Amintirea
Amintirea ce nu moare
Și te doare foarte tare
Viața ta a fost cu totul
Vocea ce arată scopul
Muzica-ți trezește dorul
Sufletul îi simte golul
Locurile îi spun lipsa
Lucrurile își știu casa
Mintea își tot amintește
Iar cu greu tot mai trăiește
Dup-acea iubire mare
Când încrederea dispare
Pozele șterse care-au fost
Făcute-n bine ieșit prost
Haine prin suflet uzate
Prin foc și apă purtate
Călătorii ce-s statice
În care-am fost nemaiplecând
Dureri atât de tragice
Din care-am plecat râzând
Timpul de neprețuit
Emoții de negrăit
Furie de neînvins
Iubire de neatins
Integritate ca niciuna
Repetat mereu întruna
Tras de neoprit nicicând
Binele purtat de vânt
Plimbări de neparcurs din nou
Lecții ce mai au ecou
Momente de nevorbit
Durere de neoprit
Forme bine cunoscute
Vorbe bine amintite
Privire întipărită
Iubire închipuită
Manipulare clară
Speranță neclară
Iubire îngropată
Și milă înghețată
Ruperea sufletului
Negăsirea scopului
Haos în tot ce există
Și fundalul minții tristă
Categoria: Dedicaţii
Toate poeziile autorului: Teo
Data postării: 19 octombrie 2023
Vizualizări: 601
Poezii din aceiaşi categorie
Lui Francisco de Goya
Pe-un zid al casei, pensula se pleacă,
Prin tente mohorâte și gălbui,
Să spună despre-un câine ce se-îneacă
O vizuală-istorie oricui.
Talazurile-l poartă în derivă,
Pe sub un cer de-un spălăcit ulei,
Spre care vălurirea agresivă
Aruncă spume într-un alb de miei.
Iar botul către-înalt i se îndreaptă,
C-un gest milos din ochiul său făcut,
Oglindă-a unei vâltoreli ce-așteaptă
Să-și piardă crezul cât l-a mai avut.
Făr’ sens, urcându-și scara lui fluidă,
E Castul ce se chinuie-n obidă.
Viața omului constă într-o judecătorie
Judecătoria cea mare
pentru om.
Scoteți-l ca vinovat
spuneți că-i rău,
a greșit,a făcut multe păcate
și a blestemat prea mult.
dar cel ce e vinovat tace.
și ascultă tot răul ce e spus.
de frați,surori, părinți și rude.
și-și spune îl gândul său
În judecătoria asta eu trebuie,
să ies câștigător.
Când veni rândul celui vinovat
se gândiseră puțin și rosti
în voce tare,
să-l audă toată sala
Da e drept sunt păcătos,
și multe ori eu am greșit.
mi-a fost așa menit,
dar în genunchi îmi ceream
iertare de la Dumnezeu .
Dumnezeu să ne fie judecător,
el ne iartă păcatele
orice și pe micul copil
îl iartă că fereastra
vecinului,
a spart-o.
Autor Alina Zamurca 🤍
19.07.2024 am scris poezia
Nepoatei mele
O perlă dintr-o frumoasă scoică,
Ce oceanul a făcut-o rodnică,
A acostat la malul vieții
Strălucitoare în zorii dimineții.
Un boboc de floare înmiresmată
Ai răsărit în viață entuziasmată,
Pe drumul ce destinul l-a călăuzit
Și de îngerii din ceruri bine păzit.
Azi ai șaptesprezece ani
Sper cel puțin pe-atâția fani.
Sunt câțiva care te iubesc
Și mulți ani îți și doresc.
Să ai primăveri în suflet,
Vorbe dulci ca de poet,
Mintea plină de înțelepciune
Și spiritul mereu o vioiciune.
Ea.
Îmi aduce bucurie, mă face să zâmbesc,
Toate gândurile rele, să le opresc.
Ori cu râs sau plâns,
În adâncul inimii, ea mi-a pătruns.
