Rădăcini
În ziua unei februarii atât de friguroase...
Încât îi era greu frigului să nu îți intre în oase...
Între o mare de crizanteme,
În mijlocul tuturor, indiferent de vreme,
O mică tulpină care de când se stabilise,
Stătea nemișcată, cu florile închise.
Ascunsă de lume ca o stea de dimineață,
Iar la atingere, rece ca de gheață.
Un violet puternic și închis o cuprindea,
Ca nimeni să nu o poată vedea.
Nu o mai observase nimeni înflorind.
Dar dorind grația ei să surprind,
În genunchi rapid m-am pus,
Și din greșeală la întuneric locul ei l-am expus.
Chiar atunci, de nicăieri,
Din pricina acestei apropieri,
Înflorește chiar în fața mea un mu-gur.
Galben în mijloc și violet împre-jur.
Cea mai frumoasă floare,
De cea mai extraordinară culoare,
De decenii nemaivăzută de popoare,
Singură în lume, uitată chiar și de soare.
Dar nu vreau a te îngrijora...
Secretul tău nu am să divulg...
Și nu aș putea eu vreodată să te smulg,
Din pământul tău, din casa ta.
Eu pur și simplu am crezut că poate,
Ți-as putea iubii toate petalele și toate florile,
Dar cum aș putea? Să îți ignor erorile?
Când tu nu ți-ai înfipt adânc rădăcinile,
Și nu ți-ai crescut toate tulipinile...
...O să îți iau doar câteva fructe, din cele cultivate.
Le-am ridicat și din ele am mușcat,
Un gust dulceag mi-a amintit de tot felul de momente...
Și o senzație de neexplicat m-a atacat,
La nivel elementar, un quasar, de emoții și sentimente.
Starea nu mi-a stat pe loc, pupilele mi s-au dilatat,
O clipă mai târziu, de lume am uitat.
La floarea mea frumoasă am revenit...
Am văzut ceva așa de nemaipomenit,
Nu eram sigur dacă nu înebuneam...
Un zâmbet de la o femeie care parcă știa că veneam...
M-a luat de braț și încet vals am dansat.
Xenophil cum sunt, în brațele ei m-am lăsat.
Avea o rochie purpurie și ochii îi sclipeau de bucurie,
Nu mai putea singurătatea pe ea a o descrie...
Tot am încercat să o întreb cum o cheamă.
Inima mea a început să geamă...
Când mi-a spus că mă iubește,
Și că din pricina mea, ea trăiește,
A găsit unde să se împlinească,
Unde să se stabilească,
Și cum noua viață să își pornească.
Îi pare rău totuși că din pricina ei,
Eu mult nu am și viața am să mi-o închei...
Inima rapid a început să îmi bată,
Ea la mine s-a uitat, cu o expresie întristată
„Totul va fi okay, Andrei.”
Mă apucă de gât și îmi oferă un ultim sărut...
Pe jos am căzut după ce să respir nu am mai putut.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: R.A. ![]()
Data postării: 18 ianuarie 2023
Timp de citire: ~5 min.
Vizualizări: 1826
Alte poezii ale autorului
Poezii de dragoste
Poezii de despărţire
Poezii despre natura
Poezii de primavara
Poezii dedicate Mamei
Poezii pentru copii
Casa Părintească
Poezii pentru tata
Poezii despre animale
Poezii despre moarte
Poezii filozofice
Poezii confesive
Poezii triste
Poezii motivaționale
Proza
Colinde
Poezii comice
Poezii patriotice
Poezii de 8 Martie
Poezii de Paște
Poezii de Anul Nou
Poezii diverse
Gânduri
Dedicaţii
Felicitări
Poezii de prietenie
Reformare
Gabriel Nicoara
18 noiembrie
Ce ai zis e rau, chiar oribil, tragic, da-i zis-o bine
Ploaia trăiește
Gabriel Nicoara
18 noiembrie
Frumos. Dar poate iti controlezi uneori, char daca rar, inima folosindu-ti caputu
Nu pot să te uit
Gabriel Trofin
18 noiembrie
Multumesc frumos! Ma bucur daca ti-a placut....
Nu pot să te uit
anca_nistor
17 noiembrie
Superbe versuri, intensă trăire!
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 noiembrie
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 noiembrie
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 noiembrie
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 noiembrie
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 noiembrie
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 noiembrie
Bine scris!🤗