Marciana felie de pepene roșu din care cineva a mușcat cu poftă, lăsând-o așa, îndințată, pe marginea mesei, să lumineze, cum ziceai, în surdină
vara – la asfințit,
ca un portal spre câteva speranțe
printre movilele de steril
noroc cu tinerețea
căreia îi dădeam târcoale
și ea, rostindu-ne pe litere,
ne urca sus, sus,
unde vântul care suflă strâmb nu ajungea
așa ne-am cunoscut, însă nu
știu cum ne vom despărți
Anonimul sinăian
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Oare ce ar putea fi? în portugheză
Poem: Umbre și cuvinte
Spectacol de muzică și poezie ”Eminescu , În mine bate inima lumii”- Omagiu Poetului Național la 130 de ani de la trecerea în eternitate
Poem: Lacrimile
Poem: Omul
O tânără de 13 ani din Pakistan și-a propus să citească cărți din fiecare țară
Poem: Atâtea...
Poem: Daca
Un spectacol neobisnuit s-a jucat pe scena teatrului din Soroca. O piesa de teatru, care a inclus muzica la pian, mimica si poezie a adunat o multime de lume in sala - VIDEO