M-a învățat ce e iubirea,
Mi-a arătat ce e fericirea,
M-a salvat de la moarte,
De durere m-a dus de parte.
Aşadar şi prin urmare,
Îți sunt mai mult decât recunoscătoare,
Un zâmbet pe față mereu mi-ai pus,
Toate rele le-ai distrus.
Te iubesc fără sfârşit,
Şi pun pariu că te-ai înroşit.
Lăsând gluma la o parte,
Tu chiar ai ceva aparte.
My friend Irina
My friend irina
She smiles
She’s ok
She encourages
She dreams
She is always there for me
She gives a hug im all ok
She says she’s fine,they’ll believe the lie
But i see behind that fake smile
That fake “im fine” that she usually says
From a mile i can see her tears imprinted on her face
From a mile i can see the scars on her tired forearms
She says she’s fine
But she hurts herself,with words and blades
With pills and fake affirmations about herself
I try to help,i try to smile,just for her
Not anybody else
I see her puffy eyes when everyone just says good bye
I stay by her side all the time,hopping she will open up
But im just there
A burden on her back
She says she doesn’t mind that
But she has a lot on her beautiful mind
My friend irina
She cries
She screams
She cuts
She dreams
I wasn’t there when she tried to take her life
But i was there when her heart broke into millions of pieces
I gathered them all in one
Replaced it with all i had
Hopping she ‘ll go back
To being fine and all that
My friend irina
Everyone just sees a girl
With eyes and lips and thighs
I see a strong women fighting for her life
With tired brown eyes,like the hot chocolate on a chilly night
With her curly hair like the waves of the ocean on a breezy night
With her broken smile that she gives me when im not alright
With the clothes she wears to cover up her past
A girl like her you’ll never find
She’s unique and kind
Broken at the same time
Trying to glue her back
Im losing her just like that
Everyone just says she’s fine
But i see behind all that
They found out about her past
The scars on her arms
That’s all they see
Her past
Her “mistakes”
She overthinks over stupid airheads
About everything she has
She changed
She changed a lot
Into good into bad
People don’t care
They don’t see her for who she is but only for her mistakes
They judge
They laugh
They make “funny” jokes about all that
They say things they should not
I try to erase everything they said
But its set in her mind
The words are making her go mad
I try to change her mind
Before she takes what she has
I try to stay calm,when im freaking out
I try to say its fine when she freaks out
I say it will be alright
But all she does is say “im fine”
You’re not
You’re sad,and mad
Happy and glad
You tend to be there for everyone when you’re falling apart
My friend irina
She says she’s fine
She says she won’t do it again
She makes promises to herself the others might brake
She stays true to her mind but lies to her heart
Im here for her but she is not here with me
Im here for her but she disappears
She takes refuge in her mind
Thinking its safer that real life
Im trying to wake her up
Im trying to make her stay
Im stealing her bad thoughts away
Hoping it will make a change
But they multiply by the day
Making her want to go away
What should i do
Say goodbye or fight for her life
I tend to smile all the time
When people are around
So they thing she is better now
But when there’s only the two of us
The bridges fall down
She tells me her worries but not fully
She tells me i didn’t do anything but the truth is ,it’s all my fault
Hopefully she will be fine
She will win this battle with her mind
I’ll be the shoulder that she can cry on but also the soldier fighting for her life
I’ll be there
With my whole mind
I’ll be right there behind
Always ready to fight back
Im here
I’ll always be here
My friend irina
She smiles but if i don’t do anything i will lose her like she lost her mind,i won’t let that happen ,i will be on watch all the time
Don’t worry
We’ll fight together
For the rest of my life
That’s my friend Irina
She is truly the best
That’s why
She has to stay
Cărturarul fără nume
Mă privea, zâmbind sfios
De sub streașina plouată
Cititorul blănd ,pios
De pe bancheta izolată.
Din zori până n asfințit
Rumega zelos din carte
Fraze n șir,amănunțit ,
Animăndu le cu șoapte.
