1 an... 2
Un an în care am ars mocnit
Ducând povara poveștii fără sfârșit
Un an atât de paradoxal
In speranța unui vin la final...
Doi ani de când ne-am cunoscut
Și ochii noștri s-au întâlnit
Doi ani de când a început o poveste
Care azi doar in mine trăiește...
Un an de sentimente puse la zid
Ce doar in versuri mai pot să le deschid
Un an de iluzii și speranțe deșarte
Că timpul ne va ține din nou aproape...
Doi ani de când cărările s-au întâlnit
Și părea ca soarta ne-a fericit
Sa ne potrivească în asa fel
Sa rămânem..." amici la un păhărel".
Un an de când tu ești singurel
Eu cu dor de-o-mbrățisare, la un strugurel
Un an în care, lacrimile au facut arhipelag
Ca n-am rămas, unul pentru altul...cu drag...
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 31 января
Просмотры: 176
Стихи из этой категории
Ezitări
Cuvintele se sparg ca porţelanul,
Pe pragul dintre lacrimă și vină,
Și-n ochii tăi se frânge tot elanul,
Prin care noaptea curge spre lumină.
Ne ştim prea bine carnea dinăuntru,
Și totuşi, ne atingem ca străini,
Ca două păsări rătăcite-n crânguri,
Ce-și caută un cuib în tufele cu spini.
Să nu-mi promiţi nimic, rămâi aproape,
Cum stă iubirea-n flacăra de dor,
Amorul să ne cadă nefiresc pe pleoape,
Și inimii, întruna, să-i cerem ajutor.
Te-ating încet ca pe o frunză de lumină,
Și simt cum primăvara-ți curge-n sânge,
Iar toamna mea aproape se termină,
Căci ochii-ncep cu fulgi de nea a plânge.
Cu tine vreau să mor dar încă tremuri,
Iar pielea de pe tine s-a albit,
Hai vino să te țin în brațe ca pe vremuri,
Să ne-amintim ce mult ne-am mai iubit.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în norvegiană
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Tilgi meg for dette barnslige innfall
Tilgi meg, kom tilbake til meg som før
Jeg elsker deg for mye, og jeg kan ikke leve uten deg
Tilgi meg for dette barnslige innfall
Tilgi meg, kom tilbake til meg som før
Jeg elsker deg for mye, og jeg kan ikke leve uten deg
Det var tiden for "Jeg elsker deg"
Vi to levde lykkelige i drømmene våre
Det var tiden for "Jeg elsker deg"
Og så ville jeg fly med vingene
Jeg ønsket å oppleve andre kjærligheter
Andre "jeg elsker deg", andre "alltid"
Men det er deg jeg drømte om om natten min kjære
Tilgi meg for dette barnslige innfall
Tilgi meg, kom tilbake til meg som før
Jeg elsker deg for mye, og jeg kan ikke leve uten deg
Det var å ville og vite
Alt i livet, kanskje for raskt
Det var å oppdage livet
Med sine sorger, sine gleder, sin galskap
Jeg ønsket å leve som tiden
Følg timene mine, lev i nuet
Jo mer jeg levde, jo mer elsket jeg deg ømt
Tilgi meg for dette barnslige innfall
Tilgi meg, kom tilbake til meg som før
Jeg elsker deg for mye, og jeg kan ikke leve uten deg.
ce aș face?
și aș face palate
doar să ți văd fericirea cum sclipește,
puterea convingerii
se străduia adesea,
acum totul e altfel,
tu faci parte din aer,
tu mi ești aer.
Destin și soartă!
