Gaură-ntre lumi
De când lumea și pământu'
Există un fel de om
Cu care-n viață vreau să dorm
Și-n moarte să-mpart mormântu'.
Există mai mulți de fapt,
Da' numa' unu-i pentru mine
Când totu-i rău și nu știu bine
Ce mi se-ntâmplă exact.
Ceva îmi spune că-ntr-o zi
Când soarele n-o să apună
Și n-o să fie-n noapte lună
Ea lângă mine tot va fi...
Dar dacă acel ceva mă minte
C-o îndârjire amăgitoare
Fără motiv, din intamplare
Doar ca să aflu cum se simte?
Atunci aș ști că-n disperare
Cu forța nu se face zi
Și-oricât aș vrea tot nu va fi
Cum mi-am dorit așa de tare.
Ziua-ntr-un vis, noaptea-n coșmar
Îmi transformă* absența-i gândul...
Mi-aștept cu nerăbdare rândul
S-o mai privesc din mers măcar...
(*transformă - perfect simplu, adică accent pe "ă" )
Category: Love poems
All author's poems: ANONIM
Date of posting: 2 января 2024
Comments: 1
Views: 596
Comments
Poems in the same category
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în turcă
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Bu çocukça hevesim için beni affet
Affet beni, eskisi gibi bana geri dön
Seni çok seviyorum ve sensiz yaşayamam
Bu çocukça hevesim için beni affet
Affet beni, eskisi gibi bana geri dön
Seni çok seviyorum ve sensiz yaşayamam
“Seni seviyorum” zamanıydı
İkimiz rüyalarımızda mutlu yaşadık
“Seni seviyorum” zamanıydı
Sonra kanatlarımla uçmak istedim
Başka aşklar yaşamak istedim
Bazıları “seni seviyorum”, bazıları “her zaman”
Ama geceleri rüyamda gördüğüm sensin aşkım
Bu çocukça hevesim için beni affet
Affet beni, eskisi gibi bana geri dön
Seni çok seviyorum ve sensiz yaşayamam
İstemek ve bilmekti
Hayattaki her şey çok çabuk belki de
Hayatı keşfetmekti
Acılarıyla, sevinçleriyle, çılgınlıklarıyla
Zaman gibi yaşamak istedim
Saatlerimi takip et, anı yaşa
Yaşadıkça seni daha çok sevdim
Bu çocukça hevesim için beni affet
Affet beni,eskisi gibi bana geri dön
Seni çok seviyorum ve sensiz yaşayamam.
Arată drumul nostru...
În mâinile tale mă topesc încet,
Tu ești lumina, eu – al nopții cer,
Îți arde inima, un foc nestins,
Iar eu, iubind, mă las cuprins.
Te caut printre umbre reci,
Aștept să-mi simți chemarea-n gând,
Dar soarta-mi scrie pași prea seci,
Și dorul arde-n tăcere blând.
Cu ochii tăi mă cauți iar,
Dar eu privesc, păstrez mister,
Întind spre tine mâini de jar,
Să aprindem stele-n cer.
Dragoste
Cu mâinile împreunate, așa aș vrea să ne trezim,
Să îmi șoptești în miez de noapte cât de mult noi ne iubim.
Și de-ar fi să-mi scald iar fața
Ar fi în apa de argint,
Căci aș fi sigură de asta
Și niciodată n-am muri.
Aș vrea să-ți curgă lin pe piele
Doar basme vii cu flori de tei,
Să facem din ele cunună
Păzindu-ne mereu de rău.
Să-mi prinzi în păr doar floricele
Ce-au strâns în ele anii buni,
Să-mi pui pe degete inele
Să știu că-s anii noștri bruni.
Să știm ce-nseamnă lipsa noastră
Când peste văi or tot veni
Soldații care-i rătăcisem
Și ne citeau doar poezii.
Așteaptă-mă, iubite dragă,
Căci noi doi nu vom mai muri,
Iar legămintele de apă
Niciodată n-or pieri.
N-a fost sa fie
Privesc spre -atunci, la sufletul-mi crud
Cand te placeam , dar glasul-mi era mut
Cum ar fi fost sa iti fi scris
Cand adresa de email tu mi ai întins…
Întâmplător ne-am reîntâlnit?
