Viața
Probabil te-ai întrebat cine este în spatele vieții?
Sau dacă există cumva temuta moarte,
Despre care se vorbește cu teamă!?
Daca da,ei bine îți pierzi vremea!
Acum,există doar viața aceasta blestemată!
Frumoasă sau nu, viața se vrea trăită oricum!
Noi creștinii nu credem in moarte,
Chiar dacă viața doare,
Iar oamenii știu cu toții că tot ce naște dispare,
Că ziua face loc nopții,
Iar Nimicul,Efemerul apare să Fure tot ce poate, mișelul,
Te fură pe tine cu tot neamul,
Pe mine,pe orișicine chiar și pe Obraznicul care spune că el e Ateul ce știe misterul lumii prezente,
Bietul de el nevăzând că-și trăiește ultimele clipe bete...
Ca să dispară etern nemurind,
Martorul chinului veșnic fiind,
Ne spun cuminți și blânzi
Ai lui Hristos Sfinții Părinți!
(17 februarie-5martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 15 septembrie 2023
Vizualizări: 577
Poezii din aceiaşi categorie
Dorule!
Umblă-n sat o vorbă, precum dorul
L-ar fi prins cineva și agățat în cui,
Dar eu cred că e minciună gogonată
Că acolo știu că e, doar pofta omului.
Și-apoi cum să sechestrezi tu dorul
Când acesta fuge precum gândul,
De la tine către tot ce-ți este drag
Și revine încărcat, să-ți umple golul.
Ieri am simțit că-mi plange ochiul
Când am văzut că satu-mi moare,
Și cum se duce și-a mea copilărie
Și totu-i tern și făr' nicio culoare.
Sufletul îmi este plin de tristețe
Să văd atâta răutate-n jurul meu,
Nu știu cui să-mi mai spun dorul
Ce-l știe, doar bunul...Dumnezeu.
Totuși, n-am să-l țin bătut în cuie
Drumu-i voi da să zboare-n lume,
Veste să-mi aducă și-apoi să-l rog
Măi Dorule, de dor...nu mă răpune!
colaj//9
iaca,
planeta norocului strălucește pe
aventuriere dorințe;
luna plină, din capricorn,
îndeamnă la prudență;
iar jupiter-nestânjenit că
prietenul saturn e retrograd în pești,
străpunge beregata berbecului.
un februarie stingher
apare la porți...
liniștea ascunde în miez,
rugăciuni fierbinți;
să nu vă fie teamă de câinele negru cu ochii de foc!
a fost ucis de Sfântul Trifon.
Revărsare
Mi-e pielea încrețită de la ploaie,
De parcă-aș fi amfibiu din strămoși,
Din brațe-mi curg torent puhoaie,
Spre coapse și-nspre umerii setoși.
În mine lâncezesc oceanele sărate,
Iar dintr-un ochi Iordanu-mi curge,
Ca astăzi să botez fecioare necurate,
Să umble despuiate pe carne și pe sânge.
Mă dor izvoarele ce-mi curg prin trup,
Când Luna se îmbracă în femeie,
Și toate venele ca un vulcan erup,
Curgând prin păr în valuri și maree.
Atâta ploaie îmi curge pe sub piele,
Că aș putea Saharei să-i trimit puhoaie,
Dar trebuie să plec grăbit spre stele,
Să sting pe Marte-un foc de paie.
Iubito fă-ți deseară o simplă arcă,
Că voi aduce un nou potop în lume,
Cu veșnicie și săruturi o încarcă,
Și așteaptă-mă pe-un munte fără nume.
Ninge cu regrete
Ninge peste străzi uitate,
Peste gânduri fără rost,
Peste vise destrămate
Și ce-a fost, si ce n-a fost..
Ninge peste tot ce doare,
Peste tot ce-am amânat,
Peste nopți ce dor in taina,
Peste tot ce n-am uitat.
Și se-așază blând, pe suflet,
Un tăcut și alb oftat—
Parcă ninge cu regrete,
Parcă ninge cu păcat.
Sărăcie
Fără uși și fără geamuri îmi e casa,
Fără scaune împrejur mi-e masa,
Patu-mi este o pătură peste podele,
Și-s fericit că toate acestea-s ale mele.
Atunci când soarele pe cer ardea,
Trageam un nor și îl făceam perdea,
Printre pereți când vântul șuiera,
Mă prefăceam că-mi cântă soarta mea.
