Marciana felie de pepene roșu din care cineva a mușcat cu poftă, lăsând-o așa, îndințată, pe marginea mesei, să lumineze, cum ziceai, în surdină
vara – la asfințit,
ca un portal spre câteva speranțe
printre movilele de steril
noroc cu tinerețea
căreia îi dădeam târcoale
și ea, rostindu-ne pe litere,
ne urca sus, sus,
unde vântul care suflă strâmb nu ajungea
așa ne-am cunoscut, însă nu
știu cum ne vom despărți
Anonimul sinăian
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Pe-un singur sens
Poem: Vulnerabil
10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă
Poem: Ce însemn…?
Poem: Flămânzi
(foto) O moldoveancă a lansat o carte în Marea Britanie. Vezi cine au fost invitații la eveniment
Poem: iubirea e trecătoare...
Poem: ,,Ne cunoaștem din vedere" în spaniolă
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei