4 ...

Un masaj de relaxare

Masajul de relaxare,

E bun pentru fiecare.

Si se face cu talent,

Pentru fiecare client.

 

Cliaentul se aseaza pe masa,

Sta in jos cu a sa fata.

Si in liniste asteapta,

Ca masajul sa inceapa.

 

Se incepe de la spate,

Cu un masaj de calitate.

Si se continua indata,

Cu masaj la mana toata.

 

Se face la gat apoi,

Pana ce muschii sunt moi.

Se continua la picioare,

Cu masaj de relaxare.

 

Si apoi se intoarce atent,

Pacientul cu talent.

Cu fata in sus se aseaza,

Si apoi iarasi se maseaza.

 

De la talpi masajul incepe,

Si apoi se face in trepte.

Tibia incet ea se maseaza,

Apoi genunchiul urmeaza.

 

Dupa ce piciorul il gata,

El abdomenul urmeaza.

Ca si el trebuie masat,

Foarte bine relaxat.

 

Ambii sani apoi urmeaza,

Cu talent ei se maseaza.

La final gatul urmeaza,

Cu atentie se maseaza.

 

Se maseaza delicat,

Scalpul , la femeie sau barbat.

Se face asta la terminare,

Ca ii masaj de relaxare. 


Category: Diverse poems

All author's poems: Dorel Marin poezii.online Un masaj de relaxare

Date of posting: 12 февраля

Views: 52

Log in and comment!

Poems in the same category

Vulturii

Mult cercați de bolte grele,
Acum dădeau rotiri în spuză,
Deasupra Idei mititele,
Cuvântului ascuns: ecluză.
 
Zbor aprins, trimis acest stol
Din adâncuri grațioase de mister;
Ce este cununa lunii-n domol
Șirag rotund, coborâtor din cer?
 
Să-i confere acestui sinod
Putere-n pavăză contra timpului,
Să-i spună “cruce”, să-i spună “hod”,
Dar florid, prolific imnului.
More ...

Prieten ori Dușman

Că-i prieten, că-i dușman

Care-i diferența man?

În final toți te vorbesc

Pe la spate te lovesc.

More ...

Treceri în pași temporali

Mi-se-ndoaie flacăra-n calea vârtoaselor expirații
Eolice ale timpurilor, ale veacurilor trecânde.
Ele fac faclele satelor, din vechime arzânde,
Să se plece ca-le negre abanosului ramificații,
 
Ele, în vecinicia lor, ne trec viața din roșu-n pal
Al visărilor neîntrupate, reveriilor care vin făr’ de final,
Făr’ de-o cale-n revers, de-o mijire spre-al luminei voal.
Pân’ la urmă, văd, apropiindu-mi-se-n tropot, ș-un cal,
 
C-un cunoscut încă nouă călăreț, în spate pe care-l duce.
Iar din liniște fulminantă, nu se opresc ticăituri să vină
De limbi de ceasornic, ce,-n urcuș spre 12, ar vrea să țină
Trează sentința arătătoarelor cernite ale zilelor caduce.
 
More ...

O viață cu de toate

Eu n-am crescut, cum, alţi copii,

În puf se deşteptarã;

Dar am avut şi jucãrii

Şi parte de-o chitarã.

 

Eu, am fost, eu! Nimic mai mult!

Nici n-aş fi vrut sã fie!

Şi-i mulţumesc lui Dumnezeu

De tot ce mi-a dat mie!

 

Avut-am parte de pãrinţi

Şi de copilãrie.

De unde nu... eram pribeag

Sau mort, sau... cine ştie!...

 

Nu am pierdut pe drumuri, nopţi,

Nici zile, prin spitale;

Şi-ntotdeauna mi-au plãcut

Cântãrile corale.

 

Cãci, şi biserica din sat

Mi-era atât de dragã!

Şi-atât de multe amintiri

De vremea ei, mã leagã!

 

Cã parcã şi acuma vãd

Cum se deschide uşa,

Şi cum apare, surâzând,

În pragul ei, mãtuşa!

 

Pe moş' Petreanu, cum venea,

Scoţându-şi pãlãria,

Pe Bunu', pe bunica mea

Şi pe sora Maria!...

 

Cum sã nu vreau, acele vremi

Ca ochii-mi sã le vadã?

Dar timpul le-a acoperit,

Cu ani şi ani, grãmadã!

 

Ai mei nu au avut averi

Dar, m-au purtat în şcoalã;

Şi, de acasã n-am plecat

Nicicând cu mâna goalã.

 

Super-talente n-am avut,

Nici aer de vedetã,

Decât cã, dupã ce-am crescut,

Mi-au luat o bicicletã.

 

De hoţi şi de linguşitori,

N-am dus vreodatã lipsã;

La fel, cum soarele de nori,

Şi luna, de eclipsã.

 

Dar, Dumnezeu de sus, mi-a dat

Atunci când mã rugasem,

Mai mult decât am meritat,

Sau, decât Îi cerusem.

 

Mã-ntrebi care e gândul meu

Şi scopul meu, anume?

De-a-i mulţumi lui Dumnezeu,

Cã sunt şi eu pe lume...

 

Cã-n mâna Lui, e mâna mea,

Cã nu am a mã teme,

Cã-n zorii vieţii m-a chemat

Şi m-a gãsit devreme.

 

More ...

CUVĂNTĂTORE

,,Floarea albastră,, am citit
Floare albastră am iubit
Floarea albastra-nmugurit
Floarea albastră….
Vântul crud te-a legănat
Vântul crud te-a despuiat
Vântul crud mi te-a luat
Vântul….

More ...

Decebal

Încălecând el spornic
Pe nepotolitu-i șarg,
E a lui țară catarg,
Decebal, om din colnic.
 
Cum să-l pui pe el pe targ’?
Din cap, tot corpu-i tonic,
De galop, codru-i fonic.
Uite! Zorile se sparg,
 
Iar în greaua-li lumină,
Cu vuiet la cingători,
De oști valea e plină.
 
Ce mai poți ști tu acum?
Ce vei face, dace?... Mori,
‘Vântă-ți tretinu-ți în scrum!
More ...