La o cafea!
Bună dimineața îți spun iubito
Și mâna ți-o întind să te ridici,
Să savurăm și azi în doi cafeaua
Și să primesc la schimb...pupici.
Vreau să simți aroma fermecată
În care-am pus dragostea mea,
Iubirea să ne cuprindă pe amândoi
Și să uităm că uneori viața e grea.
Privește cum raza soarelui așteaptă
S-ajungă și la noi de după munte,
Să-ți mângâie ușor chipul frumos
Iar mie ridul, să-mi fure de pe frunte.
Să știi că am ales cana ce-ți place
Și-n care-ai pus frumoase amintiri,
Iar pentru mine am căutat ceșcuța
Din care am băut cândva la întâlniri.
În colțul mesei am pus trandafiri
Cu care în tinerețe te-am cucerit,
Sunt soțul fericit că-mi ești aleasa
Pe care am visat-o și visul împlinit
Te rog nu zăbovi, cafeaua e ferbinte
Și-am îndulcit-o cu miere de albine,
Să ne-așezăm și să-ți recit o poezie
Mărturisind că inima-mi îți aparține!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 15 iulie
Vizualizări: 174
Poezii din aceiaşi categorie
Tu îmi trezeşti dorinţe multe de amor
Şi când speranțe multe mă cuprind,
Gândul deja îmi fuge încet departe.
Visând că în braţe deja eu te prind,
Să te iubesc întreaga noapte.
Tu îmi trezeşti dorinţe multe de amor,
Pe placul meu tu eşti fără îndoială.
Şi într-un târziu eu uit de toate ce mă dor,
Şi te visez că în braţe tu îmi eşti goală.
Eu sunt îndrăgostit de aceste nopţi de toamnă,
Iar tu de mult nu mai eşti o fiinţă aşa timidă.
Eu te visez mereu în fiecare seară doamnă,
Şi focul în inimă la tine să se aprindă.
Şi am să îi fac pe plac acum iubirii tale,
Eu am să fac acum iubirea mea tot ce se poate.
Am să îţi apar iubirea mea acum în a ta cale,
Să mă cunoşti nu doar în vis, ci şi în realitate!
Atâta timp cât mă iubești de Andra în finlandeză
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Niin kauan kuin rakastat minua
Jos taivas putoaa päällesi, suojelen sinua,
Ja se voi tulla, kulta, ja vedenpaisumus, älä sammuta tulta sydämessäni,
Vaikka maanjäristys tapahtuisi, maailmanloppu, jonka tiedät,
Niin kauan kuin sinä rakastat minua, minä rakastan sinua.
Istun vieressäsi,
Istun vieressäsi,
Sinun kanssasi yöt ovat kauniimpia,
Aurinko nousee silmiisi.
Istun vieressäsi,
Istun vieressäsi,
Sinun kanssasi yöt ovat kauniimpia,
Aurinko nousee kanssasi sängyssä.
Jos komeetta osuisi meihin, en pelkää
Jos saat varmasti raketin käsiisi, selviämme,
Vaikka tsunami olisikin, maailmanloppu, tiedäthän,
Niin kauan kuin sinä rakastat minua, minä rakastan sinua.
Ja kun sinun on vaikea nähdä,
Olen siellä valistamaan sinua.
Ja kun et enää usko itseesi,
Olen siellä motivoimassa sinua.
Tam-taca-tum-bye, tule tänne,
Äänesi on viulu sydämessäni,
Tam-taca-tum-pa, hyräisin sinua,
Olet elämäni kuoro.
Istun vieressäsi,
Istun vieressäsi,
Sinun kanssasi yöt ovat kauniimpia,
Aurinko nousee silmiisi.
Istun vieressäsi,
Istun vieressäsi,
Sinun kanssasi yöt ovat kauniimpia,
Aurinko nousee kanssasi sängyssä.
Cerul cere jertfe !
1.Eu nu strivesc
Corola de spini a lumii
Nici condamn petala ei de mizer
Ce joacă pe ochii și buze
Albul unui caracter
2.La cruce se află rămășițele
Unui om ce a călcat
Afară din paradisul său
A pășit ca să extindă ca un râu
O iubire fără frâu...