Parcă prinse rădăcină
Printre literele n scoarță,
Ce ncolțeau din el tulpină
Și l brăzdau pe față.
Și crescu pe loc statuie
Din cărturarul fără nume,
Ce din veșmantul de hârtie,
Își ticluise un renume.
Lui Francisco de Goya
Pe-un zid al casei, pensula se pleacă,
Prin tente mohorâte și gălbui,
Să spună despre-un câine ce se-îneacă
O vizuală-istorie oricui.
Talazurile-l poartă în derivă,
Pe sub un cer de-un spălăcit ulei,
Spre care vălurirea agresivă
Aruncă spume într-un alb de miei.
Iar botul către-înalt i se îndreaptă,
C-un gest milos din ochiul său făcut,
Oglindă-a unei vâltoreli ce-așteaptă
Să-și piardă crezul cât l-a mai avut.
Făr’ sens, urcându-și scara lui fluidă,
E Castul ce se chinuie-n obidă.
Viața omului constă într-o judecătorie
Judecătoria cea mare
pentru om.
Scoteți-l ca vinovat
spuneți că-i rău,
a greșit,a făcut multe păcate
și a blestemat prea mult.
dar cel ce e vinovat tace.
și ascultă tot răul ce e spus.
de frați,surori, părinți și rude.
și-și spune îl gândul său
În judecătoria asta eu trebuie,
să ies câștigător.
Când veni rândul celui vinovat
se gândiseră puțin și rosti
în voce tare,
să-l audă toată sala
Da e drept sunt păcătos,
și multe ori eu am greșit.
mi-a fost așa menit,
dar în genunchi îmi ceream
iertare de la Dumnezeu .
Dumnezeu să ne fie judecător,
el ne iartă păcatele
orice și pe micul copil
îl iartă că fereastra
vecinului,
a spart-o.
Autor Alina Zamurca 🤍
19.07.2024 am scris poezia
Nepoatei mele
O perlă dintr-o frumoasă scoică,
Ce oceanul a făcut-o rodnică,
A acostat la malul vieții
Strălucitoare în zorii dimineții.
Un boboc de floare înmiresmată
Ai răsărit în viață entuziasmată,
Pe drumul ce destinul l-a călăuzit
Și de îngerii din ceruri bine păzit.
Azi ai șaptesprezece ani
Sper cel puțin pe-atâția fani.
Sunt câțiva care te iubesc
Și mulți ani îți și doresc.
Să ai primăveri în suflet,
Vorbe dulci ca de poet,
Mintea plină de înțelepciune
Și spiritul mereu o vioiciune.
Ea.
Îmi aduce bucurie, mă face să zâmbesc,
Toate gândurile rele, să le opresc.
Ori cu râs sau plâns,
În adâncul inimii, ea mi-a pătruns.
M-a învățat ce e iubirea,
Mi-a arătat ce e fericirea,
M-a salvat de la moarte,
De durere m-a dus de parte.
Aşadar şi prin urmare,
Îți sunt mai mult decât recunoscătoare,
Un zâmbet pe față mereu mi-ai pus,
Toate rele le-ai distrus.
Te iubesc fără sfârşit,
Şi pun pariu că te-ai înroşit.
Lăsând gluma la o parte,
Tu chiar ai ceva aparte.
