Poem
Si cum viaţa e atât de vastă , îţi doresc numai bine:
Să fi la a ta casă, îmbrăcată-n iubire şi raze divine.
Să-ţi dai voie să fi vulnerabil, să-nveţi să te ierţi.
Din ale tale greseli, din care iubirile uneori
"cu ochii treji"
Vocea ratiunii mele mi-a zis să ard toate amintirile
Nefăcute cu tine, vorbind de el,
Scoţând cioburile cu mâinile mele sfinte
Acea despărţire n-a fost fizică, între ale noastre suflete...
Din pacate, nu ţi-am fost numită " cealaltă jumătate"
Care deseori se caută prin nopţile pierdute.
Category: Diverse poems
All author's poems: Albui Andreea
poemboem
Date of posting: 12 апреля
Views: 99
Poems in the same category
Liniștit fiind
Cât în soare luminezi
Continui să mai visezi.
Cât la lună meditezi
Încerci să te limitezi.
Iubești tot ce te-nconjoară
Și văzut e mai de seamă.
Peste Sena când gândești
Despre flori îți tot vorbești,
Florile ce viața-ți dau
Și nicicând nu te trădau,
Ce mereu doar te inspiră
Și oricând te sprijiniră.
La stejari cât mai privești
Despre tot îți amintești,
Jos o frunz-ar fi căzut
Și schimbarea ai fi văzut,
Nu mai sunt acei copaci,
Nu mai poți sa îi refaci
Dacă o stea ar fi căzut
Cred că-n ea te-ai fi văzut,
Cum nici ea n-a rezistat,
Așa nici tu n-am persistat...
Așa nici eu n-am insistat
Doar spre țărm am înotat...
20.12.24
Mă chinuie vise...
Mă chinuie-n noapte vise oculte,
Iar somnul îmi este un zbucium,
Stau greieri sub geam să asculte,
Cum pieptul îmi cântă din bucium,
Și totul îmi pare zilnic confuz,
Iar liniștea-mi bate în tâmplă,
Aiurea încep pe îngeri s-acuz,
De tot ce subit mi se întâmplă.
Cu gândurile sap în tainicul vis,
Ascunsu-i mister să-l deslușesc,
Dar zorii zilei apărând au ucis,
Acest îndemn ce nu-i omenesc.
Să fie o veste de la forțe oculte,
Ori semne din iad ori din ceruri,
Ceva venit nefiresc să m-ajute,
Să sorb misticism din eteruri?
Răsună întruna o șoaptă în minte,
Spiritu-mi zboară posac peste aștri,
Văd trupul inert dezgolit de veșminte,
Aruncat într-o grotă printre sihaștri.
Pierdut și bolnav, și plin de angoasă,
Mintea mi-i arsă și ochiul mi-e stins,
Și stau nefiresc prizonier într-o casă,
Cu noaptea pe tâmple resemnat și învins.
Morfeu veni iar să-mi mângâie pleoapa,
În somnu-i de veci ca pe sclav să mă ție,
Și tandru îmi astupă cu vise și groapa,
Iar la cap, adânc îmi înfige, o insomnie.
Imaginația
Nu mi-am imaginat vreodată
Că imaginația își are propria imaginație,
Născută din imaginația Creatorului!
Îți poți imagina lesne ce dar este imaginația,
Ce săracă ar fi fost lumea în absența ei,
Iar eu fără ea n-aș avea mare lucru de spus!
Dragostea ar amuți veșnic dacă această biată copilă
Desculță și mai mereu înfometată,
Nu ne-ar vizita!
Rămasă nesupravegheată,ar ajunge repede la casa de nebuni
Cu tot cu posesorul ei...
Necontrolată, imaginația are destulă putere să transforme frumosul în urât, viața în moarte, adevărul în minciună,
Este lipsită de maturitate dar totuși,
Dacă ai ajuns într-o înfundătură de unde nu mai ai scăpare,
Apelează la ea!
Cu siguranță te va salva!
Imaginatia are personalitate nu glumă,
Incredibil ce putere are!
Vei înțelege că imaginația trăiește într-o lume separată în timp ce este umilă slugă a ta!
(19 ian 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Rănile ce încă dor..
Secrete ascunse cu grijă,
Îngropate adânc în noi,
Le ținem sub strajă
Să nu ne umplem de noroi.
