Toamna...
Plouă mărunt pe pămînt,
Frunzele aurii de pe crengi se desprind.
Afara se-aude un vuiet de vînt,
Trist, pe fereastră privesc, copleșit de un gînd...
Soarele nu mai lucește acum,
Iarba verde se transformă în scrum.
Norii negri se adună pe cer,
Natura e nudă, animalele pier.
Copilașii nu mai aleargă pe drum,
Aerul pur se îmbibă cu fum.
Totul e mort, adormit, amorțit,
De veșmintele sale pămîntul s-a despărțit...
Poems in the same category
#Interesting
Poem: un paradox
Poem: Lepădați în brațele uitării
Morțile ciudate ale marilor scriitori români. Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap
Poem: Prima învățătoare
Poem: Exuberanță
Un eveniment de vânzare a cărților secondhand însoțit de gustări și prăjituri de casă
Poem: Pastel
Poem: ANOTIMP 2
A fost lansată o nouă carte din colecția „Compozitorii Moldovei”. E despre Gheorghe Mustea