1 an... 2
Un an în care am ars mocnit
Ducând povara poveștii fără sfârșit
Un an atât de paradoxal
In speranța unui vin la final...
Doi ani de când ne-am cunoscut
Și ochii noștri s-au întâlnit
Doi ani de când a început o poveste
Care azi doar in mine trăiește...
Un an de sentimente puse la zid
Ce doar in versuri mai pot să le deschid
Un an de iluzii și speranțe deșarte
Că timpul ne va ține din nou aproape...
Doi ani de când cărările s-au întâlnit
Și părea ca soarta ne-a fericit
Sa ne potrivească în asa fel
Sa rămânem..." amici la un păhărel".
Un an de când tu ești singurel
Eu cu dor de-o-mbrățisare, la un strugurel
Un an în care, lacrimile au facut arhipelag
Ca n-am rămas, unul pentru altul...cu drag...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 31 ianuarie
Vizualizări: 151
Poezii din aceiaşi categorie
Între noi...
O privire este între noi,
lasă-mi-te orbește,
O pereche de buze între noi,
lasă-le sărutate,
Un parfum trandafiriu între noi,
în carne să mi-l imprimi,
Un trup plăpând între noi,
lasă-ți-l mângăiat,
O lume tristă între noi,
lasă-te-nveselită,
Un boboc de trandafir între noi,
lasă-l să-nflorească,
O viață lungă doar noi doi,
las-o ca să treacă,
O clipă nesfârșită de amor
s-avem amândoi,
o clipă și să mor,
Adunat un suflet noi doi împărțim,
al tău e tot, sunt doar străin
ce trec o clipă în viața ta
ce este între noi.
Numai tu
Un tîrg de suflete făcum
și te cătam pe tine;
Mi-ar fi plăcut să vii acum,
dar vin-o măcar mâne....
În jur sunt ochi, de tot străini
ce îmi absorb privirea,
dar lacomi par și prea păgâni
să-mi merite iubirea.
Si numai tu cu ochi de stea
n-apari în a mea cale,
să stingi cu limpezimea ta
durerea mea cea mare.
Eu pentru tine-am născocit,
bucată cu bucată,
din viața care am trăit
să te mai văd odată.
Si dacă târgu -o să-mi opresc
de-o umbră a plăcerii,
eu n-o să pot ca să trăiesc
și să te dau uitarii...
Data Uitarii)
Pe pagina uitarii
ramii cuprins din carte.
Si printre rinduri rare
devii ca un pustiu.
Tu nu trezesti in mine
furtuna si nici valuri.,
nici nu mai esti motivul
ascuns sa te descriu.
Dezgust
Mă doare, mă-n țeapă
Înjur și suspin
Curge sânge șiroaie
Și lacrimi nu se termin
Plâng fără glas
Tremur și strig
E noapte, e frig
Sufletu-mi moare
Lumina dispare
În gânduri pustii
Mă înec și-ți scriu.
De obicei
încerc să fug
Să nu privesc
să nu aud
să nu clipesc
Căci altfel mă pierd
Prin mine …
Ah, șoaptele astea,
fantome ale trecutului
Mă tot vizitează de parcă aș fi
cel mai bun prieten al lor.
Ca un liliac,
mă las ghidat de ecouri vechi și noi,
printr-un infinit absurd.
Cu unele șoapte îți mângâi părul
într-un miros de trandafiri …
Altele … se aprind în noapte
un lampadar de amintiri …
Sunt șoapte ce-mi zvâcnesc în tâmple
și în inimă un dor.
Și mai sunt câteva … atunci când dorm,
te visez … și zbor!
Rădăcinile unui copac,
ce sug din mine ultima picătură de tine …
Mă las pe-o parte, învelit de umbra lor,
și mă duc departe … prin mine,
să te caut,
cu ele.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Marte
Sunt pe Marte
Cu mintea-n altă parte
Nimeni nu mă poate întoarce
Orice-ar face
Uneori vreau să fug de realitate
Dacă n-ar fi cineva să mă caute
Dar n-am unde m-ascunde
Poate într-o cameră câteva secunde.
Mi se întâmplă la ore străine
Să nu fiu atentă
Oare ce-i în neregulă cu mine?
Sunt pe altă planetă?
Între noi...
