Moartea mă salvează
sinuciderea-moartea mea dorita
moartea-ziua mea linistita
de asi putea asi muri
de asi putea,nu asi mai trai
sentimentul de dragoste nu-mi poate fi redat
deoarece consecintele acestuia sunt de neredat
nu inteleg dece tot timpul eu?
nu inteleg ce leam făcut la toți mereu...
nu am vrut nimic mai mult decât sa te iubesc
teasi fi iubit pana eu obosesc
tiasi fi dat sansa sa îmi fii dragostea mea
dar nemultumitului darul i se ia
sunt ucisa mental, nu mai pot suporta
pana acum credeam ca durerea îmi va trecea
insa ea se ascunde și iese la iveala
și când ea iese, nu vreau sa trăiesc iara
înainte durerea ce o simțeam era una foarte mica
dar cu timpul, aceasta din ce in ce mai tare se complica
vârstă ma face sa imbatranesc
și sentimentele sa nu mi le impartasesc
cea mai mare durere e ca tu ma lasi
cea mai mare durerea e creata de ai tai pasi
intruchiparea perfectiunii tu poți fi
insa și tu cel mai tare ma poți umili
îmi curge o lacrima ca semn de durere
te iubesc mult, insa iubirea nu ți-o pot cere
ne destramam ca aţa ce e arsa
nodul ei se arde, funinginea i se revarsa
moartea e singura mea scapare
moartea este singura mea alinare
nu te pot vedea in ochi fără îmi aminti
cum credeam ca tu ma vei iubi
naivitatea mea devine din ce in ce mai mare
tot ce e fals, realitate îmi pare
o zi vorbesc de tine parca-mi ești speranta
următoarea vorbesc de parca miai distrus viata
nu rog pe nimeni nimic, dar pe tine da
fama ca să nu-mi pierd iubirea
nam iubit demult și chiar aveam nevoie de acest sentiment
dar acum ca dispare, totul merge atat de lent
pe zi ce trece singuratatea ma consuma
la început credeam ca prezenta ta nu va lasa nici o urma
dar acum realizez, pe tine te vreau in acest vers
insa am atat pana la tine de mers
universul ne destrama, dragostea nui rea
insa tot ce se strica, e din cauza la dragostea mea
ma uit la cer și ma rog la cel de sus
macar odata de o dragoste normala să-mi fie sufletul rapus
Silvia Mihalachi