My friend Irina
My friend irina
She smiles
She’s ok
She encourages
She dreams
She is always there for me
She gives a hug im all ok
She says she’s fine,they’ll believe the lie
But i see behind that fake smile
That fake “im fine” that she usually says
From a mile i can see her tears imprinted on her face
From a mile i can see the scars on her tired forearms
She says she’s fine
But she hurts herself,with words and blades
With pills and fake affirmations about herself
I try to help,i try to smile,just for her
Not anybody else
I see her puffy eyes when everyone just says good bye
I stay by her side all the time,hopping she will open up
But im just there
A burden on her back
She says she doesn’t mind that
But she has a lot on her beautiful mind
My friend irina
She cries
She screams
She cuts
She dreams
I wasn’t there when she tried to take her life
But i was there when her heart broke into millions of pieces
I gathered them all in one
Replaced it with all i had
Hopping she ‘ll go back
To being fine and all that
My friend irina
Everyone just sees a girl
With eyes and lips and thighs
I see a strong women fighting for her life
With tired brown eyes,like the hot chocolate on a chilly night
With her curly hair like the waves of the ocean on a breezy night
With her broken smile that she gives me when im not alright
With the clothes she wears to cover up her past
A girl like her you’ll never find
She’s unique and kind
Broken at the same time
Trying to glue her back
Im losing her just like that
Everyone just says she’s fine
But i see behind all that
They found out about her past
The scars on her arms
That’s all they see
Her past
Her “mistakes”
She overthinks over stupid airheads
About everything she has
She changed
She changed a lot
Into good into bad
People don’t care
They don’t see her for who she is but only for her mistakes
They judge
They laugh
They make “funny” jokes about all that
They say things they should not
I try to erase everything they said
But its set in her mind
The words are making her go mad
I try to change her mind
Before she takes what she has
I try to stay calm,when im freaking out
I try to say its fine when she freaks out
I say it will be alright
But all she does is say “im fine”
You’re not
You’re sad,and mad
Happy and glad
You tend to be there for everyone when you’re falling apart
My friend irina
She says she’s fine
She says she won’t do it again
She makes promises to herself the others might brake
She stays true to her mind but lies to her heart
Im here for her but she is not here with me
Im here for her but she disappears
She takes refuge in her mind
Thinking its safer that real life
Im trying to wake her up
Im trying to make her stay
Im stealing her bad thoughts away
Hoping it will make a change
But they multiply by the day
Making her want to go away
What should i do
Say goodbye or fight for her life
I tend to smile all the time
When people are around
So they thing she is better now
But when there’s only the two of us
The bridges fall down
She tells me her worries but not fully
She tells me i didn’t do anything but the truth is ,it’s all my fault
Hopefully she will be fine
She will win this battle with her mind
I’ll be the shoulder that she can cry on but also the soldier fighting for her life
I’ll be there
With my whole mind
I’ll be right there behind
Always ready to fight back
Im here
I’ll always be here
My friend irina
She smiles but if i don’t do anything i will lose her like she lost her mind,i won’t let that happen ,i will be on watch all the time
Don’t worry
We’ll fight together
For the rest of my life
That’s my friend Irina
She is truly the best
That’s why
She has to stay
Cărturarul fără nume
Mă privea, zâmbind sfios
De sub streașina plouată
Cititorul blănd ,pios
De pe bancheta izolată.
Din zori până n asfințit
Rumega zelos din carte
Fraze n șir,amănunțit ,
Animăndu le cu șoapte.
Parcă prinse rădăcină
Printre literele n scoarță,
Ce ncolțeau din el tulpină
Și l brăzdau pe față.
Și crescu pe loc statuie
Din cărturarul fără nume,
Ce din veșmantul de hârtie,
Își ticluise un renume.
