Oglinda!
Mă uit din nou într-o oglindă
Și ea continuă să îmi arate,
Că nu mai sunt așa de tânăr
Și-am pus ani buni în spate
Pentru moment m-am îndoit
Că asta poate fi figura mea,
Dar imediat m-am resemnat
Ridu-i un semn că viața-i grea
Am părăsit oglinda întristat
Cu gândul dus spre tinerețe,
Iar ochiul minții m-a informat
Că am ajuns deja la bătrânețe
Afară, mi-am aruncat privirea
Și am văzut și tineri și bătrâni,
Cu toții se bucurau de viață
Zâmbind, ținându-se de mâini
...................................
Ușor, ușor încep să înțeleg
Că nimeni nu întoarce anii,
Sarac, bogat ne vine vremea
Nimic nu iei...degeaba banii!
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Anotimpurile vieții
Poem: Lazaret - Dincolo de zid (roman foileton) 3. Morții nu plâng. Lăcrimează
Scriitorul britanic Ken Follett va publica un text inedit despre Notre-Dame
Poem: ADIE VĂNTUL
Poem: FIGURI GEOMETRICE
Aforisme despre limbă, poezie, literatură
Poem: Am vrut...
Poem: Fii puternica, femeie
Tânăra scriitoare Lucia Brainstorm își va povesti, la o întâlnire cu cititorii, „Viața din spatele cuvintelor”