8 minute

Cand am trecut pe lângă tine în vis îmi apăreai ca trează, n-am știut ce să îți spun…

Ce să îți spun, că dorm când furnicuțe triste mă așteaptă în noapte?

Am rămas numai la tine privind măcar să te simt puțin, puțin aproape 🥺

Că simt tot mai mult cum în timp ce eu sunt răpusă de-un vis,

Tu rătăcești prin abis 🥺

Și-aș vrea atât de tare să-ți pot trimite poezii în timp ce călătoresc prin vise,

Ca să nu mai existe în lumea reală furnicuțe triste.

Ești iubirea mea și dacă ești supărată

Și strâmbi din năsuc numai când vezi că ți-am scris dimineață,

Și ai toate motivele să o faci, dar nu prea se poate,

Cel puțin nu pentru mult timp,

Că o să te iubesc cu forța…

Dragoste cu forța se poate.

Tu probabil când ai ajuns la această strofă,

Deja mi-ai spus în gând de vreo trei mii de ori, ahhh lasă-mă în pace, nu mai vreau să te văd niciodată,

Dar ghici ce, dacă catârii sunt încăpățânați, eu sunt de două ori mai tare,

Și tu fiind așa de micuță și eu mai mare,

Ca să nu pleci o să mă întind pe tine toată

Până când nu mai ai de ales… ori nu mai ești supărată și mă dau deoparte după ce te alint cât vreau eu,

(te mângâi pe spate, pe umeri, pe obraji, mă joc cu părul tău, îți sărut mânuțele și urechile din când în când, în pauza dintre milioanele de pupici pe care ți le dau pe toată fățuca și când obosim și tu, și eu, și nu te mai zbați, îmi pun capul la gâtul tău, dar nu ca să dorm, ca să te simt lângă inima mea și să-i permit în sfârșit să fie slabă 🥺)

Ori... cu accent pe ori, o să mori sufocată 😈

Dragoste cu forța, îți spun eu, se poate.

Te iubesc, prințesa mea singuratică și îmbufnată,

Să ai o zi minunată și să nu uiți că undeva o stea mai obosită și somnoroasă de felul ei, te veghează și și-ar dori extrem de mult să-ți zică că îi pare rău dacă te-a lăsat să te simți singură și că și-ar dori să fie peste tot unde ești tu, dacă nu se poate ca om, măcar să fie în proximitatea ta ca o pisică, doar că, să fii pregătită pentru întrebări de genul, ce-i cu pisica asta, de ce te privește așa, la ce se holbează?

Și când te pui la masă sau te așezi undeva, eu să te pup pe picioare până te fac să te uiți puțin în jos la mine, ca să-mi astâmpăr dorul de tine și să-ți fur o privire că și ca pisică te iubesc tare, tare…

Și te lingușesc așa privindu-te cu o privire moale până când mă alinți puțin pe cap 🥺

(Și normal, îmi dai și puțină mâncare).

Eu ziua aș iubi-o în neștire

De-aș ști când te trezești departe

Să te privesc cu zorii lângă mine

Cum diminețile te dezvelești de noapte.

Și poate ne inviți la o cafea sau un ceai

Eu cu zorii, tu lângă mine să fii

Să soarbă zorii din cafea

Iar noi să ne sorbim din priviri.

Să ne prindă cerul cu stele

Și zorii să piară la asfințit

Să-adormi în brațele mele

Și noaptea să țină la infinit.

Nu am mai putut să dorm după ce ți-am scris,

așa că îți scriu iară,

Pentru că simt că ești supărată pe mine pentru ieri seară🥺

Sper totuși să nu fii,

dar dacă ești să știi că nu-mi convine,

Și o să am și eu aceeași stare ca tine.

O să împrăștii cu energie negativă peste tot,

ce dimineață urâtă, ce cer urât, ce copaci urâți și uscați, ce frumoase sunt personajele negative din povești,

(Pot să nu mai împrăștii cu energie negativă dacă zâmbești, dar să nu trișezi🥺)

Sper că ai dormit bine,

Si sper să greșesc,

Și sper sa ai o zi minunată…

Te iubesc!

Scumpica de ea, prințesa mea,

E doar a mea, nu citi, doar a mea,

Simt cum încet, încet mă sting

Dacă în brațe nu o strâng până o simt

Să pot să spun în loc de eu însămi, ea însămi,

Da, dragă cititor de ocazie,

Ca să nu ne mai complicăm cu detalii.

Oricât de departe s-ar duce ea de mine,

Chiar și până pe lună dacă ar ajunge,

M-aș cățăra pe nori ca nu cumva

Să rămân pe pământ fără privirea ei dulce.

(Of, atât de dulce)

Când o văd trecând pe lângă mine așa de blândă și de frumoasă,

Mă topesc înainte să fi fost măcar de gheață.

Ea nu știe, dar nu am mai iubit pe nimeni cum o iubesc pe ea,

Și nici nu am mai lansat vreodată atâția pupici în lume.

Știi că mă dor buzele că nu am reușit să-ți dau niciunul pe bune?

Și nici nu am mai plâns atât de mult pentru cineva că nu pot să-l văd când mi se face dor tare, tare…

Urăsc să o fac tristă, și mai ales

Să o las singură 🥺

Ca să mă scufund în crize existențiale și gânduri negative,

Și mai ales să o iau în toate astea cu mine.

(Știu că am un mod greu de a mă confrunta cu sinele meu).

