Inima luminii

Cred intr-un mare adevar
Stele adunate deasupra ei
Scantaietoare aghiasma se destrama
In degetele tale, de om mare
De fecioara aleasa

Mi-am sacrificat aerul si apa
Pentru a intelege scoarta din care esti facut
Copacule care mi-ai dezradacinat mireasa
Ca o manusa, mama, moartea

Mi-am sacrifcat ingerii si sfintii
Pentru psalmul din gandurile tale

Si fara a mai chicoti vreun svantz
In buzunare
Ma desprind de tine si tot ce insemni tu
Cu dalba ta liniste
Minciuna prin care m-ai trezit
Intr-un trist, cel mai frumos, abis.


Category: Love poems

All author's poems: Timea Mirea poezii.online Inima luminii

Date of posting: 30 июня

Views: 114

Log in and comment!

Poems in the same category

Pierduți de inimă

Suntem doar praf sub talpa timpului etern

Un mic detaliu în mișcare printr-e veacuri

Am inventat un cronometru efemer

Uitînd că inima de om nu-i ceas cu arcuri

 

De-are să doară suflet trist, atins de dor

Nu te-aștepta să fi cumva băgat în seamă

Te-aruncă-n gol fără să simtă remușcări

De-ai fi delfin sau o pisică te salvează

 

Dăm importanță unor lucruri de prin lumi

Când lângă noi se scurge trist un râu de lacrimi

Aproape-i om cu suflet blând plin de comori

Nu îl lăsa s-adune ploile în lacuri

 

Oamenii toți sunt egoiști gândind la ei

Chiar și iubirea-i egoistă, nu te-ntreabă

E mult mai simplu să fugim trăind stingheri

Dacă te-a prins dragostea oarbă, e o dramă

 

În alb și negru  ne-mpărțim pierzând culori

Înlocuind iubirea caldă cu o rană

Lasând doar zaruri să decidă pentru noi

Frizând ricolul montăm dragostea-n ramă

 

Să o privim contemplativ într-un muzeu

De-are să vină e posibil să ne doară

Să nu ne-atingă ne rugăm la Dumnezeu

S-o aruncăm cu tot cu omul ce o cară

 

În echilibru învățăm cum să trăim

Goliți de suflet adoptăm un sec ‘’nu-mi pasă’’

Dragostea-i doar prin poezii cuvânt sublim

Pierduți de inimă iubirea nu contează

More ...

Nemuritoare - 2

Te scriu cu pietrele de apă

în râuri curgătoare

Să te cunoască și peștii …

și caii ce se-adapă

așa … nemuritoare.

 

Te scriu cu stelele pe pământ

să se mire de tine și cerul

cât ești de strălucitoare,

Să te iubească cât te iubesc

și să rămâi … nemuritoare.

 

Te scriu cu dorul meu

pe o inimă deschisă

Să mi te trimit lui Dumnezeu …

ca o flacără aprinsă,

să te știu … nemuritoare.

 

(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)

More ...

Pierdută

Pierdută în timp,

Atinsă de șoapte.

Tăcerea o-ntind, 

Părasită în noapte.

 

Pierdută de tot,

Lăsată uitării.

Oare mult o să pot

Fi scăldată-n durere?

 

Pierdută în gânduri

Lipsite de sens.

De la anumite timpuri

Simt tot în exces.

 

Pierdută în marea

Cuvintelor tale

Nu ajung spre mal, 

Ci mă scufund tot mai tare.

More ...

Te iubesc

Eu te iubesc si te voi iubi mereu,

Precum Dumnezeu iubeste, pe credinciosul sau.

Dar cind acela-l izgoneste din inima si suflet...

Pe fata Lui apare-o lacrima si-un cuget

 

Astfel eu iubindut-te pe tine,

De ce ma lasi mereu, iubito tu pe mine?!

Eu pling si alerg din urma ta,

Iar tu-n raspuns m-alungi la casa mea.

 

Si-apoi imi zici ca-s cea mai importanta persoana din viata ta,

Si-atunci la ce bun oare,ma tot alungi din ea?

Eu stiu ca ma iubesti si te iubesc si eu ...

Eu pentru totdeauna,iar tu macar mereu.

More ...

Gând alb

Din gând alb petale de crin se desprind

Plutind spre inimi a mirare .

Raze de lumină în cerc de drag ,

Emoţii până la pământ se-nchină .

Priviri în zări pierdute ,

Căutări în albastru regal .

Mâini unite în cerc de verde ,

Zbateri de aripi la capăt de lume .

Zvâcniri de culori ,

Inimi pătrunse de roşu curbat ,

Ţipăt de ochi în închideri de pleoape ,

Îngeri galbeni în zboruri nesfârşite .

Plutiri de puf în păpădii ,

Armonii ţesute în seri blânde .

Sferă de lumină în dar ,

Paşi înfloriţi pe ram de lemn dulce ,

Adâncuri rostogolite .

Clipe tremurânde ,

Secunde ale aşteptării

Şi multă , multă atingere

De gând alb plutind spre inimi a mirare .

More ...

Teatrul

Azi fărâmă-i cerul,

tristul meu decor

În care regăsesc o notă

de regret și dor,

Făcând în cercuri piruete,

un dans murdar și fantezist

Îmi joc rolul vieții mele …

singur, mut și trist.

 

În vene-mi fierbe neputința

și în suflet dorul arde

Nu sunt replici să mă-ncerce

și cortina iarăși cade,

Ochii-s ațintiți la stele

prin decorul de carton

Minunate constelații

în lumina de neon.

 

Pe podeaua veche zace

chip de dor și de tristețe

Peste tot culori de vise

încărcate cu speranțe

Un chip râde și privește

într-o clipă de trecut,

Altul plânge și se pierde

printre oameni … nevăzut.

 

Am stins luminile în sală

să pot privi ca-ntr-un abis

Crezând că astfel voi fi liber

dar o teamă m-a cuprins,

Teatrul este-un loc de joacă

dintre două fantezii …

Fericirea și tristețea,

două chipuri de copii.

 

Umbre triste mă provoacă,

să zâmbesc de aș putea

Dar pe scena vieții mele

tot repet: -Nu mă uita!

Pe tavanul plin de stele

teatrul este o galaxie

Sting și ultima lumină,

toate… să-mi rămână mie. 

 

(autor: Aurel Alexandru Donciu /  Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.

More ...