O privire este între noi,
lasă-mi-te orbește,
O pereche de buze între noi,
lasă-le sărutate,
Un parfum trandafiriu între noi,
în carne să mi-l imprimi,
Un trup plăpând între noi,
lasă-ți-l mângăiat,
O lume tristă între noi,
lasă-te-nveselită,
Un boboc de trandafir între noi,
lasă-l să-nflorească,
O viață lungă doar noi doi,
las-o ca să treacă,
O clipă nesfârșită de amor
s-avem amândoi,
o clipă și să mor,
Adunat un suflet noi doi împărțim,
al tău e tot, sunt doar străin
ce trec o clipă în viața ta
ce este între noi.
Numai tu
Un tîrg de suflete făcum
și te cătam pe tine;
Mi-ar fi plăcut să vii acum,
dar vin-o măcar mâne....
În jur sunt ochi, de tot străini
ce îmi absorb privirea,
dar lacomi par și prea păgâni
să-mi merite iubirea.
Si numai tu cu ochi de stea
n-apari în a mea cale,
să stingi cu limpezimea ta
durerea mea cea mare.
Eu pentru tine-am născocit,
bucată cu bucată,
din viața care am trăit
să te mai văd odată.
Si dacă târgu -o să-mi opresc
de-o umbră a plăcerii,
eu n-o să pot ca să trăiesc
și să te dau uitarii...
Data Uitarii)
Pe pagina uitarii
ramii cuprins din carte.
Si printre rinduri rare
devii ca un pustiu.
Tu nu trezesti in mine
furtuna si nici valuri.,
nici nu mai esti motivul
ascuns sa te descriu.
Dezgust
Mă doare, mă-n țeapă
Înjur și suspin
Curge sânge șiroaie
Și lacrimi nu se termin
Plâng fără glas
Tremur și strig
E noapte, e frig
Sufletu-mi moare
Lumina dispare
În gânduri pustii
Mă înec și-ți scriu.
De obicei
încerc să fug
Să nu privesc
să nu aud
să nu clipesc
Căci altfel mă pierd
Prin mine …
Ah, șoaptele astea,
fantome ale trecutului
Mă tot vizitează de parcă aș fi
cel mai bun prieten al lor.
Ca un liliac,
mă las ghidat de ecouri vechi și noi,
printr-un infinit absurd.
Cu unele șoapte îți mângâi părul
într-un miros de trandafiri …
Altele … se aprind în noapte
un lampadar de amintiri …
Sunt șoapte ce-mi zvâcnesc în tâmple
și în inimă un dor.
Și mai sunt câteva … atunci când dorm,
te visez … și zbor!
Rădăcinile unui copac,
ce sug din mine ultima picătură de tine …
Mă las pe-o parte, învelit de umbra lor,
și mă duc departe … prin mine,
să te caut,
cu ele.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7 - Toate drepturile rezervate)
Marte
Sunt pe Marte
Cu mintea-n altă parte
Nimeni nu mă poate întoarce
Orice-ar face
Uneori vreau să fug de realitate
Dacă n-ar fi cineva să mă caute
Dar n-am unde m-ascunde
Poate într-o cameră câteva secunde.
Mi se întâmplă la ore străine
Să nu fiu atentă
Oare ce-i în neregulă cu mine?
Sunt pe altă planetă?
Alte poezii ale autorului
Te scriu cum pot și stiu...
Te scriu cum pot și stiu mai bine
Pe foi, în telefon, pe șervețele
Te scriu cu tot sufletul din mine
Din zâmbete și lacrimi, din durere...
Te scriu cum pot, cu literele toate
Ce au rămas în cuvinte neșoptite
Te scriu cum știu, pe-o margine de stele
Și mi te cern în vers, cu litere boeme...
Te scriu cum simt, ca pe un drept la viață
Să-mi rămâi scris în astă lume
Te scriu mereu cu o speranță-n față
Te scriu cum știu și pot, în nopți fără de nume.
Si te voi scrie în fiecare vers,
Chiar de îmi ești tot mai departe
Așa pot dorului să-i dau un sens
Să-l împlinesc măcar pe jumătate.
Te scriu în vis cu roșu purpuriu
Te scriu în amintirea vinului promis
Te scriu pentru când n-o să te mai scriu
Când îmi va adia din nou, parfum din al vin.
365+
Sunt zile în care pare că totul s-a pierdut
Si trec prin timp fără nici o putere,
Să las tot ce-am trăit uitat în trecut
Poate așa mă uita și a mea durere.
#onewinewoman
Când gândul despre tine mi-e sonor
Îmi îmbăt ochii privind la cer apusul
Incerc să mii îndrept privind spre viitor
Sperând alăturea să imi rămână visul.