Dar a venit la mine astăzi primăvara,
S-o găzduiesc un anotimp doar seara,
Și arăta precum o zână de frumoasă,
Strângând-o în brațe am invitat-o-n casă,
Și-am convenit să stea aici o veșnicie,
Căci mirosea a flori, a râu și-a apă vie,
Și-n loc de uși aveam bujori și crini,
Și în ferestre doar roze albe fără spini,
Și în întreaga casă peste vechile podele,
Crescu o iarbă deasă și pe alocuri stele,
Iar împrejurul mesei, plutind ușor pe iarbă,
Stau două jilțuri din nuferi și rubarbă.
Și-n fiecare seară cu dânsa stau la masă,
Și azurul din privire o face mai frumoasă,
Răsună întreaga casă sub tril de păsărele,
Și-n toată sărăcia, acestea-s numai ale mele.
Cai verzi pe pereți
De crezi iubirea o frumoasă zeitate,
Fără de care vei muri...
Minerva sau Junona
Fie Diana ce-i protejează pe amorezi...
Ce ține-nchisă-n ea
Promisiuni de viață,vesel colorate
Ce vin și pleacă zi de zi,
Bieți muritori alcătuiți doar din pământ,
Purtând de carnaval costume
Și măști pictate ce chipurile triste le ascund
Și neputând să prindă pentru sine
Amorul și iubirea care vine
De la frumoasele femei,
Frumoase coborâte ca din basme,
De care tinerii se-agață
Precum în lanțurile de la bâlci,
Cu cai ce sunt pictați in verde
Si stau semeți sau chiar nechează,
Tablou ce-i colorat și pare viu...
Ei bine,află ce îți spun acum!
Căci circulă o glumă populară
Când se vorbește prost și fără rost
Sau când prostia iese mult în față,
Demagogie ce-i proprie la hoți sau la mișei,
Oameni politici ce cred că-s zei...
Se știu și ei ,nerușinați ce-ar trebui s-atârne-n ștreang!
Atunci răspunsul despre care fac vorbire spune:
Cai verzi ce stau să pască pe pereți...
Iar de vei crede vorbele rostite
De gingașele vrăjite domnișoare,
Nu vrăjitoare spus-am,ci vrăjite,
Și prins în mrejele iubirii
Cuprins de o dorință arzătoare
Ce-i proprie doar tinereții cum se știe,
Te vei trezi purtat la trap călare
Pe-aceiași cai verzi pe pereți!
Ooohh....blestemată ești iubire....
Cu sora ta pe nume Amăgire!
Cu tot ce porți asupra ta,
Podoabele din aur,divinele parfumuri și fermecatele minciuni,
Nici cei mai bravi soldați spartani,
Nu pot ușor a te-nfrunta!
Dar nici Virgiliu,Horațiu sau
Ovidiu,
Cel exilat în Tomis din tainice motive
De Augustus Imperator,
Poet ce-a așezat erosul ca scânteie a iubirii
Pe un semeț piedestal,
Nu ar putea ca să ridice azi blestemul,
Cu tot ce ai primit de la ai tăi,
Sau mai degrabă de la mama ta...
Amor,Iubire Dragoste și Amăgire,
Rămâneți pe vecie în Infern!
(18 februarie -4 martie.2023 Horia Stănicel-Irepetabila Iubire)
Dorule!
Umblă-n sat o vorbă, precum dorul
L-ar fi prins cineva și agățat în cui,
Dar eu cred că e minciună gogonată
Că acolo știu că e, doar pofta omului.
Și-apoi cum să sechestrezi tu dorul
Când acesta fuge precum gândul,
De la tine către tot ce-ți este drag
Și revine încărcat, să-ți umple golul.
Ieri am simțit că-mi plange ochiul
Când am văzut că satu-mi moare,
Și cum se duce și-a mea copilărie
Și totu-i tern și făr' nicio culoare.
Sufletul îmi este plin de tristețe
Să văd atâta răutate-n jurul meu,
Nu știu cui să-mi mai spun dorul
Ce-l știe, doar bunul...Dumnezeu.
Totuși, n-am să-l țin bătut în cuie
Drumu-i voi da să zboare-n lume,
Veste să-mi aducă și-apoi să-l rog
Măi Dorule, de dor...nu mă răpune!
colaj//9
iaca,
planeta norocului strălucește pe
aventuriere dorințe;
luna plină, din capricorn,
îndeamnă la prudență;
iar jupiter-nestânjenit că
prietenul saturn e retrograd în pești,
străpunge beregata berbecului.
un februarie stingher
apare la porți...
liniștea ascunde în miez,
rugăciuni fierbinți;
să nu vă fie teamă de câinele negru cu ochii de foc!
a fost ucis de Sfântul Trifon.
Revărsare
Mi-e pielea încrețită de la ploaie,
De parcă-aș fi amfibiu din strămoși,
Din brațe-mi curg torent puhoaie,
Spre coapse și-nspre umerii setoși.