Sau poate nu a fost sa fie,
Ce rost mai are sa ma -ntorc in timp?
Dar sentimentul pur de gingasie
Din ochii tai privindu-ma pe mine
Se asterne azi in vers de poezie
Cu drag, zâmbind…
N a fost sa fie!
Sa te mai astept?
Ce dacă acum răsare soarele,
Dacă e atâta beznă între noi,
Căci căldura se poate duce
Și cu strălucirea înapoi...
În inimile noastre, furtuna bate a dor nebun,
În nopți de gheață și de frig,
În zadar căutăm un cuvânt cald și blând,
În zadar așteptăm să ne mai întâlnim…
Regret...tot eu...
Regret că ți-am fost prea multă
Regret tot eu că n-ai știut a prețui
Prea puțin adultă, copilăroasă, naivă
Sperând să fiu cum tu puteai să-mi fii...
Regret c-am fost nepotrivită
Bucati din suflet servindu-ți pe tavă
De-al tău vin m-am lăsat vrăjită
Și n-am simțit cum mă-mbătam cu-a ta otravă...
Regret doar că ți-am fost adevărată
Regret tot eu că doar ți-am prisosit
Fii sincer... ți-am fost măcar apropiată
Sau ai jucat rolul în care nimic n-ai simtit?
Regreți și tu măcar pentr-o secundă sfârșitul?
Că m-ai servit, în loc de vin, cu ignoranță
Când nu-mi doream decât un ultim vin îmbrățișați
Finalul poveștii să-l creionăm într-o altă nuanță...
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în turcă
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Bu çocukça hevesim için beni affet
Affet beni, eskisi gibi bana geri dön
Seni çok seviyorum ve sensiz yaşayamam
Bu çocukça hevesim için beni affet
Affet beni, eskisi gibi bana geri dön
Seni çok seviyorum ve sensiz yaşayamam
“Seni seviyorum” zamanıydı
İkimiz rüyalarımızda mutlu yaşadık
“Seni seviyorum” zamanıydı
Sonra kanatlarımla uçmak istedim
Başka aşklar yaşamak istedim
Bazıları “seni seviyorum”, bazıları “her zaman”
Ama geceleri rüyamda gördüğüm sensin aşkım
Bu çocukça hevesim için beni affet
Affet beni, eskisi gibi bana geri dön
Seni çok seviyorum ve sensiz yaşayamam
İstemek ve bilmekti
Hayattaki her şey çok çabuk belki de
Hayatı keşfetmekti
Acılarıyla, sevinçleriyle, çılgınlıklarıyla
Zaman gibi yaşamak istedim
Saatlerimi takip et, anı yaşa
Yaşadıkça seni daha çok sevdim
Bu çocukça hevesim için beni affet
Affet beni,eskisi gibi bana geri dön
Seni çok seviyorum ve sensiz yaşayamam.
Arată drumul nostru...
În mâinile tale mă topesc încet,
Tu ești lumina, eu – al nopții cer,
Îți arde inima, un foc nestins,
Iar eu, iubind, mă las cuprins.
Te caut printre umbre reci,
Aștept să-mi simți chemarea-n gând,
Dar soarta-mi scrie pași prea seci,
Și dorul arde-n tăcere blând.
Cu ochii tăi mă cauți iar,
Dar eu privesc, păstrez mister,
Întind spre tine mâini de jar,
Să aprindem stele-n cer.
Dragoste
Cu mâinile împreunate, așa aș vrea să ne trezim,
Să îmi șoptești în miez de noapte cât de mult noi ne iubim.
Și de-ar fi să-mi scald iar fața
Ar fi în apa de argint,
Căci aș fi sigură de asta
Și niciodată n-am muri.
Aș vrea să-ți curgă lin pe piele
Doar basme vii cu flori de tei,
Să facem din ele cunună
Păzindu-ne mereu de rău.
Să-mi prinzi în păr doar floricele
Ce-au strâns în ele anii buni,
Să-mi pui pe degete inele
Să știu că-s anii noștri bruni.
Să știm ce-nseamnă lipsa noastră
Când peste văi or tot veni
Soldații care-i rătăcisem
Și ne citeau doar poezii.
