Toamna...
Plouă mărunt pe pămînt,
Frunzele aurii de pe crengi se desprind.
Afara se-aude un vuiet de vînt,
Trist, pe fereastră privesc, copleșit de un gînd...
Soarele nu mai lucește acum,
Iarba verde se transformă în scrum.
Norii negri se adună pe cer,
Natura e nudă, animalele pier.
Copilașii nu mai aleargă pe drum,
Aerul pur se îmbibă cu fum.
Totul e mort, adormit, amorțit,
De veșmintele sale pămîntul s-a despărțit...
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Andrei Filipenco
Data postării: 19 aprilie 2014
Vizualizări: 3530
Poezii din aceiaşi categorie
#Interesant
Poem: Ne scapă
Poem: Oare-am mințit?
După șase ani de așteptare, Zilele literaturii române revin la Chișinău
Poem: Gânduri pentru mama
Poem: 14 Februarie
Legendarul compozitor italian Ennio Morricone a împlinit 90 de ani
Poem: Negru și alb
Poem: Această minunată viață
Spectacol de muzică și poezie ”Eminescu , În mine bate inima lumii”- Omagiu Poetului Național la 130 de ani de la trecerea în eternitate