Sfântul Valentin,

Oare-am mințit din nou aseară?

Când întrebat am fost de unde vin,

Nu am putut defel răspunde iară,

Trădat am fost de...mirosul de la vin

M-am strecurat ușor spre dormitor,

Să scap de hainele cu miros de fum,

Și conștient că mă întorc la vorbitor,

Răspuns să-i dau, nu mâine și acum

Ne-am întâlnit și noi în oraș ca băieții,

Am încercat să explic pe ton redus,

Ea doar și-a ridicat în sus pomeții,

Și n-a crezut o iotă, din ceea ce i-am spus

Tot timpul, ne punem întrebări,

Unii la alții fără-a-primi răspunsuri,

Iar viața-i plina de multe provocări,

Și trebuie să faci, din când în cànd retușuri

Ce bine-ar fi să mergi doar înainte,

Să nu aluneci de pe calea dreaptă,

Și totdeauna să-ți aduci aminte,

Să urci pe scara vieții, făra-rata vreo treaptă!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Oameni ȋn alb, cu mǎști pe fațǎ

Aleargǎ-ntr-una pe cǎrǎri

Luptȃnd sǎ o mai prindǎ-n viațǎ,

Nu mai suportǎ amȃnǎri.

Cǎ viul care i se scurge

Prin munți ajunge, prin cȃmpii

Coboarǎ-n lanuri, urcǎ-n stȃncǎ

Se varsǎ-n ape sȃngerii.

Pǎdurea nu ȋi mai respirǎ,

Nici bradul nu-i mai este frate,

Iar oamenii cu mǎști pe fațǎ

Privesc cum inima-i se zbate.

Şi-ndrugǎ rugile preasfinte,

Ridicǎ mȃinile spre cer,

Tot clerul e ieșit ȋn stradǎ,

Trosnesc himerele din fier.

Iar Dumnezeu acolo-n ceruri

Privește lung din fața Porții

Cum oamenii cu maști pe fațǎ

Îngenuncheazǎ-n fața sorții.

Egiptenii

XXXI dinastii

Dar XIX

Istorii grele, timpurii

In mii de ani surprinse

Pe pagini galbene, aurii

Prin trestii, papura

Ori pene magice

Din pasari vii

Stilouri mii si mii

In diferite feluri, 

In diferite forme de a fi

Marius Ene, Elblag, Poland, 21¹⁴

sa dau ceasu-nainte c-o ora miine iar voi fi nevoita
si din nou intre noi va fi diferenta de zece mii km si-o ora,
iar privirea ta calda, patrunzatoare si de mine iubita
n-o sa pot s-o imbratisez nici in Adma, Sodoma, Gomorrah.

dfgfdgdfgfdgfdgdfgfdgfdgfdgdfg

Ma-ntorc din nou în satul meu natal,

De unde am plecat de-o veșnicie,

Și trist mă simt de ce văd în fundal,

Doar case părăsite cu streșini fără vie

Pe uliți nu mai sunt copii gălăgioși,

Să bată mingea, să mai fure poame,

Și doar câțiva bătrâni morocănoși,

Plângându-se că vor muri de foame

Pe drum mai întâlnesc persoane,

De vârsta mea și-mi e tare rușine,

Că nu știu a le spune lor pe nume,

Că timpul a furat și de la ei și mine

Pătrund în cimitir pe-o poartă mică,

Aici se odihnește mama și alte rude,

Mă reculeg și lacrima pe față-mi pică,

Udând a mea tristețe, ce mă pătrunde

Trec pe la casa noastră părintească,

Unde copii fiind, cu toții am crescut,

Să ne-amintim de casa țărănească,

Și de al nostru îndepărtat trecut

Plec spre oraș, din satul care moare,

Cu mult regret, enormă disperare,

Și nu știu să răspund la-o-ntrebare!

Oare  în viitor, orașul meu...dispare?