Alte poezii ale autorului
Cum ar fi
Cum ar fi doar să aud
Culorile să le exclud
Pe mine să nu mă știu
Să văd în față doar pustiu
Ziua să îmi fie corul
Noaptea să șoptească dorul
Să nu știu ce simt, ce-aud
Părerile să le includ
Să fac totul pipăind
Să mă duc chiar neștiind
Să văd în lume nevăzând
Să merg lumea doar zburând
Cum ar fi de aș vedea
Cât privirea-mi cuprindea
Plină de tot însăși viața
Ce-și celebră eleganța
Să fiu foarte, foarte sus
Să văd norii în repaus
În vântul foarte puternic
Să dansez cât mai poetic
Cum dansez în valuri reci
Unde-s a vântului poteci
Să fiu liberă complet
Să ardă lacrima-n râset
Cum ar fi de m-aș trezi
Doar să simt, n-aș auzi
Doar totul ce doare tare
Cum s-aprinde și dispare
Să mă simt inexplicabil
Să văd totul impecabil
Ura doar să se topească
Cu greul să se sfârșească
Să știu clar ce este viața
Să recunosc existența
Să iubesc ce n-am iubit
Să-nțeleg un diferit
Cum ar fi să fiu copilă
Să rămân intangibiă
Când sunt mare să fiu mică
Să nu pot fi pe logică
Să nu știu că focul arde
Să nu știu că el aprinde
Să fiu neajutoarată
Și mereu nevindecată
Să nu știu nimic nicicând
Să merg spre pericol râzând
Să am o viață luată
Să am o viață mimată
Cum ar fi să-mi amintesc
Defapt unde locuiesc
Și că tot ce fac aici
E tot, însă nu ce zici
Să-mi știu steaua și lumina
Aici care mi-e sarcina
Familia în galaxie
Astenia din energie
Să îmi știu calea și puterea
S-o deslușesc pe ea, gândirea
Să-ntâlnesc sufletu-n față
Să-mi amintesc reala viață
Cum ar fi să nu exist
Să fiu cel dintâi artist
Tot ce este să trăiască
Prin mine să se iubească
Din nimicu-mi infinit
Să se facă tot gândit
La măreața conștiență
Tot să fie transparență
Să exist în fel și chip
Neavând mod și aspect
În tot etern să particip
Să exist și nu perfect
Greul
Ce să faci atunci când ești jos
Cum să taci când e tot zgomotos
Cum te ridici când e totul greu
Ce sacrifici pentru Dumnezeu
Cum să te regăsești în haos
Când nu te mai privești frumos
Când în jurul tău se-arată moartea
Când drumul destinului e soarta
Cum te-aduni singură și te pui pe picioare
Și nu mai consumi chemată de stări interioare
Cum să nu mai fii vulnerabilă la oricine
Cum să fii mereu stabilă la tot ce vine
Voi găsi răspunsul la toate întrebările
Voi privi răsăritul la toate apusurile
Voi reuși prin toate încercările
Voi găsi pacea prin toate certurile
Voi iubi așa cum știu eu
Voi gândi corect mereu
Și te voi găsi, Doamne
Te voi urmări și prin moarte
Trezește-te
Toți cu măștile pe față se găsesc în orice loc
Și-n ecrane, și la muncă, și pe stradă, și la bloc
Poartă masca așa mult, nici ei nu mai știu cine sunt
Că tot e o minciună mare, e un adevăr mărunt
Și înghiți cât poți de mult, dar e o mare de nebuni
Și paharul dă pe-afară, și normal, tot ei se plâng
Și îți amintești apoi, să fii tu-n gânduri și-n acțiuni
Că ei prin viață merg, dar niciodată nu ajung
Tre să fii atent la tine, căci acolo-i adevărul
Când te privești, te regăsești, te împlinești, atunci sosești
Iar când te uiți în lumea mare, și mai mult să te iubești
Și când vezi iluzia, adu-ți aminte c-așa-i visul
Atunci când te enervezi, trezește-te că doar visezi
Atunci când simți că te pierzi, trezește-te și te salvezi
Când nu știi ce să mai crezi, trezește-te, halucinezi
Când pe tine te trădezi, trezește-te că proiectezi
Tu doar mergi pe drumul tău și caută-te în tine