Așteaptă-mă, iubite dragă,
Căci noi doi nu vom mai muri,
Iar legămintele de apă
Niciodată n-or pieri.
N-a fost sa fie
Privesc spre -atunci, la sufletul-mi crud
Cand te placeam , dar glasul-mi era mut
Cum ar fi fost sa iti fi scris
Cand adresa de email tu mi ai întins…
Întâmplător ne-am reîntâlnit?
Sau poate nu a fost sa fie,
Ce rost mai are sa ma -ntorc in timp?
Dar sentimentul pur de gingasie
Din ochii tai privindu-ma pe mine
Se asterne azi in vers de poezie
Cu drag, zâmbind…
N a fost sa fie!
Sa te mai astept?
Ce dacă acum răsare soarele,
Dacă e atâta beznă între noi,
Căci căldura se poate duce
Și cu strălucirea înapoi...
În inimile noastre, furtuna bate a dor nebun,
În nopți de gheață și de frig,
În zadar căutăm un cuvânt cald și blând,
În zadar așteptăm să ne mai întâlnim…
Regret...tot eu...
Regret că ți-am fost prea multă
Regret tot eu că n-ai știut a prețui
Prea puțin adultă, copilăroasă, naivă
Sperând să fiu cum tu puteai să-mi fii...
Regret c-am fost nepotrivită
Bucati din suflet servindu-ți pe tavă
De-al tău vin m-am lăsat vrăjită
Și n-am simțit cum mă-mbătam cu-a ta otravă...
Regret doar că ți-am fost adevărată
Regret tot eu că doar ți-am prisosit
Fii sincer... ți-am fost măcar apropiată
Sau ai jucat rolul în care nimic n-ai simtit?
Regreți și tu măcar pentr-o secundă sfârșitul?
Că m-ai servit, în loc de vin, cu ignoranță
Când nu-mi doream decât un ultim vin îmbrățișați
Finalul poveștii să-l creionăm într-o altă nuanță...
Other poems by the author
Pentru....
pentru fata cu părul soare
creatoarea ultimelor 16 zile ale săptămânii
care a emanat repezită un ultimatum că va șterge
ultimele 7 zile de pocăință
un an de zile voi lumina capul tău tăiat
cuprinzând ca un macrocosmos pogorârea a încă
unui fir soare rază veșnică
începând cu noaptea dintre 14 și 15 adar
când asimptomatic voi șterge eu
toate zilele genital valabile
Aidoma Ţie, Doamne!
Aidoma Ţie, Doamne!
Nici pe mine nu mă mai iubesc
copiii mei,
cu tot ce-am creat
pentru ei,
cu sângele ce-mi lăcrimează,
în carnea lor,
din oful meu, din ochii mei...
O, Doamne, iartă-mă!
Aidoma Ţie, Doamne!
Toate poverile,
le-am luat de pe umerii lor,
să meargă cu spatele drept,
cu privirea spre cer...
Aidoma Ţie,
numele îmi este luat în deșert,
pentru ei sunt cu o mie de coarne,
dar, pentru ei...
biciuiește-mă pe mine Doamne!
Aidoma Ţie, Doamne!
Nici pe mine nu mă mai iubesc
copiii mei,
şi atâtea răstigniri am suferit,
pentru ei,
doar pentru ei...
Nu mă mai iubesc Doamne,
copiii mei!
O, Doamne, iartă-i!
Lupta suprema
Un mort frumos cu ochii vii
E-n noi,in fiecare,
Când încercăm ,trist,a privi
Mai dincolo de zare...
Când adânciți în sinele
Ce tremura și doare
Știm ca-ntr-o zi ne vom lupta
Cu cavalerul morții negre
Ce ne va sta in cale..
Și va fi lupta cea mai grea,
Mai teribilă,mai mare .
El ne va împinge spre tenebre,
Și sufletul doar are
Puterea de-a le-nvinge
Prin alba arip-a speranței
La liniștea eterna,la pacea aceea mare...
Linistea
Liniștea dintre noi e mai mult de un doar “ceva”.
Ochi închiși, lumina prăvălește pe pieptul tău.
Suspin încet: “un nu acum, un poate altcândva”.
Poate e un nu, probabil e un da spre trupul tău,
Iar poate e probabil.