#mystory
Tu m-ai uitat atât de repede..știu bine!
Nu ţi-ai dorit să fiu nici măcar amintire
Și-n orice loc sub cer, lună sau soare
Caut, dar în zadar.. nu găsesc vindecare
#winestory
Încă mă-ntreb cum ar fi fost dacă
Ţi-aș fi rămas la fel de dragă
..căci mi-a trecut un an din viață
Să nu-mi mai fii cu sufletul de gheață..
De-ai sti... ce dor...
De-ai ști ce dor imi este sa te văd
Sa te-aud, sa te mai simt, sa fim...
Tot mi-am turnat sperante-n pahar
Ca poate-o sa te-ntorci în timp..
🍷
De-ai ști cat mi-am dorit privirea ta
Sa-ti mai aud glasul dulce şi blând
..cât mi-am dorit sa îți rămân aproape
Din când în când să te mai văd zâmbind.
🍷
Dar tu îmi ești de-un an tot mai departe
Și doru-mi rătăcește-n zări, în ceruri risipit
Tot cauta-n neștire sa îti fie aproape
Îmbrățișări să-i dai ..sa fie împlinit.
🍷2024-09-27
Bijutier diVin...
Trec zilele și orele, minut cu minut, secundă cu secundă
Femeia cu părul blond a rămas îndrăgostită de-a bijutierului umbră
Îndrăgostită de un bijutier diVin... Al ei mare nenoroc...
L-ar fi iubit atât de mult... până la lună si-napoi,
Dar ea pentru el...n-a fost decât o ușă deschisă fără rost
Doi ochi căprui ce-n inimă străină...n-au putut sa găsească loc.
Si-au trecut negreșit anii...el un bijutier diVin ce mereu
Hoinărește grăbit prin zilele din anotimpuri
Sperând a nu se intâlni vreodată instantaneu
Cu cea ce l-a îmbrățișat si vinul i l-a adorat în alte timpuri.
Ea ...îndrăgostită a rămas de-a bijutierului umbră
Încă se luptă cu dorul din suflet...cu neputința lugubră
Poartă cu demnitate la gât al durerii veninos colier
Amintire prețioasă a celui mai iscusit, al vinului... bijutier.
05.01.2025
Un pahar de poezie
Știai...
Știai prea bine ca nu o să te pot uita
Știai și totuși ai plecat... nu ti-a păsat
Și mi-am croit singură cer din lipsa ta
Atât de mult să te întorci sufletul a sperat
Si-am tot visat că intr-o zi o să te întâlnesc
Că-n brațe mă primești, cald să mă îmbrățișezi
Cu vinul dulce dorul să mi-l sting
Să uit cum de durere am învățat să plâng.
Și-am tot sperat în timp ce încercam să uit
Privirea ta din ziua când ultima dată ne-am văzut
Tu mă certai cum ceartă un copil un urs de pluș
Eu ascultam și să te privesc nu știam cum să mă satur....
Și-am tot gândit că timpul va mai trece
Și stând un pic cu tine o să îți amintești
Că am uitat pe buzele tale dulceața și parfumul
Unui ultim vin, în doi, îmbrățișați ca în povești.
ADU-MI TE ROG, PRIMĂVARA
Adu-mi te rog primăvara
Și rămâi și tu cu mine
Sterge-mi din inimă iarna
Și dorul din suflet... de tine.
Adu-mi te rog primăvară...
Mărțișorul rămas promis
Albul și roșul din toamnă,
Să se-mpletească pe buze ca-n vis.
Adu-mi te rog primăvara
După care am tânjit
Ia-mi din inimă povara...
Spune-mi că nu ne-am pierdut!
Adu-mi te rog primăvara
Martie să-mi fie demidulce
Paharul din nou să-mi poarte
Licoarea zeilor... pe buze...
Te scriu cum pot și stiu...
Te scriu cum pot și stiu mai bine
Pe foi, în telefon, pe șervețele
Te scriu cu tot sufletul din mine
Din zâmbete și lacrimi, din durere...
Te scriu cum pot, cu literele toate
Ce au rămas în cuvinte neșoptite
Te scriu cum știu, pe-o margine de stele
Și mi te cern în vers, cu litere boeme...
Te scriu cum simt, ca pe un drept la viață
Să-mi rămâi scris în astă lume
Te scriu mereu cu o speranță-n față
Te scriu cum știu și pot, în nopți fără de nume.
