Toamna...
Plouă mărunt pe pămînt,
Frunzele aurii de pe crengi se desprind.
Afara se-aude un vuiet de vînt,
Trist, pe fereastră privesc, copleșit de un gînd...
Soarele nu mai lucește acum,
Iarba verde se transformă în scrum.
Norii negri se adună pe cer,
Natura e nudă, animalele pier.
Copilașii nu mai aleargă pe drum,
Aerul pur se îmbibă cu fum.
Totul e mort, adormit, amorțit,
De veșmintele sale pămîntul s-a despărțit...
Стихи из этой категории
#Интересно
Поэма: I don't want to lose you
Поэма: Pulbere de nisip
Lanţul Cărtureşti intră pe piaţa din Republica Moldova cu o librărie
Поэма: Amurgul ultimei iubiri
Поэма: Alfabetu-i ceva sfînt.
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei
Поэма: O poveste de iubire de Denis Pușcașu
Поэма: Plec
Scriitorul Petru Cărare a decedat