Random creations :)
Paie
Când ești făcut din paie,
Te mistui de la o scânteie prefăcută-n vâlvătaie.
Suflul unei brize mici,
Te face să te ridici.
Tot ce-ai construit cu paie,
Se împrăștie-n odaie.
Se cutremură lăuntru-n-tine,
Sinele se preface în ruine.
Cuvântul spus devine scrum.
Scrumul se împrăștie-n neant.
Acompaniat de-un ultim pai
Din care tu pe tine te-ai creat.
Prima mea învățătoare
Prima mea învățătoare,
Mereu iubitoare,
Mereu duioasă,
Peste tot voioasă.
Prima mea învățătoare,
Cu inima mântuitoare
A lăsat într-o urare
Cunoștințe de valoare.
Un lucru bun, frumos
E util și valoros,
Sufletul ei blând
Nu-l uiți nicicând.
Mereu m-ai îngrijit
Când m-ai răsfățat,
Cât de mult m-ai iubit
Mereu mi-ai arătat.
Tu căldură răspândești
Prin podoabe strămoșești,
Tu ne-nveți a dărui
Și cu drag a ne iubi.
Compusă pe 28.04.2023
Pădure
Ies în pădurea dragă
toată atenția imi capturează,
si văd o veveriță cum aleargă.
Stau și mă plimb încet
și aud din crengi un clarinet.
Merg ce merg si mă opresc
si mă uimesc la ceea ce privesc,
că văd legat de o creangă,
o lungă frânghie largă.
Și ma trezesc sub pom,
și văd in depărtare un om,
ce se uită la acea frănghie,
și-l vad cum se agață de creangă,
iară pe mine un sentiment mă-njunghie,
ma ridic să-l depărtez de frânghie,
și cum se-ntâmplă sa mă-mpiedic,
și-l văd pe omul vrednic,
cum își ia adio tragic.
crochiu liric/11
oglinda-nfiripă
o stranie simetrie,
față de un invizibil reper.
dacă-n oglindă
se reflectă o altă oglindă:
adevărul din spatele faptelor e
dezvelit;
sau rădăcinile tainei
străpung
alte dimensiuni ale existenței.
SCRISOARE CĂTRE TATA
Dragă tată ne este dor de tine
S-au spus vorbe grele
Care au durut...
Tu când vorbești de mama
Ai un nod în gât.
Te înfurii ,ești tare supărat,
Tată ,fără tine casa e pustie!...
Ce pot face eu?
Mama e mai calmă ,vorbește cu noi
Dar ,nici-o vorbă ce este cu voi?...
Când o întreb de tine ,zâmbește ...
-Fii cuminte ,tata vă iubește
Dar e om ,și omul mai greșește,
Când se va desmetici !...
Sigur ,va veni .
Paie
Când ești făcut din paie,
Te mistui de la o scânteie prefăcută-n vâlvătaie.
Suflul unei brize mici,
Te face să te ridici.
Tot ce-ai construit cu paie,
Se împrăștie-n odaie.
Se cutremură lăuntru-n-tine,
Sinele se preface în ruine.
Cuvântul spus devine scrum.
Scrumul se împrăștie-n neant.
Acompaniat de-un ultim pai
Din care tu pe tine te-ai creat.
Prima mea învățătoare
Prima mea învățătoare,
Mereu iubitoare,
Mereu duioasă,
Peste tot voioasă.
Prima mea învățătoare,
Cu inima mântuitoare
A lăsat într-o urare
Cunoștințe de valoare.
Un lucru bun, frumos
E util și valoros,
Sufletul ei blând
Nu-l uiți nicicând.
Mereu m-ai îngrijit
Când m-ai răsfățat,
Cât de mult m-ai iubit
Mereu mi-ai arătat.
Tu căldură răspândești
Prin podoabe strămoșești,
Tu ne-nveți a dărui
Și cu drag a ne iubi.
Compusă pe 28.04.2023
Pădure
Ies în pădurea dragă
toată atenția imi capturează,
si văd o veveriță cum aleargă.
Stau și mă plimb încet
și aud din crengi un clarinet.
Merg ce merg si mă opresc
si mă uimesc la ceea ce privesc,
că văd legat de o creangă,
o lungă frânghie largă.
Și ma trezesc sub pom,
și văd in depărtare un om,
ce se uită la acea frănghie,
și-l vad cum se agață de creangă,
iară pe mine un sentiment mă-njunghie,
ma ridic să-l depărtez de frânghie,
și cum se-ntâmplă sa mă-mpiedic,
și-l văd pe omul vrednic,
cum își ia adio tragic.
crochiu liric/11
oglinda-nfiripă
o stranie simetrie,
față de un invizibil reper.
dacă-n oglindă
se reflectă o altă oglindă:
adevărul din spatele faptelor e
dezvelit;
sau rădăcinile tainei
străpung
alte dimensiuni ale existenței.
SCRISOARE CĂTRE TATA
Dragă tată ne este dor de tine
S-au spus vorbe grele
Care au durut...
Tu când vorbești de mama
Ai un nod în gât.
Te înfurii ,ești tare supărat,
Tată ,fără tine casa e pustie!...
Ce pot face eu?
Mama e mai calmă ,vorbește cu noi
Dar ,nici-o vorbă ce este cu voi?...
Când o întreb de tine ,zâmbește ...
-Fii cuminte ,tata vă iubește
Dar e om ,și omul mai greșește,
Când se va desmetici !...
Sigur ,va veni .