Nu te mai împiedica de umbre și de ecouri
Nu te mai lăsa furat de vorbe și de tablouri
Doar mergi, și vei ajunge la adevăratul sine
Știu că e greu și că-n jur sunt doar tentații, provocări
Dar cu timpul, acestea nu te vor mai satisface
În timp găsești pacea-n tine, nu în oameni cu purtări
Nu te va mai afecta niciunul ce se preface
Și când te trezești la sine, îți dai seama că nu-s proști
Că doar atunci te poți preface când tu nu te cunoști
Că atunci când știi cine și ce ești cu adevărat
Nu poți fi altul, nu poți minți și nu poți fi mascat
Binecuvântarea
Din toate cercurile iadului întunecate
Din adâncimile oceanelor înflăcărate
Din lacrimile aprinse doar prin fericire
Din certurile pornite doar din iubire
Din serile nedormite-n starea de visare
Cu drogurile-n tine în drum spre ea trezire
Cu muzica în vene prin marele-ntuneric
Cu problema-n fundal care te-a făcut puternic
Cu iluzii visate-n absoluta realitate
Cu visuri trezite peste reala noapte
Cu nicio siguranță pe drumul predestinat
Cu multă speranță pornind în destinul imaginat
Am ieșit din suferința mare și de neuitat
Am răzbit prin moarte și am înviat
Am găsit sincera iubire și liniștea
Mi-am găsit în sfârșit casa și pacea
Persoana
Vocea ce-ți mângâie sufletul
Vorba ce-ți aduce zâmbetul
Gluma ce-ți pare amuzantă
Persoana te face distrată
Orele numărate faine
Piesele care-ți sunt ca haine
Înțelesurile ascunse
Gândurile presupuse
Așteptarea și răbdarea
Visarea și cu sperarea
Atracția, nesiguranța
Proiecția si cu dorința
Distanța și cu neștiința
Importanța ce-o dă prezența
Aduc zâmbetul îndrăgostit
Și fac sufletul neliniștit
Nici nu știi cu cine vorbești
Dar vocea te face să trăiești
Personalitatea te-aprinde
Gândirea te-nebunește
Degeaba
Degeaba-ți dai pielea cu litri de parfum
Când ai în interior kile de jeg ce scot fum
Și degeaba te machiezi zilnic s-arăți bine
Vei arăta speriat și gol când moartea vine
Degeaba-ți iei haine de cele mai scumpe firme
Când nu știi că valorezi mai mult ca ale lui Dante rime
Și poți să-ți cumperi cea mai bună locuință
Dacă nu te simți acasă în propria ființă
Și poți vorbi o viață-ntreagă fără rost
La final ce n-ai zis important are un cost
Poți minți manipulând crezând că scapi
Adevărul îți va spune: "groapa tu ți-o sapi"
Și degeaba te rogi dacă nu știi cu cine vorbești
Ajutorul va veni dar nu așa cum îți dorești
Și poți să te cerți cu universul pentru suferință
Neștiind că el ți-a dat voință pentru acea dorință
Și degeaba te gândești la bani în viitor
Că toți milionarii au bani și în final mor
Poți să te gândești la ce bijuterii-s mai scumpe
Sufletu-i un diamant unic și-i foarte-aproape
Și degeaba te gândești la ce vei face mâine
Dacă nu te gândești la ce înseamnă sine
Și te poți gândi la tot ce vrei în viață
Degeaba dacă nu te poți privi în față
Și degeaba simți că trăiești prin g-uri și linii
Dacă folosindu-le nu te întrebi de unde vii
Și poți să simți că starea asta-i infinită
Atunci când mori realizezi c-a fost doar o clipită
Și poți să simți adevărata viață când mori
Dacă în viață ai știut cum să te omori
Și poți să simți cum mori în timp ce trăiești
Și nu-n sensul rău, ci-n cel mai bun, de voiești
Și pot să stau să-ți spun ce nu e degeaba
Tre să știi s-auzi ca s-asculți care e vorba
Și-ți pot vorbi de ce contează: de-nțelepciune
Degeaba de nu-nțelegi ce vorbele nu pot spune
