6  

Oare... ce mai faci?...

Când linistea din zgomotul mării doare 

Te scriu, și tu taci... 

Si-un strigăt de dor se stinge pe nisip

 Mă-ntreb, oare ce mai faci???

 

Astăzi...ieri, vreo clipă ți-ai amintit?

Sau ai lăsat în urmă totul

Așteptând și eu de tot să uit...

... dar atât de calm, te găsesc peste tot...

 

Înșirând versuri albe peste inimi pustii.

Mă întreb, mă mai stii? 

Eu, altfel te simt... te respir...

...Poveste de ieri, ce uneori te mai scriu.. 

 

Tu taci, eu ascult... te găsesc peste tot

Așteptând să mă vezi delirând...din nou

Mă intreb te gândești, ti-amintesti? 

Sau astepţi să dispar, spulberând acel "noi"?


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: un-pahar-de-poezie poezii.online Oare... ce mai faci?...

#unpahardepoezie #onewinewoman

Дата публикации: 28 июля 2025

Добавлено в избранное: 16

Timp de citire: ~2 min.

Просмотры: 2123

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Știam și totuși speram...

Vezi tu... știai că știu că nu ești pentru mine

Și ce-a mai mare greșeală a fost să sper că mă înșel 

Vedeam semnale și am ales să le ignor, de drag de tine

Eram atât de prinsă-n visul meu...încât am început să cred...

 

Că într-un fel îți sunt și eu dragă ție...

Dar m-ai ținut între îndoială și speranță 

... între realitate și dorință....

Ți-am rămas aproape deși am primit frânturi de atenție.

 

Am așteptat momente ce nu au mai venit vreodată 

Oricât cu drag în suflet te-am sperat 

Dar ai plecat fără o ultimă îmbratișare 

Și vinul promis... un legământ făcut uitat.

 

În adâncul sufletului am știut mereu că nu ești pentru mine

Și totuși sufletului meu i-ai fost drag

Și am sperat ca atunci când sfârșitul va vrea să vină 

Doar să mă îmbrățișezi o ultimă oară, cald...și-aș fi plecat...

 

Eram o femeie vie... azi mor zi după zi

În tăcerea ce urlă si doar eu o aud...

Am murit în așteptări că intr-o zi o să mai fie

O clipă pentru un vin și-o-mbrățisare, pierdute în fum.

 

M-am stins într-o sală de așteptare mult timp

Un fel de iad uitat pe pământ 

Între speranță, uitare, dorință... delăsare 

Între vise neîmplinite și gândul ce doare...

 

Vezi tu... știam că nu ești pentru mine

Și totuși o clipă n-am încetat să sper

Că vei aprecia că-n viata asta mi-a fost drag de tine

Și la sfârșit imi vei dărui o caldă îmbrățișare...

Fără să o cerșesc atât... fără să-ți cer!.

 

N-am idee cum se simte în brațele tale o ultimă îmbrățișare 

Dar știu că mi-am dorit din suflet să aflu, s-o primesc

Sănătos mi-am dorit de tine să pot să mă detașez 

Dar n-am contat...nici pentru-atât și asta, încă, doare...

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Еще ...

Vis fugar

Ochi-mi căprui, plini de dor

Te-au zărit azi noapte-n somn

Aveai privirea caldă...efemeră

Eu... pulsam ca o arteră.

 

Respirai în ritm cu mine

Șoapte dulci, de păcate pline

Vinul ne-a pus in obraji culoare

...mi-ai dat mult râvnita... ultimă îmbrățișare.

 

Ne-am topit în zbor de stele

Fără de timp, fără de vreme 

Fără de gânduri, fără de teamă 

Doar cu priviri de pus în ramă.

 

Cum ai venit, ai și plecat...

Pașii tăi pe vânt pluteau

Si ca un cântec nesfârșit 

Dorul meu te mângâia.

 

Am oprit timpul o clipă 

Să te păstrez în nemurire

Și dorul parcă dintr-o pripă 

Te-a șoptit ca pe-o sclipire.

 

Un vis ce-a curs ca vinul în pahar

Între tăcerile de gânduri pline

O clipă am îmbrățișat stiloul iar

Să scriu un poem... de dor, de tine.

 

Еще ...

Omagiu lui Eminescu

Pe-o margine de lună, eternul visător,

-Eminescu- încă scrie într-un colț nemuritor, 

Cu penița-i tremurândă peste zări, 

Ne pune-n versuri dorul în mii de culori.

 

Al nostru luceafăr, coborât pe pământ, 

Un râu de gânduri, veșnic curgând, 

A fost iubire, a fost și tăcere, 

O limbă română plină de durere.

 

Pe lângă plopii fără soț, cu sufletu-n abis,

El a iubit cum nu s-a mai citit, 

A plâns pământul, lăsând în urmă flori, 

A scris a noastră limbă, trezind mii de fiori.