Cum aș putea să te uit pe tine,
Când inima mi-e plină de iubire,
Să mă apropii, noi știm prea bine,
Ca viitorul ne va aduce dezamăgire
Să stau departe nu e ceea ce simt,
Să vin aproape mult îmi doresc,
Dar știu că ești sub legământ,
Și mă feresc să nu păcătuiesc
Îmi este greu să-ti văd tristețea,
Pe care tu cu greu vrei s-o mimezi,
Și n-aș vrea să te-ajungă bătrànețea,
Până ce chipul drag nu-ți luminezi
Doar tu poți hotărî în astă lume strâmbă,
Cum viața să-ți trăiești fără a regreta,
Și când și cum să cadă a ta umbră,
Cănd soarele va străluci in viața ta
Să ne oprim, prieteni buni să fim,
Iubirea prin prietenie s-o mărturisim,
Unul pe altul nicicând să ne mințim,
Și dragostea adevărată să o găsim
Știm că ne naștem c-un destin,
Și scrisă este a noastră soartă,
Călătoria pe pământ e dar Divin,
Și un păcat mărturisit.. Iisus il iartă!
Dorul ce arde
Când norii se-adună pe-al vieții hotar,
Și gândul aleargă spre-un vis depărtat,
E dorul ce arde, ca focul mocnit,
O flacără-n suflet ce nu s-a stins nicicând.
În șoapta tăcută a nopții târzii,
Se naște un cântec din amintiri vii,
E glasul iubirii ce-n urmă-l păstrez,
Un far luminos pe-al timpului crez.
Și chiar de mă poartă pe drumuri străine,
Dorul mă cheamă să vin iar la tine,
Cu pași nevăzuți, dar cu inima plină,
Spre clipa de-acasă, sub cerul de lumină.
Ezitări
Cuvintele se sparg ca porţelanul,
Pe pragul dintre lacrimă și vină,
Și-n ochii tăi se frânge tot elanul,
Prin care noaptea curge spre lumină.
Ne ştim prea bine carnea dinăuntru,
Și totuşi, ne atingem ca străini,
Ca două păsări rătăcite-n crânguri,
Ce-și caută un cuib în tufele cu spini.
Să nu-mi promiţi nimic, rămâi aproape,
Cum stă iubirea-n flacăra de dor,
Amorul să ne cadă nefiresc pe pleoape,
Și inimii, întruna, să-i cerem ajutor.
Te-ating încet ca pe o frunză de lumină,
Și simt cum primăvara-ți curge-n sânge,
Iar toamna mea aproape se termină,
Căci ochii-ncep cu fulgi de nea a plânge.
Cu tine vreau să mor dar încă tremuri,
Iar pielea de pe tine s-a albit,
Hai vino să te țin în brațe ca pe vremuri,
Să ne-amintim ce mult ne-am mai iubit.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în norvegiană
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Tilgi meg for dette barnslige innfall
Tilgi meg, kom tilbake til meg som før
Jeg elsker deg for mye, og jeg kan ikke leve uten deg
Tilgi meg for dette barnslige innfall
Tilgi meg, kom tilbake til meg som før
Jeg elsker deg for mye, og jeg kan ikke leve uten deg
Det var tiden for "Jeg elsker deg"
Vi to levde lykkelige i drømmene våre
Det var tiden for "Jeg elsker deg"
Og så ville jeg fly med vingene
Jeg ønsket å oppleve andre kjærligheter
Andre "jeg elsker deg", andre "alltid"
Men det er deg jeg drømte om om natten min kjære
Tilgi meg for dette barnslige innfall
Tilgi meg, kom tilbake til meg som før
Jeg elsker deg for mye, og jeg kan ikke leve uten deg
Det var å ville og vite
Alt i livet, kanskje for raskt
Det var å oppdage livet
Med sine sorger, sine gleder, sin galskap
Jeg ønsket å leve som tiden
Følg timene mine, lev i nuet
Jo mer jeg levde, jo mer elsket jeg deg ømt
Tilgi meg for dette barnslige innfall
Tilgi meg, kom tilbake til meg som før
Jeg elsker deg for mye, og jeg kan ikke leve uten deg.
ce aș face?
și aș face palate
doar să ți văd fericirea cum sclipește,
puterea convingerii
se străduia adesea,
acum totul e altfel,
tu faci parte din aer,
tu mi ești aer.