Din când în când în taină
Le scoatem la iveală,
Le ticsim sub haină,
Să nu comitem vreo greșeală.
Să nu ne dăm de gol
Din neglijența vădită
Scăpați de sub control,
Aruncați de pe orbită.
In vârtejul de emoții,
Ce pot dezlănțui furtună
In tumultul nopții,
Când liniștea răsună.
Sub cerul incolor
Răsar din noi subit
Rănile ce încă dor
Într-un moment pripit...
Inchin paharul!
Nu poți schimba un om iubindu-l mai mult
Un adevăr dureros... atât de neplăcut...
Aleg să "uit" durerea să merg mai departe
Deși m-ai rănit...să te păstrez frumos, în file, într-o carte.
Și... închin un pahar pentru numele ce nu-l pot spune
Pentru promisiuni ce au sunat bine și nimic n-au valorat....
Pentru rândurile scrise și nicicând trimise
Pentru zâmbetele afișate când sufletu-mi plângea.
Pentru acele zile când să merg inainte am continuat
Lipsită de orice motivație, dar cu voință.
Pentru c-am învățat ce merit cu adevărat
Când o promisiune să devină realitate...am tot așteptat.
Si... un pahar, pentru clipele în lacrimi înecate
Căci m-au schimbat complet fără întoarcere
Pentru alegeri ce-am făcut și nu au fost perfecte
Astăzi închin...căci toate au fost ale mele!
Închin paharul pentru ce-a mai rămas din mine.
Pentru atunci când la mine nu am renunțat
Chiar și atunci când au facut-o alții...
Deși știau că-n suflet îi purtam cu drag.
...pentru tot ce n-a fost ușor....
Și ma-nvățat să fiu puternică în fiecare zi
Pentru fiecare cuvânt rămas o lecție
Închin pentru tăcere...un pahar de vin!
În văzduh se aude-un cânt
În văzduh se aude-un cânt,
Dar nu-i pasăre, nici vânt,
Parc-o harpă uriașă,
Plânge-o viață pătimașă.
Curge lin o doină veche,
Sunet straniu, nepereche,
Tot ce mișună se-ntreabă,
De ce zbor îngeri în grabă?
Imnuri plâng deodată-n cor,
O priceasnă despre dor,
Numai eu nu mă frământ,
Fiindcă știu de acest cânt,
Urcă-n sus la Dumnezeu,
Dezrobit sufletul meu.
Liniștit fiind
Cât în soare luminezi
Continui să mai visezi.
Cât la lună meditezi
Încerci să te limitezi.
Iubești tot ce te-nconjoară
Și văzut e mai de seamă.
Peste Sena când gândești
Despre flori îți tot vorbești,
Florile ce viața-ți dau
Și nicicând nu te trădau,
Ce mereu doar te inspiră
Și oricând te sprijiniră.
La stejari cât mai privești
Despre tot îți amintești,
Jos o frunz-ar fi căzut
Și schimbarea ai fi văzut,
Nu mai sunt acei copaci,
Nu mai poți sa îi refaci
Dacă o stea ar fi căzut
Cred că-n ea te-ai fi văzut,
Cum nici ea n-a rezistat,
Așa nici tu n-am persistat...
Așa nici eu n-am insistat
Doar spre țărm am înotat...
20.12.24
Mă chinuie vise...
Mă chinuie-n noapte vise oculte,
Iar somnul îmi este un zbucium,
Stau greieri sub geam să asculte,
Cum pieptul îmi cântă din bucium,
Și totul îmi pare zilnic confuz,
Iar liniștea-mi bate în tâmplă,
Aiurea încep pe îngeri s-acuz,
De tot ce subit mi se întâmplă.
Cu gândurile sap în tainicul vis,
Ascunsu-i mister să-l deslușesc,
Dar zorii zilei apărând au ucis,
Acest îndemn ce nu-i omenesc.
Să fie o veste de la forțe oculte,
Ori semne din iad ori din ceruri,
Ceva venit nefiresc să m-ajute,
Să sorb misticism din eteruri?
Răsună întruna o șoaptă în minte,
Spiritu-mi zboară posac peste aștri,
Văd trupul inert dezgolit de veșminte,
Aruncat într-o grotă printre sihaștri.
