Acum la miezul nopţii,

Acum la miezul nopţii,

Când clopotele bat.

Domnul Isus Hristos,

El singur a înviat.

 

Şi a înviat din morţi,

EL pentru omenire.

EL a înviat se ştie,

Ca să ne dea de ştire.

 

Că a venit acum,

Din nou e pe pământ.

EL e domnul Isus,

E domnul cel răpus.

 

De romani şi evrei,

Pe muntele Golgota.

Pe cruce îi pus se ştie,

Să moară în agonie.

 

La mâini şi la picioare,

Piroaie i-au bătut.

Pe cap i-au pus cunună,

De sârmă şi de rug !


Category: Diverse poems

All author's poems: Dorel Marin poezii.online Acum la miezul nopţii,

Date of posting: 9 февраля

Views: 59

Log in and comment!

Poems in the same category

Rugă!

Venim acum la Tine, Tata Ceresc,

Și știm că Tu ușa o ai mereu deschisă,

Iar pentru toți care în trup trăiesc,

Aceasta nu a fost vreodat' închisă

 

Mai știm că Tu ești printre oameni,

Și vezi necazul nostru pe pământ,

Simțim că Tu în noi iubire sameni,

De când ne naștem pân' la mormânt

 

Pe Tine cu  toții te mărturisim,

La Tine găsim și binecuvântare,

În Tine permanent descoperim,

Iubire, dragoste, nădejde și iertare

 

Prin rugăciune noi toți te lăudăm,

Pentru tot binele făcut la omenire,

Dar tot mai des pe Tine te rugăm,

Să ne ferești de rău și-n-bolnăvire

 

La Tine știm că totul e cu putință,

Și chiar iertarea celor cu păcate,

Când ei mărturisesc și au voință,

Ca cele rele, să nu mai fie repetate

 

Tu pe pământ cu dragoste-ai venit,

Pe noi să ne salvezi de la pieire,

Iar oamenii cei răi te-au răstignit,

Și de băut ți-au dat oțet și fiere

 

Povățuire la Tine cerem mereu,

Că știm că Tu ești întelepciune,

Și călăuză dreaptă vreau și eu,

Să-mi fii pe cale, către mântuire

 

Știm că Tu ești viață, cale, adevăr,

Și ne iubești pentru că ești iubire,

La Tine numărat e fiecare fir de păr,

Și faptele făcute, celor în nevoire

 

Noi te rugăm să ne ajuți, să biruim,

Mândria noastră, prin smerenie,

Invidia, prin dragoste și bucurie,

Iubirea de arginți, prin milostenie,

A noastră desfrânare, prin înfrânare

Și lăcomia de zi cu zi, prin cumpătare,

Pentru mânie, ne dă noua răbdare,

Iar lenea, prin bărbăție și implicare

 

Am scris despre a lumii 7 păcate,

Și pentru care omul va fi judecat,

Mărturiseștele pentru a fi iertate,

Și să trăim departe ...de păcat!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

 

 

 

 

More ...

Dulcea tinereţii

Vântul bate liniştit
În splendoarea nopţii
Oare corect ne-am trăit
Dulcea tinereţii.

Autor eşti sau actor
Prin ţinutul ceţii
Alinat de vînt, de dor
Tu în fila vieţii.

More ...

Ploaie de stele

Antrenat de gânduri lucii,
rostesc o vagă cuvântare,
strămutată din lăuntru
și-aruncată-n nepăsare.
 
Fără vreo rimă aleasă,
eu mă joc cu strofa hidoasă,
pe slobode cuvinte încerc
a le strămuta-ntr-un cerc,
cerc străin de vro vorbă sfioasă
sau exprimare fastuoasă.
 
Năucit de-o simbolică credință,
sunt pătruns de-o minunată stare,
de-o senzuală suferință,
de-o alegorică reprezentare.
 
În antitetica crezare,
mă lovesc antagonicele cânturi,
îngrozitor arzând mistuitoare
în sufletul împovărat de simple gânduri.
 
Într-o stare naturală, vă văd pe toți pierduți printre aștri,
rătăciți de scopurile îndepărtaților sihaștri,
dezmierdați de praful fin ce arbitrar se răspândește,
alintați de visul suav ce pătrunzător vă măgulește,
încrezători într-un univers dominat de mișcări vast unduitoare,
asemănate cu valurile, alcătuind stelara mare.
 
Dar această stare dispare în pustiile abisale,
subminată de concrete lineare
și de rezultate marginale,
ce suprimă încet-încet granițele imaginare.
 
Într-un logos sfânt,
ne lovim de semnificații
și cădem pe pământ
din maiestoasele constelații.
 
În căderea năprasnică,
aprig suferim,
aripile ni se frâng
și veșnic amorțim.
 
Citim din lucrări cu paginile rescrise,
cuprinși de o trează letargie, cu cărțile larg închise,
și ne fălim în a fi conceput o normalitate
ce exclude controverse și fraze încurcate.
 
Replicile sterpe,
lipsite de erudiție,
se intersectează cu arta
și intră-n contradicție.
 
Poem este, dar nu și rimă,
mesajul e strident, de-o trivialitate meschină,
simfonia e bolnavă, fără formă în surdină.
 
Conceptul e antepus plăcerii și durerii,
dând naștere artificialismului creerii.
Se lovesc amărăciunile de fețele noastre explicite,
o deșertăciune a încropirilor nemărginite.
 
Iar eu, visător din firea mea,
mă leagăn pe-o stea,
unde statornic eul dormea
și trezire nu i se dădea.
 

 

More ...

CUVĂNTĂTORE

,,Floarea albastră,, am citit
Floare albastră am iubit
Floarea albastra-nmugurit
Floarea albastră….
Vântul crud te-a legănat
Vântul crud te-a despuiat
Vântul crud mi te-a luat
Vântul….

More ...

Prioritatea prostiei

Într-o zi, mergând molatic

Singur, prin localitate,

Întâlni indicatorul

"Proştii au prioritate!"

 

Îmi veni pe loc ideea

Sã îl smulg de acolo-n grabã;

Dar mã rãzgandi zicându-mi:

"Ia sã-mi vãd, de fapt, de treabã!

 

Cãci, din toţi câţi au sã-l vadã

- Proşti cu crengi, proşti mititei -

Unii nu vor şti vreodatã

Cã e semnul pentru ei!"

 

Cum rãmase semnul teafãr

- Din motivu-acesta poate -

Nãtãfleţii de tot soiul

Au şi azi prioritate...

More ...

Treceri în pași temporali

Mi-se-ndoaie flacăra-n calea vârtoaselor expirații
Eolice ale timpurilor, ale veacurilor trecânde.
Ele fac faclele satelor, din vechime arzânde,
Să se plece ca-le negre abanosului ramificații,
 
Ele, în vecinicia lor, ne trec viața din roșu-n pal
Al visărilor neîntrupate, reveriilor care vin făr’ de final,
Făr’ de-o cale-n revers, de-o mijire spre-al luminei voal.
Pân’ la urmă, văd, apropiindu-mi-se-n tropot, ș-un cal,
 
C-un cunoscut încă nouă călăreț, în spate pe care-l duce.
Iar din liniște fulminantă, nu se opresc ticăituri să vină
De limbi de ceasornic, ce,-n urcuș spre 12, ar vrea să țină
Trează sentința arătătoarelor cernite ale zilelor caduce.
 
More ...