4 ...

Să fim buni!

Mă uit în jur si, nu-nteleg,

De unde vine, atâta răutate,

Aș vrea s-adun și, să culeg,

Un mic buchet, de bunătate

 

Ma rog si, zilnic mă închin,

Și îmi doresc, eu, cu ardoare,

Să văd mereu, Cerul senin,

Și Soarele, cum după nor apare

 

Dar parcă, a mea ruga zboară,

Și-mi pun mereu o întrebare,

De ce norii, mai rar coboară,

Și nici atunci, nu lasă apa roditoare?

 

Când mic copil, creșteam în sat,

Îmi amintesc, de cele 4 anotimpuri,

Ca ele azi și, omul s-a schimbat,

Și noi trăim, în rătăcire, alte vremuri

 

Ne punem întrebări, fără răspunsuri,

Vedem, că tot mai rău, e, pe pământ,

Și ne expunem, permanent la riscuri,

Și nimic sfânt, nu mai e, în cuvânt

 

Suntem, din ce în ce, mai mândri,

Și lacomi, fără nicio cumpătare,

Cu toții am uitat, să mai fim tandri,

Și uneori chiar mânioși, fără răbdare

 

Avem cu toții, iubire mare de arginți,

Si ne lipsește, dragostea aproapelui,

Nu știm ce-nseamnă, să fim smeriți,

Avem doar grija trupului și, nu și a sufletului

 

Cu cel sărac, nu suntem milostivi,

Să-l bucurăm, cât de puțin se poate,

În lumea noastră, suntem captivi,

Și adunăm muncind și, zi și noapte

 

Vedem cu ochii noștri, nedreptatea,

Și judecăm ușor, cu măsuri diferite,

Si implorăm mereu, Divinitatea,

Să ne ajute și, să-navem suferințe

 

Nu știm și, nici nu vrem a mai ierta,

Pe cei ce credem, că ne-au greșit,

Și nici să dăm, din pâinea câștigată,

Celor ce-n viață, norocul le-a lipsit

 

Dacă deschidem, bine, ochii minții,

Vedem în clar, când Sus plecăm,

Cum toți suntem egali, în fața morții,

Nimic material, nici bani, noi nu luăm

 

Așa că pe pământ, cât mai trăim,

Să nu uităm, să facem fapte bune,

Că doar așa și, nu altfel ne-nbogățim,

Și-n Cartea Vieții, noi vom purta..un nume!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!


Category: Diverse poems

All author's poems: Zugun poezii.online Să fim buni!

Date of posting: 31 января

Views: 78

Log in and comment!

Poems in the same category

Veneția

Din candela nopții mele venețiene
a ieșit, a licărit o văpaie,
un neuron aprins în tavanul odăii
veștejite de igrasia apelor scuturând
gondole.

O mică înseninare încă nu se arătă,
nici un semn de spargere de zori.
La un oblon, o damă deșucheată își face vânt
c-un evantai;
la altul, o copilă doarme liniștită
în brațele mamei ei.

Ohhhh, îmi aștept consoarta în tihnă, să ne
alintăm sub roșul leagăn de sângere de lumină,
să prindem cât mai putem camera goală, să
prindem cât mai putem sorțile noastre legate.

Un fum de țigară, o fumegoasă aureolă,
cunună de sens abisal.
Imaginea orașului, un
fundal de Francisco de Goya.

Veneția mea tăciunoasă, cum sari tu
din tâmplă-n tâmplă!...
Fără să vreau, aud voci de amanți șoptind
declarații poticnite de oboseală sau de
rușine.

Îmi este dor de vinul serii,
dor îmi este de discul îmbujorat,
de canalele oglinzi de nouri,
de tot ce venirea nopții mi-a luat...

 

More ...

Aripile îngerilor

fragment

....

"cu fiecare pas pe care îl facem prin iubire,

sădim flori pentru eternitate

în grădina lui Dumnezeu."

 

 

(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)

More ...

Fii bun..omule!

Aseară, când eu șofam, pe stradă,

Am văzut printre mașini, o mamă,

O făptură blândă, cu privirea caldă,

Împlorând șoferii, pentru o pomană

 

Copilul, din cârca ei, printre suspine,

Un colind cânta, cu un glas duios,

Se-auzea rostind...să fii bun creștine,

Nu uita, de sus, să privesti și-n jos

 

O lacrimă, am simțit-o, pe obraz,

Cum lunecă usor, spre colțul gurii,

Și-n jos, eu am privit cu mult necaz,

Simțind sudoarea, umplându-mi porii

 

Pe dată m-am trezit, tot inundat,

Și transpirat, cu rău de la ficat,

Când conștient fiind, am meditat,

Cât sunt de sus, și-n jos, nu m-am uitat

 

M-am străduit să văd, că cineva,

Deschide ușa, să ofere un bănuț,

Dar...nu s-a întâmplat, așa ceva,

Realizând, că omenia, s-a ,,pierdut"

 

Atunci, m-am scotocit, prin buzunare,

Poate găsesc ceva mărunt, de dat,

Dar s-a schimbat, lumina-n semafoare,

Și-n trombă, de pe loc, eu am plecat

 

Un gol imens, în mine, am simțit,

Că am rămas, cu mărunțișu-n mână,

Și ca ceilalți șoferi, am devenit,

Un om mărunt, ratând, o faptă bună

 

Și spun..ajută-l pe cel necăjit,

Și fii creștine, om cu bunătate,

De vrei, de oameni, să fii pomenit,

Rostindu-ți, al tău nume, când  tu vei fi...

departe!

More ...

Viață

Mâini ți se întind cu sfială,
altele în doliu ți se despart;
unele pe florite câmpii te cară,
altele, pe munți, prin beznă te-au cântat;
unele, în zeități deghizată, ți se închină,
altele te-au risipit, ori te-au pătat.
More ...

Nu te opri. vei reuși

Când urci pe muntele succesului

Înaintezi greu, vântului i-te opui

Te-mpiedici dar nu te dai bătut

te ridici perseverent,

o să calci mai atent

 

Ai atins ținta mult visată

Frica de esec a fost învinsă

Demonstrat ai ca nu sunt limite

Decât cele multe din minte.

More ...

Domnia Ta, Doamne

Domina Ta, Doamne, mă-ncântă s-aud
Că va veni în cele din urmă vremuri;
Pe drumuri vechi aflat, cu capul ud,
Botezat stau, dornic s-aștept Edenuri
 
Spre care au să ne urce cete făr’ de vină.
De plecăciuni altaru-Ți am să-l asud,
Ca, pe când vor fi să vie-n surdină,
Să izbutesc, în taina-mi, să le-aud.
More ...