Pierdut și bolnav, și plin de angoasă,
Mintea mi-i arsă și ochiul mi-e stins,
Și stau nefiresc prizonier într-o casă,
Cu noaptea pe tâmple resemnat și învins.
Morfeu veni iar să-mi mângâie pleoapa,
În somnu-i de veci ca pe sclav să mă ție,
Și tandru îmi astupă cu vise și groapa,
Iar la cap, adânc îmi înfige, o insomnie.
Imaginația
Nu mi-am imaginat vreodată
Că imaginația își are propria imaginație,
Născută din imaginația Creatorului!
Îți poți imagina lesne ce dar este imaginația,
Ce săracă ar fi fost lumea în absența ei,
Iar eu fără ea n-aș avea mare lucru de spus!
Dragostea ar amuți veșnic dacă această biată copilă
Desculță și mai mereu înfometată,
Nu ne-ar vizita!
Rămasă nesupravegheată,ar ajunge repede la casa de nebuni
Cu tot cu posesorul ei...
Necontrolată, imaginația are destulă putere să transforme frumosul în urât, viața în moarte, adevărul în minciună,
Este lipsită de maturitate dar totuși,
Dacă ai ajuns într-o înfundătură de unde nu mai ai scăpare,
Apelează la ea!
Cu siguranță te va salva!
Imaginatia are personalitate nu glumă,
Incredibil ce putere are!
Vei înțelege că imaginația trăiește într-o lume separată în timp ce este umilă slugă a ta!
(19 ian 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Rănile ce încă dor..
Secrete ascunse cu grijă,
Îngropate adânc în noi,
Le ținem sub strajă
Să nu ne umplem de noroi.
Din când în când în taină
Le scoatem la iveală,
Le ticsim sub haină,
Să nu comitem vreo greșeală.
Să nu ne dăm de gol
Din neglijența vădită
Scăpați de sub control,
Aruncați de pe orbită.
In vârtejul de emoții,
Ce pot dezlănțui furtună
In tumultul nopții,
Când liniștea răsună.
Sub cerul incolor
Răsar din noi subit
Rănile ce încă dor
Într-un moment pripit...
Inchin paharul!
Nu poți schimba un om iubindu-l mai mult
Un adevăr dureros... atât de neplăcut...
Aleg să "uit" durerea să merg mai departe
Deși m-ai rănit...să te păstrez frumos, în file, într-o carte.
Și... închin un pahar pentru numele ce nu-l pot spune
Pentru promisiuni ce au sunat bine și nimic n-au valorat....
Pentru rândurile scrise și nicicând trimise
Pentru zâmbetele afișate când sufletu-mi plângea.
Pentru acele zile când să merg inainte am continuat
Lipsită de orice motivație, dar cu voință.
Pentru c-am învățat ce merit cu adevărat
Când o promisiune să devină realitate...am tot așteptat.
Si... un pahar, pentru clipele în lacrimi înecate
Căci m-au schimbat complet fără întoarcere
Pentru alegeri ce-am făcut și nu au fost perfecte
Astăzi închin...căci toate au fost ale mele!
Închin paharul pentru ce-a mai rămas din mine.
Pentru atunci când la mine nu am renunțat
Chiar și atunci când au facut-o alții...
Deși știau că-n suflet îi purtam cu drag.
...pentru tot ce n-a fost ușor....
Și ma-nvățat să fiu puternică în fiecare zi
Pentru fiecare cuvânt rămas o lecție
Închin pentru tăcere...un pahar de vin!
În văzduh se aude-un cânt
În văzduh se aude-un cânt,
Dar nu-i pasăre, nici vânt,
Parc-o harpă uriașă,
Plânge-o viață pătimașă.
Curge lin o doină veche,
Sunet straniu, nepereche,
Tot ce mișună se-ntreabă,
De ce zbor îngeri în grabă?
Imnuri plâng deodată-n cor,
O priceasnă despre dor,
Numai eu nu mă frământ,
Fiindcă știu de acest cânt,
Urcă-n sus la Dumnezeu,
Dezrobit sufletul meu.
Other poems by the author
Poem
Ai fost tu la mine-n suflet?
Ai vrut sa treci puțin prin ea,
Te înțeleg, dar nu știi,
Cat a plâns,și a îndurat.