Destin și soartă!
Cum aș putea să te uit pe tine,
Când inima mi-e plină de iubire,
Să mă apropii, noi știm prea bine,
Ca viitorul ne va aduce dezamăgire
Să stau departe nu e ceea ce simt,
Să vin aproape mult îmi doresc,
Dar știu că ești sub legământ,
Și mă feresc să nu păcătuiesc
Îmi este greu să-ti văd tristețea,
Pe care tu cu greu vrei s-o mimezi,
Și n-aș vrea să te-ajungă bătrànețea,
Până ce chipul drag nu-ți luminezi
Doar tu poți hotărî în astă lume strâmbă,
Cum viața să-ți trăiești fără a regreta,
Și când și cum să cadă a ta umbră,
Cănd soarele va străluci in viața ta
Să ne oprim, prieteni buni să fim,
Iubirea prin prietenie s-o mărturisim,
Unul pe altul nicicând să ne mințim,
Și dragostea adevărată să o găsim
Știm că ne naștem c-un destin,
Și scrisă este a noastră soartă,
Călătoria pe pământ e dar Divin,
Și un păcat mărturisit.. Iisus il iartă!
Dorul ce arde
Când norii se-adună pe-al vieții hotar,
Și gândul aleargă spre-un vis depărtat,
E dorul ce arde, ca focul mocnit,
O flacără-n suflet ce nu s-a stins nicicând.
În șoapta tăcută a nopții târzii,
Se naște un cântec din amintiri vii,
E glasul iubirii ce-n urmă-l păstrez,
Un far luminos pe-al timpului crez.
Și chiar de mă poartă pe drumuri străine,
Dorul mă cheamă să vin iar la tine,
Cu pași nevăzuți, dar cu inima plină,
Spre clipa de-acasă, sub cerul de lumină.
Другие стихотворения автора
Mie
Mi-e zâmbetul atât de trist
Și-n suflet am o gaură imensă
Căci un ultim vin ai interzis
Lăsând povestea fără recompensă.
Mi-e încă jale-n suflet
Ca doru-mi nu ai înţeles
Şi inima mi -e urlet
Înaintând pe contrasens
Mi-e arsiță de mine
Că mă beau din oglindă,
Din amintiri cu tine
Ce-n vise mă afundă.
Mi-e greu să te mai scriu
Cuvintele-mi pălesc
Când doar aș vrea să-ti fiu
Să mă îmbrățișezi.
Pod din rime
Rimele-mi fac pod către tine mereu, pe
nimic sprijinite, doar pe sufletul meu...
Nu imi e frig, dar imi e frica
In fiecare zi ma pierd putin
Mă răzbun, si ii port pica
Sticlei din dulap.de vin.
Zi ce trece sunt mai rece,
Insensibila si cruda...
O racoare ce nu-mi trece..
sticla goala-mi face-n ciuda.
Nu E e frig...parca mi-i mila
E un tremurat subtil de nervi..
Ma simt ca vremea....instabila.
Tu cel ce stai la distanta
Altceva, ce mai observi?.
Extremităţi mai reci?tipice mie
Scriu si plang cu-n nod în gat
Ma răzbun pe poezie,
Ma-ntelege ea..atât!
2024-08-06
Speranțe de vis
Și din atâta dor amar
Se naște parcă o speranță
Ce tăcerii ii face hotar
Și sufletu-mi dezgheață...
Și mi te scriu iar în poeme
Şi te pictez pe mii de foi,
Si iti cânt numele în noapte,
Intr-o melodie despre noi.
Si-alerg din al meu colt de lume
Către cerul necunoscut,
Să te găsesc pe tine, babe
Şi ochii bruni să íţi sărut.
Sã facem c-un vin, noaptea albā,
Să-mi povestești ce-ai mai făcut
Să vezi cum dorul meu te poartă,
Căci doar asa, eu te-am avut....