 

Omagiu să-i aducem în ianuarie geros,

Luceafărului ce arde etern și luminos...

Poemele-i cuprind și astăzi necuprinsul

Și somnoroase păsărele îi cântă cuvântul.

Еще ...

Fără diplomă de poetă

Am început să scriu dintr-o durere prea mare.

Sau poate că "le am", cum cândva mi s-a spus!

Scriu lacrimi dar și zâmbete și soare,

Chiar și în cel mai dureros apus... 

 

Scriu poezii și cuvântul îmi e nemăsurat 

Căci viața m-a făcut să scriu zi şi noapte,

Cu dragoste, iubire și dor înflăcărat...

Din sentimente și emoții trăite în șoapte.

 

Și când în gând mi se zbat amintiri

Dintr-o poveste și vise pe veci ruinate,

În sufletul meu trăiesc versiuni,

Ce i-au formă într-o superbă mediocritate. 

 

Îmi scriu versul cu zâmbet, durere și chin,

Din rime îmi fac o armură secretă,

Căci scrisul îmi dă putere să spun ce simt

Chiar de nu am diplomă de poetă!

Еще ...

Gustul durerii

Pentru că durerea nu dispare cu timpul, doar ne obișnuim să o purtăm în tăcere ca pe o parte din noi...

 

Se lasă toamna grea pe trotuare,

Și cerul cerne un amurg plumburiu,

Încerci să pleci, dar umbra ta te doare

Și cauți o lumină in sufletu-ți pustiu.

 

Alergi prin ploaia rece, neumbrită,

Să uiți de tot ce-n piept a ruginit,

Dar viața-ți pare o potecă frântă,

Un drum pustiu, de ceilalți rătăcit.

 

Și stai la margini de ferestre stinse

Și numeri clipe grele din trecut,

Sunt amintiri ca niște pânze-ntinse

Pe care timpul le-a recunoscut.

 

N-ai cum să fugi de suferință, pare

Că ești legat de propriul tău oftat,

E o tristețe-adâncă și amară,

Un plâns tăcut ce-n suflet e-așezat.

 

Ea nu dispare, n-o să plece-n zare,

Rămâne-n noi ca un reflux pe mal,

Se micșorează, dar tot te prinde tare,

Schimbându-și chipul din uragan în val.

 

N-o să se șteargă, rămâne un ecou,

O piesă veche ce cântă în surdină,

Un nod în gât când vine un an nou,

Dar peste care curge parcă o lumină.

 

Devine un jar ascuns sub vechi cenuși,

Un colț de umbră care nu mai doare,

Dar amintirea-i permanent la uși,

O cicatrice blândă sub un soare.

 

Și porții trecutul ca pe-o stemă,

Nimic nu trece, totul e păstrat,

Iar chinul greu devine o dilemă

Pentru parfumul de timp îndepărtat.

 

Așa rămâi, un călător prin viață,

Cu ochii mari și inima fragilă,

Înveți să pui un zâmbet peste gheață,

Chiar dacă dorul ușor te mai colindă.

Еще ...

🎤 Nu este usor så te desprinzi de ceea ce porti adânc in suflet...

Am scris povestea cu noi pe foi ce dor de dor...

Am stins sub peniță promisiuni ce le-ai lăsat fără zbor. 

Azi las gândul stingher un alt, ultim poem să scrie

Că din tot ce-am trăit, eu am ars, tu te-ai prefăcut că nu exist pe lume....

 

Sper să te întâlnesc în următoarea viaţă, Să mă pot bucura de-o poveste cu final fericit,

Mi-aș fi dorit măcar puțin, să te mai strâng în brațe, la un vin 

Dar în viața asta, vom rămane doar vis... visul meu neîmplinit...

 

Că de-ar fi să te întâlnesc pe stradă întâmplător, 

Și ochii tăi ar căuta în ai mei vreo urmă de dor,

I-aș lăsa să-ți vorbească... să nu nege ce atât și-au dorit 

Însă povestea pierdută va fi, în timpul ce nu l-am putut stăpâni...

 

Еще ...

Стихи из этой категории

PROMISIUNE...

    Ţi-am zis că te voi iubi, 
    până când marea,
    îşi va zvârli pe ţărm, ultima iubire, 
    ultimul val... şi te-am iubit...
    
    Ţi-am zis că te voi iubi, 
    până când ploaia,
    va cădea rouă, pe ultimii trandafiri, 
    ultimii care s-or ivi... şi te-am iubit...
    
    Dar acum nu mai sunt ploi, 
    nici măcar trandafiri...
    ţărmuri zdrenţuite, nu mai sunt, 
    marea a murit, flămândă, fără corali,
    iar eu... eu încă te mai iubesc...

Еще ...

