1  

Author Dorel Marin

poezii.online Dorel Marin

M-am născut pe data de 02.09.1962 în frumosul oraş dunărean, supranumit cândva şi oraşul trandafirilor, Drobeta Turnu Severin din judeţul Mehedinţi. În acest oraş am absolvit cursurile şcolii gimnaziale de la şcoala generală nr 10, actualmente, Ştefan Tottir, mai departe urmând cursurile liceului industrial nr 1, actualmente liceul, Domnul Tudor . După terminarea Universităţii Tehnice Petroşani în anul 1992, am susţinut examenul de ocuparea a postului de inginer minier pentru I.M.Mehedinţi , actualmente Cariera Husnicioara , post pe care il ocup si in prezent. Deşi am scris numeroase poezii încă din copilărie, niciodată nu m-am gândit că ar fi bine să le public şi le-am ţinut în secret doar pentru mine . Dar uite că anii au trecut şi în sfârşit mi-am făcut acum curaj să- mi fac public aceste frumoase poezii. Motoul după care m-am ghidat în viaţă a fost ,, Dacă ai credinţă cu adevărat în Dumnezeu, EL îţi va fi aproape până la moarte,, Pseudonimul sub care postez toate poeziile mele , este simplu ,, dodorel62 ,,

Total 61 creations

Registered on 19 января 2023


Random creations :)

Cojiță

Avea un corp ceresc,

Tot ce era legat de omenesc era desprins de ea,

Era o creatură mititică,

Credeam că era trimisă din Rai,

Dar am cunoscut Iadul alături de slujitoarea demonică,

Avea nevoie se pare, de o asistentă care să o vadă înger,

Să-i ofere Rai în schimbul Iadului,

O asistentă căreia acesta să-i fie cunoscut și să alerge în disperare către flăcări,

Să iubească arsurile atât de mult încât nici lacrimile nu le pot vindeca.

More ...

Apus

In fața  curajului care m-a părăsit,

In fața antebrațelor mele, a stomacului,

A nopților care, și ele, fac parte din mine, 

Invinși și invingători, nimeni nu le mai știe numele;

Gesturile noastre, amprentate pe căni de cafea, pe hârtii,

Pe hărți, pe pixuri, pe haine, pe ramele ferestrelor , pe scoici,

Adunate și apoi aruncate în mare. Nimic nu se oprește,

Anotimpul nu se oprește  ca să dea răgaz cailor care mor,

Târându-și oasele crepusculare  pe potecile – nguste,

Cărând, cărând, cărând, jumătăți enorme de munte.

Jumătăți énorme de inimi, jumătăți énorme de singurătăți.

In câmp, cineva îl ucide iarași  și iarăși pe Lorca,  

Și  luna.  Dar cui îi pasă? Invingători și învinși,  

Nimeni nu le mai știe numele,

Viața merge mai departe -  ce clișeu :) -   Si cât de adevărat,

Ne refuza aceasta realitate ultimă,  

Statuile însângerate de pe podul Charles.

Există undeva acolo, dincolo de capitulare,

O dimensiune tragică a apusului.

 

More ...

Povestea mea

Inima-mi pompează versuri

de aproape zece ani.

Gândurile se adună-n strofe

de apeoape zece ani.

Cu rima m-am certat demult,

dar mă iubesc în taină

cu figurile de stil

de aproape zece ani.

A fost secretul meu

amorul cu poezia

până acum,

când am curajul

să spun

ăsta-s eu!

(All rights reserved)

 

More ...

🌛

M-am învoit cu luna

Să-mi lase două stele,

Să-ți dau și ție una

Și gândurile mele.

 

Cea ultimă rămasă 

O voi păstra cu mine

Să fie mai frumoasă 

De-atâta dor de tine!

 

M-am învoit cu luna

De veghe să stea mereu

Să fie strălucirea ei

Lumină, atunci când e greu.

 

More ...

Natura

Plec fruntea în fața naturii

Sub binecuvântarea divină,

Și învolburez voalul firii

Cu sentimente ce nu poartă vină.

 

Înmiresmată îmi pare acuma

Poteca cu cireșii înfloriți,

Dorind ca să-nlătur bruma

De pe pomii de Soare însoriți.

 

 

More ...

Suflet sui-generis

Suntem un dans al dorinței și al fricii,
Ne hrănim din iubire, dar și din nevoi,
Tot ce avem este acum și tot ce vom fi,
Un vis ce ne leagă, în ciuda oricărui război.

 

More ...