Dacă mai uită din supărare un pic,

Promit că atunci când simt că mă cuprinde o tristețe subită,

Să-i spun imediat tot ce simt ca să-și folosească super puterile ei de furnică

Să o arunce după niște munți, după un deal,

Cu mușchii ei super mari 🐥

Bine, gata, o las să doarmă, shhh, liniște, sigur îi este somnic…

Noapte bună, supereroul meu mic 🐥💋

(Adică gigant și fioros 🐥)

Te iubesc, scumpica mea prințesă 🥺

Mi te-ai ascuns atât de adânc în suflet

Te-ai imprimat tacit în carnea mea

Și parcă nici să clipesc nu îmi vine

De teamă să nu mor din lipsa ta.

Cuvintele sunt mult prea neînsemnate 

Ca să-ți mărturisesc ceea ce simt

Și poate nici curaj nu am pe de o parte 

Iubirea ce o simt să pot să o exprim.

Potopul arde sub soarele greu,

Și arde și moartea, și cerul, și eu,

Și lumea întreaga se-ascunde în foc,

Și noi în potop.

Și timpul ne apasă sub pașii greoi,

Ne prindem în umbre amândoi.

Eu mă întreb, tu te întrebi, și uite așa,

Lumea-i grea.

Dă-mi mâna și hai să fugim de potop,

De lume, de rele, ntr-un loc

Unde e zi și zâmbești,

Și ești!

Distanța e doar o umbră neagră și grea,

Ești tu, mereu, în inima mea,

Te iubesc atât de mult,

N-am cum să te uit!

Prima oară când te-am văzut
N-aș fi gândit că aș place așa mult,
Etern, clipele pe ale mele degete de ținut,
Ușoarele mișcări ale mâini de ascult,
Roțile minți preschimbate în simplu lut.
Întorc în minte clipe ce-au fost demult

Pe al meu schimbător, un gest cugetător,
A ta privire, surpriză făcătoare de dor,
Nuanță de culoare, condusă în unic cuvînt,
"Atingerea ta, un vis neîntrerupt" ca avînt.

Lumina ochilor tăi, far călăuzitor.
Apține de a ieși la lumină, călăuzitor

Curaj de prinde, al meu glas
A forjei primordiare a cunoaște compas
Han al melior mâini, doar la tine popas
Una luată pe volan, dată ți-e în dor
Laolaltă într-un dans pe schimbător.

Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"

Nu ți-aș fi răpit prea mult din viată, 

Doar două secunde, să-ți spun că te iubesc 

Și cum în amintirea ta îmi doresc să putrezesc, 

Doar că e întuneric si gândul e în ceață. 

Mi-am permis să fur momente doar ca să te privesc 

Și cum „dulceață” era alintul meu firesc, 

Dar nu mi-e dor, de clipele deja înfipte în trecut. 

Ci doar regret că după tine am rămas tăcut. 

Mi-ai luat și glasul și privirea 

Mi-ai luat și capul să mă pierd cu firea, 

Să mă târăsc, spre al naibi tărâm al fericiri 

Dar mă agăț in spini toxici ai iubiri. 

Dulci și reci amintiri

Le trăiesc în al meu pustiu,

De când mă știu,

Precum strigătul unei vechi iubiri.

Iar când noaptea se așterne,

Gândurile toate-mi vin,

Suferinți demult eterne,

Ce mereu revin.

Străin ai fost, străin ai rămas,

Al meu domn atât de drag.

O să treci frumosul prag,

Singur și fără nimeni la al tău pas

Ți-am scris minciuni căci adevărul doare,

Și-am povestit ce este bun,

Și du-te liniștită la culcare,

Căci țin în suflet tot ce voiam să-ți spun.

Ți-am scris despre un vis de mâine,

Un pat, un leagăn și-un copil,

Dar și în somn mă latră al tău câine,

Și tot ce-ți scriu e practic inutil.

Ți-am scris apoi pe false adrese,

Tot ce normal era să-ți scriu,

Dar până și poștașul înțelese,

Și mi le-ntoarse ca să le rescriu.

Ți-am scris și despre fericire,

Minciuni, citite într-o carte veche,

Și-apoi am mai văzut o știre,

Că ți-ai găsit din nou pereche.

Îți scriu acum ca unui om străin,

Și plâng că trebuie să mint,

Să nu mă uiți, fiindc-am să vin,

La nunta voastră de argint.

Îți sărut

Podul palmei 

Cu pielea mea!

Îți sărut 

Ochii cu buzele mele!

Îți sărut tâmplele 

Cu tâmplele mele!

Și sufletul…

Ți-l sărut

Cu sufletul meu!

Te sărut ,pe tine

Cum sărută 

Vântul ….

Păpădiile zburătoare!

Cum sărută 

Roua ,

Frunzele,dimineața!

Te sărut 

Cu cuvinte,

Te sărut 

Cu zâmbetul meu,

Te sărut 

Cu pielea mea,

Pe pielea ta!

Te sărut !

Căci te iubesc!

J.B.

Poate n-a știut să te iubească,

N-a fost suficient să te dorească,

Poate că este prost,

Ai vărsat lacrimi fără rost

Din pricina unui prost,

Dar el așa iubește,

Fără tine înebunește,

Iartă-l te rog că greșește.....

Este prost,

Nu crede că se poate schimba,

Chiar dacă poate-i fără rost,

Îți promite că va încerca🥺🥺