Neîntrecută splendoare în ochii noștri să ajungă
Pribegise pe o cale umilitoare, lungă
3.Nu lăsa paradisul artificial
Să te amăgească cu umbra perfecțiunii din Eden
Căci edenul clădit de oamenii
E înălțat pe inimi frânte
Distruge viața din sufletul tău
Căci tehnologia îl înlocuiește pe Dumnezeu
4.O voce blândă-ți spune ție
Pe un ton melodios
''Erai o floare ce nu-nflorise
Te-am cules din câmpie...
Sub ocrotirea-mi vei ajunge
Să te îmbraci cu dragostea dintâi
Mai albă ca neaua
Mai proaspătă ca roua
Scumpă ca parfumul rafinat
Mai vie ca licărirea unui nestemat
Într-o încăpere obscură''.
5.Dar Cerul cere jertfe
Nu sânge de animal
Ci inima s-o aprinzi pe rugul lui Dumnezeu
Ca să poți zbura spre cer
Cu aripi născute din Iubire
6.Rupe ce te ține legată de pământ
Lasă, lasă cojile să cadă
Ce îți țîn aripile o epavă
Crezând în ele le vei vindeca
Lumea va privi, se va mira
Că deveniseși o lumin' în noapte
Ei rămaseră cu aripile moarte.
7.Chiar dacă aripile tale
vor fi arse în cuptor
Și tot Penajul tău ce atrăgea priviri
Se va desprinde în flăcări
Așa de asurzitor va înflori cerul
Parcă ai fi deja la nunta mult visată
8.Munții se vor clătina
Clădirile se vor prăbuși
Chiar când pământul se va întuneca
Dumnezeu nu te va părăsi !
Я не стану воспоминанием.
Я стар, я болен, я забыт.
Я больше ничего не стою,
На небеса мне путь закрыт,
Один я на один теперь с бедою.
Когда я стану пеплом над рекой,
Надеюсь кто-то все-же вспомнит.
Пойдет он тоненькой моей тропой,
и пустоту оставленную мной, заполнит.
Я никогда не стану кем-то,
ибо забытым быть вот мой удел.
Мои стихи не разноцветны,
Я сер, я темен, я быть таким посмел.
Igienă de George Bacovia în portugheză
Ea crede c-aş fi atacat...
Şi când o sărut se teme,
Dar sclava plăcerii, ea geme
Şi cere un lung sărutat.
Pe urmă, când spasmul a dispărut,
Îşi udă-n parfum o batistă -
O pune pe gură, şi tristă
Ea şterge un ftizic sărut.
Higiene
Ela acha que eu teria atacado...
E quando eu a beijo ela fica com medo,
Mas escrava do prazer, ela geme
E pede um longo beijo.
Então, quando o espasmo passou,
Ela molha um lenço em perfume -
Ela coloca na boca e fica triste
Ela dá um beijo físico.
,,O clipă de sinceritate" în olandeză
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Een moment van oprechtheid
Een moment van oprechtheid
in plaats van tot ziens
laten we een beetje schoonheid geven
dit laatste uur.
wij zijn niet veranderd
het is maar een mening
Neem geen woord als vanzelfsprekend aan
of een onbeduidend gebaar.
Nee, wij zijn niet veranderd
het is gewoon toeval
Dat zouden wij in ieder geval zijn
en waar we het ook over hebben
we zijn geen twee vreemden
Mijn liefje.
Een moment van oprechtheid
het zou een subliem gebaar zijn
we hebben de moed om het toe te geven
dat wij van elkaar houden.
Een moment van oprechtheid
ze zouden ons herinneren
van onze goede jaren
zou ons er in dit laatste uur aan herinneren
Een moment van oprechtheid
in plaats van tot ziens.
wij zijn niet veranderd
het is maar een mening
Neem geen woord als vanzelfsprekend aan
of een onbeduidend gebaar.
Nee, wij zijn niet veranderd
het is gewoon toeval
Dat zouden wij in ieder geval zijn
en waar we het ook over hebben
we zijn geen twee vreemden
Mijn liefje.
Een moment van oprechtheid
het zou een subliem gebaar zijn
we hebben de moed om het toe te geven
dat we nog steeds van elkaar houden
Een moment van oprechtheid
ze zouden ons herinneren
van onze goede jaren
zou ons er in dit laatste uur aan herinneren
Een moment van oprechtheid
in plaats van tot ziens.
