Ochii tăi doi licurici
Iubito nu-i nimeni în lume,
Să mă privească așa,
Căci tu n-ai ochi ci ai doi licurici ce risipesc scântei,
Ce strălucesc ori ziua ori noaptea,
Nu contează,
Dar și valsează-n zborul lor stingher,
Și risipesc povești de dragoste dar și amor târziu...
Iubito eu vreau să te sărut fără oprire,
Dar nu vreau să te-ating deloc
Îți fur doar licăririle ce blând Îți pleacă,
Și inima sărmana îmi străpung!
(12 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Destin
Poem: Umbra omului
Un muzeu dedicat poetului Grigore Vieru va fi deschis în Capitală
Poem: Copilul și norul
Poem: CU FIGURI GROTEȘTI
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: Mai dă-mi o clipă (A doua poezie din seria ,,În căutarea dragostei "
Poem: Amintiri!
Poezia răsare la apus. Lansarea volumului de debut al Rominei Chetraru, o tânără poetă originară din Republica Moldova, stabilită în Italia