Cum ar fi
Cum ar fi doar să aud
Culorile să le exclud
Pe mine să nu mă știu
Să văd în față doar pustiu
Ziua să îmi fie corul
Noaptea să șoptească dorul
Să nu știu ce simt, ce-aud
Părerile să le includ
Să fac totul pipăind
Să mă duc chiar neștiind
Să văd în lume nevăzând
Să merg lumea doar zburând
Cum ar fi de aș vedea
Cât privirea-mi cuprindea
Plină de tot însăși viața
Ce-și celebră eleganța
Să fiu foarte, foarte sus
Să văd norii în repaus
În vântul foarte puternic
Să dansez cât mai poetic
Cum dansez în valuri reci
Unde-s a vântului poteci
Să fiu liberă complet
Să ardă lacrima-n râset
Cum ar fi de m-aș trezi
Doar să simt, n-aș auzi
Doar totul ce doare tare
Cum s-aprinde și dispare
Să mă simt inexplicabil
Să văd totul impecabil
Ura doar să se topească
Cu greul să se sfârșească
Să știu clar ce este viața
Să recunosc existența
Să iubesc ce n-am iubit
Să-nțeleg un diferit
Cum ar fi să fiu copilă
Să rămân intangibiă
Când sunt mare să fiu mică
Să nu pot fi pe logică
Să nu știu că focul arde
Să nu știu că el aprinde
Să fiu neajutoarată
Și mereu nevindecată
Să nu știu nimic nicicând
Să merg spre pericol râzând
Să am o viață luată
Să am o viață mimată
Cum ar fi să-mi amintesc
Defapt unde locuiesc
Și că tot ce fac aici
E tot, însă nu ce zici
Să-mi știu steaua și lumina
Aici care mi-e sarcina
Familia în galaxie
Astenia din energie
Să îmi știu calea și puterea
S-o deslușesc pe ea, gândirea
Să-ntâlnesc sufletu-n față
Să-mi amintesc reala viață
Cum ar fi să nu exist
Să fiu cel dintâi artist
Tot ce este să trăiască
Prin mine să se iubească
Din nimicu-mi infinit
Să se facă tot gândit
La măreața conștiență
Tot să fie transparență
Să exist în fel și chip
Neavând mod și aspect
În tot etern să particip
Să exist și nu perfect
Greul
Ce să faci atunci când ești jos
Cum să taci când e tot zgomotos
Cum te ridici când e totul greu
Ce sacrifici pentru Dumnezeu
Cum să te regăsești în haos
Când nu te mai privești frumos
Când în jurul tău se-arată moartea
Când drumul destinului e soarta
Cum te-aduni singură și te pui pe picioare
Și nu mai consumi chemată de stări interioare
Cum să nu mai fii vulnerabilă la oricine
Cum să fii mereu stabilă la tot ce vine
Voi găsi răspunsul la toate întrebările
Voi privi răsăritul la toate apusurile
Voi reuși prin toate încercările
Voi găsi pacea prin toate certurile
Voi iubi așa cum știu eu
Voi gândi corect mereu
Și te voi găsi, Doamne
Te voi urmări și prin moarte
Trezește-te
Toți cu măștile pe față se găsesc în orice loc
Și-n ecrane, și la muncă, și pe stradă, și la bloc
Poartă masca așa mult, nici ei nu mai știu cine sunt
Că tot e o minciună mare, e un adevăr mărunt
Și înghiți cât poți de mult, dar e o mare de nebuni
Și paharul dă pe-afară, și normal, tot ei se plâng
Și îți amintești apoi, să fii tu-n gânduri și-n acțiuni
Că ei prin viață merg, dar niciodată nu ajung
Tre să fii atent la tine, căci acolo-i adevărul
Când te privești, te regăsești, te împlinești, atunci sosești
Iar când te uiți în lumea mare, și mai mult să te iubești
Și când vezi iluzia, adu-ți aminte c-așa-i visul
Atunci când te enervezi, trezește-te că doar visezi
Atunci când simți că te pierzi, trezește-te și te salvezi
Când nu știi ce să mai crezi, trezește-te, halucinezi
Când pe tine te trădezi, trezește-te că proiectezi
Tu doar mergi pe drumul tău și caută-te în tine