Si te voi scrie în fiecare vers,
Chiar de îmi ești tot mai departe
Așa pot dorului să-i dau un sens
Să-l împlinesc măcar pe jumătate.
Te scriu în vis cu roșu purpuriu
Te scriu în amintirea vinului promis
Te scriu pentru când n-o să te mai scriu
Când îmi va adia din nou, parfum din al vin.
365+
Sunt zile în care pare că totul s-a pierdut
Si trec prin timp fără nici o putere,
Să las tot ce-am trăit uitat în trecut
Poate așa mă uita și a mea durere.
#onewinewoman
Când gândul despre tine mi-e sonor
Îmi îmbăt ochii privind la cer apusul
Incerc să mii îndrept privind spre viitor
Sperând alăturea să imi rămână visul.
#mystory
Tu m-ai uitat atât de repede..știu bine!
Nu ţi-ai dorit să fiu nici măcar amintire
Și-n orice loc sub cer, lună sau soare
Caut, dar în zadar.. nu găsesc vindecare
#winestory
Încă mă-ntreb cum ar fi fost dacă
Ţi-aș fi rămas la fel de dragă
..căci mi-a trecut un an din viață
Să nu-mi mai fii cu sufletul de gheață..
De-ai sti... ce dor...
De-ai ști ce dor imi este sa te văd
Sa te-aud, sa te mai simt, sa fim...
Tot mi-am turnat sperante-n pahar
Ca poate-o sa te-ntorci în timp..
🍷
De-ai ști cat mi-am dorit privirea ta
Sa-ti mai aud glasul dulce şi blând
..cât mi-am dorit sa îți rămân aproape
Din când în când să te mai văd zâmbind.
🍷
Dar tu îmi ești de-un an tot mai departe
Și doru-mi rătăcește-n zări, în ceruri risipit
Tot cauta-n neștire sa îti fie aproape
Îmbrățișări să-i dai ..sa fie împlinit.
🍷2024-09-27
Bijutier diVin...
Trec zilele și orele, minut cu minut, secundă cu secundă
Femeia cu părul blond a rămas îndrăgostită de-a bijutierului umbră
Îndrăgostită de un bijutier diVin... Al ei mare nenoroc...
L-ar fi iubit atât de mult... până la lună si-napoi,
Dar ea pentru el...n-a fost decât o ușă deschisă fără rost
Doi ochi căprui ce-n inimă străină...n-au putut sa găsească loc.
Si-au trecut negreșit anii...el un bijutier diVin ce mereu
Hoinărește grăbit prin zilele din anotimpuri
Sperând a nu se intâlni vreodată instantaneu
Cu cea ce l-a îmbrățișat si vinul i l-a adorat în alte timpuri.
Ea ...îndrăgostită a rămas de-a bijutierului umbră
Încă se luptă cu dorul din suflet...cu neputința lugubră
Poartă cu demnitate la gât al durerii veninos colier
Amintire prețioasă a celui mai iscusit, al vinului... bijutier.
05.01.2025
Un pahar de poezie
Știai...
Știai prea bine ca nu o să te pot uita
Știai și totuși ai plecat... nu ti-a păsat
Și mi-am croit singură cer din lipsa ta
Atât de mult să te întorci sufletul a sperat
Si-am tot visat că intr-o zi o să te întâlnesc
Că-n brațe mă primești, cald să mă îmbrățișezi
Cu vinul dulce dorul să mi-l sting
Să uit cum de durere am învățat să plâng.
Și-am tot sperat în timp ce încercam să uit
Privirea ta din ziua când ultima dată ne-am văzut
Tu mă certai cum ceartă un copil un urs de pluș
Eu ascultam și să te privesc nu știam cum să mă satur....
Și-am tot gândit că timpul va mai trece
Și stând un pic cu tine o să îți amintești
Că am uitat pe buzele tale dulceața și parfumul
Unui ultim vin, în doi, îmbrățișați ca în povești.
ADU-MI TE ROG, PRIMĂVARA
Adu-mi te rog primăvara
Și rămâi și tu cu mine
Sterge-mi din inimă iarna
Și dorul din suflet... de tine.
Adu-mi te rog primăvară...
Mărțișorul rămas promis
Albul și roșul din toamnă,
Să se-mpletească pe buze ca-n vis.
Adu-mi te rog primăvara
După care am tânjit
Ia-mi din inimă povara...
Spune-mi că nu ne-am pierdut!
Adu-mi te rog primăvara
Martie să-mi fie demidulce
Paharul din nou să-mi poarte
Licoarea zeilor... pe buze...