Een moment van oprechtheid
het zou een subliem gebaar zijn
we hebben de moed om het toe te geven
dat we nog steeds van elkaar houden
Een moment van oprechtheid
ze zouden ons herinneren
van onze goede jaren
zou ons er in dit laatste uur aan herinneren
Een moment van oprechtheid
in plaats van tot ziens.
Alte poezii ale autorului
Visez la ea!
Visez la ea de cand am întâlnit-o,
Și cred că m-am îndrăgostit, nu neg,
Imaginea ei pe retină mi-am lipit-o,
Și-mi este tare greu acum s-o sterg
Țin minte că era o zi de toamnă,
Și te plimbai pe-aleea cea cu tei,
Semn am făcut spre tine doamnă,
Tu ai zâmbit, dar ai plecat cu ei
Zâmbetul tău, nu pot să-l uit,
M-agăț de el, speranță trag,
Refuz să cred, că-mi vei fi mit,
Și să nu pot să te aștept în prag
.....................................................
Și într-o zi minunea sa-ntâmplat,
Pe ea să o cunosc cu-adevărat,
Pereche pe pământ am închegat,
Pe calea vieții fericiți, noi am plecat
Nu e ușor speranța să devină,
Realitate și visul împlinit,
Dar când iubirea poartă ,,vina",
Nimic nu-i stă în cale..celui îndrăgostit!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Vis în noapte!
Aseară mă plimbam pe vale,
Și-a mea privire a căzut,
Pe o statuie plimbătoare,
Și am văzut, că nu era de lut
Când mai atent, am privit,
Cu ochelarii puși pe nas,
Degrabă eu m-am dumirit,
Că ea spre el, a făcut pas
Pe lângă ei agale am trecut,
Cu coada ochiului trăgând,
Să văd de va fi vreun sărut,
Și gândul meu pe loc să-l uit
Fac doi pași, rapid spre dreapta,
Să-aud, să văd mai bine fata,
Privind spre ei, am priceput,
Că ce se-ntâmplă, e neplăcut
El în etate, cu tâmplele cărunte,
S-a aplecat mâna să i-o sărute,
Pe chipul fetei era multă tristețe,
Și mâna și-a retras-o, cu politețe
Fac un pas, sau doi spre stânga,
S-aud ce-și spun, la întâlnire,
Și de ce n-a fost, sărut de mână,
Și doar niște semne, de despărțire
Am văzut cum ea începe-a plânge,
Și cum inima-i pe loc, se frànge,
În mână ținea strâns o scrisoare,
Lui i-a-nmânat-o, simțind frustrare
Când el s-a-ntors și m-a văzut,
S-adresat politicos, cu un salut,
Iar ea surprinsă, jenată, furioasă,
Mi-a spus de vreau, s-o duc acasă
Atunci pe loc am înțeles mesajul,
Și imediat mi-a dispărut curajul,
Iar când s-a plâns că-i înșelată,
Dorința mea a fost, s-o văd plecată
Văzând ce-a fost la întâlnire,
Iute spre casă am pornit,
Simțind în mine dezamăgire,
Și din visare, m-am trezit
Buimac și amețit de somn,
Ochii într-una mii frecam,
Să simt, sunt treaz sau dorm,
Când am zărit lumini în geam,
Mă-ntorc, o văd pe-a mea soție,
Cum doarme liniștită-n pat,
Mă-ntreb, o fi fost vreo stafie,
Și îmi răspund, a fost un vis ciudat
Dezmeticit, vrăjit și treaz deplin,
Mă uit la orologiul din perete,
E dimineață, smerit mă-nchin,
Și-mi spun..ia-ți gândul de la fete..
băiete!
Nu știu!