Nu te mai împiedica de umbre și de ecouri
Nu te mai lăsa furat de vorbe și de tablouri
Doar mergi, și vei ajunge la adevăratul sine
Știu că e greu și că-n jur sunt doar tentații, provocări
Dar cu timpul, acestea nu te vor mai satisface
În timp găsești pacea-n tine, nu în oameni cu purtări
Nu te va mai afecta niciunul ce se preface
Și când te trezești la sine, îți dai seama că nu-s proști
Că doar atunci te poți preface când tu nu te cunoști
Că atunci când știi cine și ce ești cu adevărat
Nu poți fi altul, nu poți minți și nu poți fi mascat
Binecuvântarea
Din toate cercurile iadului întunecate
Din adâncimile oceanelor înflăcărate
Din lacrimile aprinse doar prin fericire
Din certurile pornite doar din iubire
Din serile nedormite-n starea de visare
Cu drogurile-n tine în drum spre ea trezire
Cu muzica în vene prin marele-ntuneric
Cu problema-n fundal care te-a făcut puternic
Cu iluzii visate-n absoluta realitate
Cu visuri trezite peste reala noapte
Cu nicio siguranță pe drumul predestinat
Cu multă speranță pornind în destinul imaginat
Am ieșit din suferința mare și de neuitat
Am răzbit prin moarte și am înviat
Am găsit sincera iubire și liniștea
Mi-am găsit în sfârșit casa și pacea
Persoana
Vocea ce-ți mângâie sufletul
Vorba ce-ți aduce zâmbetul
Gluma ce-ți pare amuzantă
Persoana te face distrată
Orele numărate faine
Piesele care-ți sunt ca haine
Înțelesurile ascunse
Gândurile presupuse
Așteptarea și răbdarea
Visarea și cu sperarea
Atracția, nesiguranța
Proiecția si cu dorința
Distanța și cu neștiința
Importanța ce-o dă prezența
Aduc zâmbetul îndrăgostit
Și fac sufletul neliniștit
Nici nu știi cu cine vorbești
Dar vocea te face să trăiești
Personalitatea te-aprinde
Gândirea te-nebunește
Degeaba
Degeaba-ți dai pielea cu litri de parfum
Când ai în interior kile de jeg ce scot fum
Și degeaba te machiezi zilnic s-arăți bine
Vei arăta speriat și gol când moartea vine
Degeaba-ți iei haine de cele mai scumpe firme
Când nu știi că valorezi mai mult ca ale lui Dante rime
Și poți să-ți cumperi cea mai bună locuință
Dacă nu te simți acasă în propria ființă
Și poți vorbi o viață-ntreagă fără rost
La final ce n-ai zis important are un cost
Poți minți manipulând crezând că scapi
Adevărul îți va spune: "groapa tu ți-o sapi"
Și degeaba te rogi dacă nu știi cu cine vorbești
Ajutorul va veni dar nu așa cum îți dorești
Și poți să te cerți cu universul pentru suferință
Neștiind că el ți-a dat voință pentru acea dorință
Și degeaba te gândești la bani în viitor
Că toți milionarii au bani și în final mor
Poți să te gândești la ce bijuterii-s mai scumpe
Sufletu-i un diamant unic și-i foarte-aproape
Și degeaba te gândești la ce vei face mâine
Dacă nu te gândești la ce înseamnă sine
Și te poți gândi la tot ce vrei în viață
Degeaba dacă nu te poți privi în față
Și degeaba simți că trăiești prin g-uri și linii
Dacă folosindu-le nu te întrebi de unde vii
Și poți să simți că starea asta-i infinită
Atunci când mori realizezi c-a fost doar o clipită
Și poți să simți adevărata viață când mori
Dacă în viață ai știut cum să te omori
Și poți să simți cum mori în timp ce trăiești
Și nu-n sensul rău, ci-n cel mai bun, de voiești
Și pot să stau să-ți spun ce nu e degeaba
Tre să știi s-auzi ca s-asculți care e vorba
Și-ți pot vorbi de ce contează: de-nțelepciune
Degeaba de nu-nțelegi ce vorbele nu pot spune