Și te gasesc dragul meu babe,
Si mi te rog cu ochii către zare,
Să stai cu mine o clipă doar,
Răgaz să-mi dai o imbrätişare...
Un motiv ca din nou sắ zâmbesc,
O clipă de dor, un vis să trăiesc.
Să-mi dai cu un vin, viață din nou,
Implinirea să-mi poarte numele tău.
Indemn
Votul tău nu este o armă...ține minte
Te arată pe tine...Este o oglindă...fără prea multe cuvinte
Nu lăsa pe alţii să îți decidă zilele
Mai ales atunci când nu îţi împărtășesc visurile...valorile!
Aceste alegeri nu sunt doar despre voturi
Sunt despre direcția în care vrem să
mergem ca societate,
Ca țară, ca parte a Europei... nu pe coclauri.
Sunt alegerile noastre cu care mergem mai departe!
E timpul să fim vizibili. E timpul să spunem clar: Europa suntem NOI
Democrația și libertatea nu sunt moșteniri de la alții .
Sunt doar a noastră responsabilitate!
Și nu există moment mai important decât
acum... să ieșim la vot cu maturitate!
....După tine
Nu-i zi lăsată să nu-mi amintesc de tine
Că suntem doi straini..(sắ plâng iarași îmi
vine)..
Nu-i seară să mă rog la Univers
Prin vers..
Se risipes c amintirile cu noi în plâns
Unele s-au frânt....au rămas doar un vis
De-as putea să te-ntorc o clipă să stai
Să ma..
Mi-e dat de-un timp s-adorm în lacrimi
Somnul să-mi fie un șir de patimi
Doar să revii pe-a vântului aripă
O clipă..
Și mă trezesc cu gândul doar la tine
Și-ncep din vise să cos rime
Despre o poveste uitată în trecut
Ce s-a pierdut..
Recurs demisec
Ti-am dăruit cu drag bucăți din suflet
Crezând în timp ca vei aprecia
Și ca vei vrea când ne-o veni sfarsitul
C-un vin în doi sa incheiem povestea,
Mi-erati altarul meu de armonie
Neștiind ce va urma sa fie..
Ca vei alege să mă închizi in vesnicie
Sa ma abandonezi intr-o eternă mâhnire..
Mi-ai spus atât de sec ca nu ești pentru mine
Uitând de tot si toate peste noapte
Sperand sa pot uita si eu de tine..
Ai gândit rău...mai rău de-atata nU se poate.
Sunt zile...luni...un an....de când port doliu
După o poveste-n doi ucisa din orgoliu
Cu sentimente rosé puse la zid
Si-o durere ce-n mine o-nchid.
Și azi, ca alta data, pe-o foaie de lacrimi
udată
Rescriu povestea noastra încă o dată
Și cine stie câte pagini or plânge..câte foi.
Sfârșitul fără recurs ce l-ai dorit pentru noi.
Mie
Mi-e zâmbetul atât de trist
Și-n suflet am o gaură imensă
Căci un ultim vin ai interzis
Lăsând povestea fără recompensă.
Mi-e încă jale-n suflet
Ca doru-mi nu ai înţeles
Şi inima mi -e urlet
Înaintând pe contrasens
Mi-e arsiță de mine
Că mă beau din oglindă,
Din amintiri cu tine
Ce-n vise mă afundă.
Mi-e greu să te mai scriu
Cuvintele-mi pălesc
Când doar aș vrea să-ti fiu
Să mă îmbrățișezi.
Pod din rime
Rimele-mi fac pod către tine mereu, pe
nimic sprijinite, doar pe sufletul meu...
Nu imi e frig, dar imi e frica
In fiecare zi ma pierd putin
Mă răzbun, si ii port pica
Sticlei din dulap.de vin.
Zi ce trece sunt mai rece,
Insensibila si cruda...
O racoare ce nu-mi trece..
sticla goala-mi face-n ciuda.
