa ma saruti pe buze lent,

Sa-mi dai parul intr-o parte,

De fericire sa vibrez incet,

Ca si inima ta, langa a mea bate!

Sa ma strangi la pieptul tau,

Atunci cand mi-este teama,

Sa m-ocrotesti cu bratul tau,

Cand al meu suflet trist te cheama.

Sa ma alinti, sa-mi spui cuvinte dulci,

Ca sarutarea mea sa fie mai profunda,

Pe sanii mei sa vii si sa te culci,

Iubirea ta, trupul gol imi inunda.

Sa-mi zici mereu ca ma iubesti,

Ca nu rezisti o clipa fara mine,

Eu sa-ti raspund sub astrele ceresti

Ca te iubesc si ca voi fi mereu cu tine.

Plecati pe rand, iubitii mei

Lasandu-ma in urma,

Colind incet pe lungile alei

Si viata mi se curma.

Cand cred ca am gasit marea speranta,

Ce ma va inapoia iubirii, 

Acelasi mincinos imi intra-n viata

Si ma reda, fortat, nefericirii.

Iubirea nu mi-e scrisa in destin

Caci, ridicandu-ma, am cazut din nou

Gustand mereu din cupa cu pelin,

Visand, ca-n basme, la mine sa apara un erou.