Ai fost tu la mine-n suflet ?
Să-I vezi florile ofilite ?
Să-i vezi măcar lacrimile,
Să o vezi smucită pe toate părțile?
Căci a ei inima era frumoasa și dansa în noapte cu visele.
Ai fost tu la mine-n suflet,
Să vezi când avea un râset ?
Să-i vezi totuși tristul zâmbet?
Nu nu, ai fost, deși știu nopțile reci de pe rost.
Ai fost tu la mine-n suflet ?
Sa știi dacă mi-am înecat lacrimile?
Să știi dacă mai sunt peste inima buruieni?
Să știi când n-a simțit săruturile?
Ai fost tu la mine-n gânduri,
Sa vezi iubirea cum se stinge?
Sau acea rugă, în plină noapte și furtună,
Să vezi cum mi se preling lacrimile strună
Poem
Suntem pe-o bancă în filmul meu,
Sufletul înghețat îl aștern
Făcutu-m-ai să mor încet fără tine,
Acum suntem pe-o bancă îmbătați de amărăciune,
Și-mi zici că sunt o nebună
Dar știu nu puteai să nu o zici nici în glumă,
Ochii ți-s lucioși, ai mei ca o cafea intubată în sifon,
Ce-i mai rău cu tine,e mai bine fără tine
Toxicul din tine m-a rănit, nu știu dar pari mulțumit..
Poem
Ai știut că nu-mi meriți dragostea
Doar mi-e dor întruna de mine și luna
Ai mai aruncat un zâmbet timpuriu
Acum las asa ca oricum ești pustiu.
Nici nu mai reușesc,sa te merit eu
Când tu iubești un alt chip,eu în alt fel
Și mă iei cu un simplu iartă-mă;
Cred ca am rămas cu un simplu lasă-mă.
Un lasă-mă că știu cum toate dor
Și mă lasă rece pe interior
Ți-am zis din tot sufletul cum mor
Sau Cat te ador,sau cum mi-ai pus foc în suflet și ai lăsat să ardă până am ajuns de am mă rupe.
Poem
Ai fost tu la mine-n suflet?
Ai vrut sa treci puțin prin ea,
Te înțeleg, dar nu știi,
Cat a plâns,și a îndurat.
Ai fost tu la mine-n suflet ?
Să-I vezi florile ofilite ?
Să-i vezi măcar lacrimile,
Să o vezi smucită pe toate părțile?
Căci a ei inima era frumoasa și dansa în noapte cu visele.
Ai fost tu la mine-n suflet,
Să vezi când avea un râset ?
Să-i vezi totuși tristul zâmbet?
Nu nu, ai fost, deși știu nopțile reci de pe rost.
Ai fost tu la mine-n suflet ?
Sa știi dacă mi-am înecat lacrimile?
Să știi dacă mai sunt peste inima buruieni?
Să știi când n-a simțit săruturile?
Ai fost tu la mine-n gânduri,
Sa vezi iubirea cum se stinge?
Sau acea rugă, în plină noapte și furtună,
Să vezi cum mi se preling lacrimile strună
Poem
Suntem pe-o bancă în filmul meu,
Sufletul înghețat îl aștern
Făcutu-m-ai să mor încet fără tine,
Acum suntem pe-o bancă îmbătați de amărăciune,
Și-mi zici că sunt o nebună
Dar știu nu puteai să nu o zici nici în glumă,
Ochii ți-s lucioși, ai mei ca o cafea intubată în sifon,
Ce-i mai rău cu tine,e mai bine fără tine
Toxicul din tine m-a rănit, nu știu dar pari mulțumit..
Poem
Ai știut că nu-mi meriți dragostea
Doar mi-e dor întruna de mine și luna
Ai mai aruncat un zâmbet timpuriu
Acum las asa ca oricum ești pustiu.
Nici nu mai reușesc,sa te merit eu
Când tu iubești un alt chip,eu în alt fel
Și mă iei cu un simplu iartă-mă;
Cred ca am rămas cu un simplu lasă-mă.
Un lasă-mă că știu cum toate dor
Și mă lasă rece pe interior
Ți-am zis din tot sufletul cum mor
Sau Cat te ador,sau cum mi-ai pus foc în suflet și ai lăsat să ardă până am ajuns de am mă rupe.