Nu E e frig...parca mi-i mila
E un tremurat subtil de nervi..
Ma simt ca vremea....instabila.
Tu cel ce stai la distanta
Altceva, ce mai observi?.
Extremităţi mai reci?tipice mie
Scriu si plang cu-n nod în gat
Ma răzbun pe poezie,
Ma-ntelege ea..atât!
2024-08-06
Speranțe de vis
Și din atâta dor amar
Se naște parcă o speranță
Ce tăcerii ii face hotar
Și sufletu-mi dezgheață...
Și mi te scriu iar în poeme
Şi te pictez pe mii de foi,
Si iti cânt numele în noapte,
Intr-o melodie despre noi.
Si-alerg din al meu colt de lume
Către cerul necunoscut,
Să te găsesc pe tine, babe
Şi ochii bruni să íţi sărut.
Sã facem c-un vin, noaptea albā,
Să-mi povestești ce-ai mai făcut
Să vezi cum dorul meu te poartă,
Căci doar asa, eu te-am avut....
Și te gasesc dragul meu babe,
Si mi te rog cu ochii către zare,
Să stai cu mine o clipă doar,
Răgaz să-mi dai o imbrätişare...
Un motiv ca din nou sắ zâmbesc,
O clipă de dor, un vis să trăiesc.
Să-mi dai cu un vin, viață din nou,
Implinirea să-mi poarte numele tău.
Indemn
Votul tău nu este o armă...ține minte
Te arată pe tine...Este o oglindă...fără prea multe cuvinte
Nu lăsa pe alţii să îți decidă zilele
Mai ales atunci când nu îţi împărtășesc visurile...valorile!
Aceste alegeri nu sunt doar despre voturi
Sunt despre direcția în care vrem să
mergem ca societate,
Ca țară, ca parte a Europei... nu pe coclauri.
Sunt alegerile noastre cu care mergem mai departe!
E timpul să fim vizibili. E timpul să spunem clar: Europa suntem NOI
Democrația și libertatea nu sunt moșteniri de la alții .
Sunt doar a noastră responsabilitate!
Și nu există moment mai important decât
acum... să ieșim la vot cu maturitate!
....După tine
Nu-i zi lăsată să nu-mi amintesc de tine
Că suntem doi straini..(sắ plâng iarași îmi
vine)..
Nu-i seară să mă rog la Univers
Prin vers..
Se risipes c amintirile cu noi în plâns
Unele s-au frânt....au rămas doar un vis
De-as putea să te-ntorc o clipă să stai
Să ma..
Mi-e dat de-un timp s-adorm în lacrimi
Somnul să-mi fie un șir de patimi
Doar să revii pe-a vântului aripă
O clipă..
Și mă trezesc cu gândul doar la tine
Și-ncep din vise să cos rime
Despre o poveste uitată în trecut
Ce s-a pierdut..
Recurs demisec
Ti-am dăruit cu drag bucăți din suflet
Crezând în timp ca vei aprecia
Și ca vei vrea când ne-o veni sfarsitul
C-un vin în doi sa incheiem povestea,
Mi-erati altarul meu de armonie
Neștiind ce va urma sa fie..
Ca vei alege să mă închizi in vesnicie
Sa ma abandonezi intr-o eternă mâhnire..
Mi-ai spus atât de sec ca nu ești pentru mine
Uitând de tot si toate peste noapte
Sperand sa pot uita si eu de tine..
Ai gândit rău...mai rău de-atata nU se poate.
Sunt zile...luni...un an....de când port doliu
După o poveste-n doi ucisa din orgoliu
Cu sentimente rosé puse la zid
Si-o durere ce-n mine o-nchid.
Și azi, ca alta data, pe-o foaie de lacrimi
udată
Rescriu povestea noastra încă o dată
Și cine stie câte pagini or plânge..câte foi.
Sfârșitul fără recurs ce l-ai dorit pentru noi.