Vis

 

Adu-mi cafeaua draga mea,

Și-apoi lipește-te de mine,

Avui un vis c-o stinsă stea,

Un vis anume despre tine.

 

Apucă-mă de mână, hai te rog,

Căci toaca-mi bate-n tâmple,

Iar visuˈacesta-i ca un drog,

Și simt c-așa o să se-ntâmple.

 

Visam dulăii la fereștri lătrând,

Iar spaima bântuind prin casă,

Ferestrele prin draperii plângând

Al tău sicriu aflat pe masă.

 

În pragul ușii se afla o sfântă,

Ce mă ruga să vin la-nmormântare,

Avea în mână o lumânare frântă,

Din care lumina un pui de soare.

 

Podeaua se crăpa ca-ntr-un cutremur,

Tavanul devenea treptat pământ,

Iar eu cu trupu-mi prins în tremur,

Săpam plângând al tău mormânt.

 

O stea zării căzând lângă fereastră,

Dulăii au sfâșiat-o în luminițe mici,

Și toată casa se făcu pe loc albastră,

Tu, din scriu, încet începi să te ridici,

 

Iar sfânta îndreptă privirea înspre mine,

Și lumânarea frântă treptat se încera,

Iar eu topit, curgeam murind prin tine,

Spre palma sfintei în foc a mă năștea.

 

Hai să rămânem treji în noaptea asta,

Iar somnul să-l hrănim cu lună plină,

Să nu mai plângă iar fereastra,

Să ne iubim pe întuneric și lumină.

 

Еще ...

Скажи мне...

Скажи мне, любишь ли ешё?
или любовь прошла как день ненастный?
Кто подставляет тебе теперь плечё?
и кто с тобой теперь несчастный?

Скажи мне, любишь ли ешё?
или истерики остались в прошлом?
Вся боль что от тебя лилась ручьем, 
и разговоры по ночам о пошлом... 

Скажи мне, любишь ли ешё?
Кого целуешь сладкими губами? 
Кому ты плачишься теперь в плече?
Кого теперь ты балуешь стихами?...

Еще ...

Cuvinte soptite.

Fiecare soapta ,fiecare gand

Ce imi rasuna-n minte

Ti le transmit cu dor

Folosind cuvinte.

Cuvinte pline de trairi

Ce numai sufletul le simte

Cuvinte pline de dorinti

Ce numai inima le scrie.

Te vad in noapte cum zambesti

Si speri sa fiu un vis

Ce-ti sta pe o pleopa

Cand te afunzi,acolo in abis.

Iubite nu mai sta in ploaia

Ce cade dintr-un nor

Apropie iubirea

Ce iti striga,ca un fior.

Prinde iubirea in palma

Ca pe un fulg de nea

Si las-o sa-ti astearna

Un ocean de catifea.

La mine in brate langa brazi

Te pierzi si te topesti

Iubite,esti un suflet drag

Eu sunt,tot ce-ti doresti.

 

 Angelica Stigassy

 

Еще ...

Ce este?

Ce este viața fără dor?

Sau fără tine draga mea,

Este ca pomul fără roadă

Pe care nimeni nu îl vrea

 

Ce este lumea în război?

Ce pacea caută făr'a găsi,

E boală grea ce n-are leac

Speranță de-a trăi încă o zi

 

Ce este luna fără soare?

Un astru fără strălucire,

Pierdută undeva în galaxie

Și gravitând în rătăcire

 

Ce este grâul fără pâine?

Semănătură într-un lan,

Dar când din el obții făină

E meritul celui numit..țaran

 

Ce este omul fără fapte?

Un călător străin fără bilet,

Ce s-a urcat în trenul vieții

Uitând de suflet..și de preț!

 

Еще ...

🎤 Mi-ai fost lumină-n noapte grea

Mi-ai fost lumină-n noapte grea,

Mi-ai fost și vânt, mi-ai fost și stea,

Ne-am prins în jurământul sfânt,

Că nu vom renunța nicicând.

 

Dar ai plecat… și-n urma ta,

Doar umbrele mai pot cânta,

Trădarea ta îmi arde-n piept,

Dar dragostea… o mai accept.

 

Te-am vrut a mea, pe totdeauna,

Cu tine-mi era cald și luna,

Cu tine soarele zâmbea,

Cu tine lumea-ntreagă-a mea.

 

Și totuși, chiar de-ai fost furtună,

Chiar de iubirea-i arșiță bună,

Eu n-am să uit ce ne-am promis,

În ochii tăi m-am rătăcit…

 

Te-aș urî, dar nu pot, știi bine,

Căci inima mi-e scrisă-n tine,

Și dacă viața ne desparte,

Iubirea mea va sta departe,

 

Dar niciodată n-o s-apună,

Căci ne-am jurat pe totdeauna.

Еще ...

Поддержите Poezii Online

Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