Toamna...
Plouă mărunt pe pămînt,
Frunzele aurii de pe crengi se desprind.
Afara se-aude un vuiet de vînt,
Trist, pe fereastră privesc, copleșit de un gînd...
Soarele nu mai lucește acum,
Iarba verde se transformă în scrum.
Norii negri se adună pe cer,
Natura e nudă, animalele pier.
Copilașii nu mai aleargă pe drum,
Aerul pur se îmbibă cu fum.
Totul e mort, adormit, amorțit,
De veșmintele sale pămîntul s-a despărțit...
Стихи из этой категории
#Интересно
Поэма: Poate că...
Поэма: Strop de lacrimi peste țară...
Eveniment inedit la Biblioteca Națională. A fost lansată cartea BUNELOR MANIERE
Поэма: A fost odată
Поэма: O dragoste rănită
(foto) Cum încearcă un blogger anonim să reconstruiască o librărie distrusă în flăcări de ISIS
Поэма: Să ne-amintim!
Поэма: Să mori ca un câine
O şcoală din Spania a eliminat 200 de cărţi sexiste şi marcate de stereotipuri din biblioteca sa