Nu știu cum e mai bine
Să plâng că-mbătrânesc,
Sau poate să mă bucur
Lângă femeia ce-o iubesc
Nu știu cum pot să-i iert
Pe cei ce mi-au greșit,
Și cum să-i dau uitării
Pe toți ce m-au rănit
Nu știu dacă e cineva
Îndreptățit să judece,
Pe cel ce piatra o ridică
Dar nu vrea să o arunce
Nu știu de-i calea dreaptă
Pe care azi pășesc,
Sau poate sensul duce
Greșit..și-am să plătesc
Nu știu unde e adevăr
Și unde e minciună,
Naiv am fost în viață
Crezând că lumea-i bună
Nu știu ce e prietenia
Și care sunt amicii mei,
Că ajutor când am cerut
Doar spate am văzut la ei
Nu știu ce-i bine-n lumea asta
Și cum să nu fac rău în ea,
Mă rog la Domnul să nu-mi ia
Speranța, nădejdea și dragostea
........................
Dar știu că suntem muritori
Și nu vom moșteni pământul,
Nimic din ce avem nu vom lua
Cu noi, la drum..spre Sfântul!
Ne consumăm iubirea!
Mă-ntorc, privesc, nimic nu văd
Dar simt că ești atât de-aproape,
Și parcă mă inviți să merg cu tine
Însă eu fug departe-n noapte.
Nu știu de ce refuz să mă apropii
Când inima îmi bate ca nebuna,
Iar mintea mă trimite către tine
Spunând că tu-mi vei fi stăpâna.
Ne știm demult, dar, cam atât
Fără a face pasul spre înainte,
Doar am flirtat și ne-am oprit
Fără a ține cont de simțăminte.
Și timpul trece, nu stă pe loc
Iar noi rămânem doar amici,
Ce bine-ar fi să trecem pragul
Și să scăpăm de-a noastre frici.
Simțim că-n noi sunt sentimente
Ce se doresc a fi puse-n-mpreună,
Dar încă ne lipsește cred curajul
De a iubi, a fi iubit și zice...noapte bună!
.............................................
Acum în doi ne consumăm iubirea
Ce încă arde-n noi și merge înainte,
Iar eu o povestesc prin vers cu rimă
Înșiruind pe foi, tot ce-mi aduc aminte!
De multe ori...?
De multe ori mă-ntreb pe mine
Oare astăzi am făcut vreun bine?
Și repede și cu retorică răspund
Din păcate, alții îl fac pentru tine!
De multe ori aș vrea să înțeleg
De ce eu oare nu le știu pe toate?
Și-n fiecare clipă învăț câte ceva
Chiar de am studii și multă carte!
De multe ori nu pot să înțeleg
De ce-ntre oameni e atâta ură?
Când Domnul ne-a făcut și spus
Iubiți-vă unii pe alții fără măsură!
De multe ori cad în minciună
Dorind un adevăr s-ascund,
Și mult mai țin să nu se afle
Cobor cu el până-n mormânt!
De multe ori mă simt un visător
Și cred că lumea pot să o îndrept,
Dar când din somn eu mă trezesc
Accept, că doar în vis sunt înțelept!
Și de puține ori simt bunătate
Prietenie, dragoste la oameni,
Mult mi-aș dori să dăruim iubire
Iar fericirea..nicicând pe..galbeni!
Inima sau mintea?
Gându-mi fuge tot la tine
Nu știu cum să mi-l opresc,
L-aș trimite-n altă parte
Dar nu pot, că te iubesc
Mintea-mi spune nu e bine
Să-ți pierzi timpul prețios,
Inima mereu mă-ndeamnă
Luptă și-ai să fii victorios
Noaptea îmi pun capu-n pernă
După ruga sfântă ce-o rostesc,
Somnu-n-târzie să mă cufunde
Iar eu perna udă...o mototolesc
Dar nici somnul nu mi-i lin
Că-mi apari în vis tot timpul,
Unde ne iubim fără-ncetare
Și galant îți mângâi chipul
Dar cum visu-i doar visare
Mă trezesc și îmi lipsești,
Și mă-treb oare e bine?
Când tu inimă...mințești?
Cred că lupta e pierdută
Dacă mintea-mi folosesc,
Geaba-i viața pe pământ
Să trăiesc, când nu iubesc
Inima e cea ce-mi spune
Mintea nu crede-n iubire,
Dar eu simt că pot cu ea
Legământ să fac ca mire
Minții îi voi cere să m-ajute
Inima să-i frâng, s-o cuceresc,
Că nu pot trăi în astă lume
Fără dragoste și fata ce-o iubesc!