Un probabil șoptit ca să nu tulbure liniștea dintre noi,
Un cântec de iubire a unei povești apuse
A unor doi tineri fiind de fățărnicie goi,
Victime a unor prea multe emoții nespuse.
Copilul
Mi-am lasat copilul baltă,
Ca sa fiu eu importantă.
Chiar nu vreau să recunosc,
Că mă simt ca un escroc.
El tace si se răzbună,
Abandonul nu-i a bună.
La școală nu prea se duce,
Note bune nu aduce.
Mi-am sacrificat copilul,
Ca să enervez vecinul.
Cât ioi da bine no fi,
Distanța so tot mări.
Chipul să nu mi-l mai vadă,
Vocea surdului so ceară.
Si regret si ma căiesc,
Far de cale mă găsesc.
Cum să dau timpu-napoi
Să fiu iar plin de nevoi?
Cu nevoi dar cu iubire,
Copilul meu făr de știre.
Pentru....
pentru fata cu părul soare
creatoarea ultimelor 16 zile ale săptămânii
care a emanat repezită un ultimatum că va șterge
ultimele 7 zile de pocăință
un an de zile voi lumina capul tău tăiat
cuprinzând ca un macrocosmos pogorârea a încă
unui fir soare rază veșnică
începând cu noaptea dintre 14 și 15 adar
când asimptomatic voi șterge eu
toate zilele genital valabile
Aidoma Ţie, Doamne!
Aidoma Ţie, Doamne!
Nici pe mine nu mă mai iubesc
copiii mei,
cu tot ce-am creat
pentru ei,
cu sângele ce-mi lăcrimează,
în carnea lor,
din oful meu, din ochii mei...
O, Doamne, iartă-mă!
Aidoma Ţie, Doamne!
Toate poverile,
le-am luat de pe umerii lor,
să meargă cu spatele drept,
cu privirea spre cer...
Aidoma Ţie,
numele îmi este luat în deșert,
pentru ei sunt cu o mie de coarne,
dar, pentru ei...
biciuiește-mă pe mine Doamne!
Aidoma Ţie, Doamne!
Nici pe mine nu mă mai iubesc
copiii mei,
şi atâtea răstigniri am suferit,
pentru ei,
doar pentru ei...
Nu mă mai iubesc Doamne,
copiii mei!
O, Doamne, iartă-i!
Lupta suprema
Un mort frumos cu ochii vii
E-n noi,in fiecare,
Când încercăm ,trist,a privi
Mai dincolo de zare...
Când adânciți în sinele
Ce tremura și doare
Știm ca-ntr-o zi ne vom lupta
Cu cavalerul morții negre
Ce ne va sta in cale..
Și va fi lupta cea mai grea,
Mai teribilă,mai mare .
El ne va împinge spre tenebre,
Și sufletul doar are
Puterea de-a le-nvinge
Prin alba arip-a speranței
La liniștea eterna,la pacea aceea mare...
Linistea
Liniștea dintre noi e mai mult de un doar “ceva”.
Ochi închiși, lumina prăvălește pe pieptul tău.
Suspin încet: “un nu acum, un poate altcândva”.
Poate e un nu, probabil e un da spre trupul tău,
Iar poate e probabil.
Un probabil șoptit ca să nu tulbure liniștea dintre noi,
Un cântec de iubire a unei povești apuse
A unor doi tineri fiind de fățărnicie goi,
Victime a unor prea multe emoții nespuse.
Copilul
Mi-am lasat copilul baltă,
Ca sa fiu eu importantă.
Chiar nu vreau să recunosc,
Că mă simt ca un escroc.
El tace si se răzbună,
Abandonul nu-i a bună.
La școală nu prea se duce,
Note bune nu aduce.
Mi-am sacrificat copilul,
Ca să enervez vecinul.
Cât ioi da bine no fi,
Distanța so tot mări.
Chipul să nu mi-l mai vadă,
Vocea surdului so ceară.
Si regret si ma căiesc,
Far de cale mă găsesc.
Cum să dau timpu-napoi
Să fiu iar plin de nevoi?
Cu nevoi dar cu iubire,
Copilul meu făr de știre.
Andrei Stefan