În mine lâncezesc oceanele sărate,
Iar dintr-un ochi Iordanu-mi curge,
Ca astăzi să botez fecioare necurate,
Să umble despuiate pe carne și pe sânge.
Mă dor izvoarele ce-mi curg prin trup,
Când Luna se îmbracă în femeie,
Și toate venele ca un vulcan erup,
Curgând prin păr în valuri și maree.
Atâta ploaie îmi curge pe sub piele,
Că aș putea Saharei să-i trimit puhoaie,
Dar trebuie să plec grăbit spre stele,
Să sting pe Marte-un foc de paie.
Iubito fă-ți deseară o simplă arcă,
Că voi aduce un nou potop în lume,
Cu veșnicie și săruturi o încarcă,
Și așteaptă-mă pe-un munte fără nume.
Ninge cu regrete
Ninge peste străzi uitate,
Peste gânduri fără rost,
Peste vise destrămate
Și ce-a fost, si ce n-a fost..
Ninge peste tot ce doare,
Peste tot ce-am amânat,
Peste nopți ce dor in taina,
Peste tot ce n-am uitat.
Și se-așază blând, pe suflet,
Un tăcut și alb oftat—
Parcă ninge cu regrete,
Parcă ninge cu păcat.
Sărăcie
Fără uși și fără geamuri îmi e casa,
Fără scaune împrejur mi-e masa,
Patu-mi este o pătură peste podele,
Și-s fericit că toate acestea-s ale mele.
Atunci când soarele pe cer ardea,
Trageam un nor și îl făceam perdea,
Printre pereți când vântul șuiera,
Mă prefăceam că-mi cântă soarta mea.
Dar a venit la mine astăzi primăvara,
S-o găzduiesc un anotimp doar seara,
Și arăta precum o zână de frumoasă,
Strângând-o în brațe am invitat-o-n casă,
Și-am convenit să stea aici o veșnicie,
Căci mirosea a flori, a râu și-a apă vie,
Și-n loc de uși aveam bujori și crini,
Și în ferestre doar roze albe fără spini,
Și în întreaga casă peste vechile podele,
Crescu o iarbă deasă și pe alocuri stele,
Iar împrejurul mesei, plutind ușor pe iarbă,
Stau două jilțuri din nuferi și rubarbă.
Și-n fiecare seară cu dânsa stau la masă,
Și azurul din privire o face mai frumoasă,
Răsună întreaga casă sub tril de păsărele,
Și-n toată sărăcia, acestea-s numai ale mele.
Cai verzi pe pereți
De crezi iubirea o frumoasă zeitate,
Fără de care vei muri...
Minerva sau Junona
Fie Diana ce-i protejează pe amorezi...
Ce ține-nchisă-n ea
Promisiuni de viață,vesel colorate
Ce vin și pleacă zi de zi,
Bieți muritori alcătuiți doar din pământ,
Purtând de carnaval costume
Și măști pictate ce chipurile triste le ascund
Și neputând să prindă pentru sine
Amorul și iubirea care vine
De la frumoasele femei,
Frumoase coborâte ca din basme,
De care tinerii se-agață
Precum în lanțurile de la bâlci,
Cu cai ce sunt pictați in verde
Si stau semeți sau chiar nechează,
Tablou ce-i colorat și pare viu...
Ei bine,află ce îți spun acum!
Căci circulă o glumă populară
Când se vorbește prost și fără rost
Sau când prostia iese mult în față,
Demagogie ce-i proprie la hoți sau la mișei,
Oameni politici ce cred că-s zei...
Se știu și ei ,nerușinați ce-ar trebui s-atârne-n ștreang!
Atunci răspunsul despre care fac vorbire spune:
Cai verzi ce stau să pască pe pereți...
Iar de vei crede vorbele rostite
De gingașele vrăjite domnișoare,
Nu vrăjitoare spus-am,ci vrăjite,
Și prins în mrejele iubirii
Cuprins de o dorință arzătoare
Ce-i proprie doar tinereții cum se știe,
Te vei trezi purtat la trap călare
Pe-aceiași cai verzi pe pereți!
Ooohh....blestemată ești iubire....
Cu sora ta pe nume Amăgire!
Cu tot ce porți asupra ta,
Podoabele din aur,divinele parfumuri și fermecatele minciuni,
Nici cei mai bravi soldați spartani,
Nu pot ușor a te-nfrunta!
Dar nici Virgiliu,Horațiu sau
Ovidiu,
Cel exilat în Tomis din tainice motive
De Augustus Imperator,
Poet ce-a așezat erosul ca scânteie a iubirii
Pe un semeț piedestal,
Nu ar putea ca să ridice azi blestemul,
Cu tot ce ai primit de la ai tăi,
Sau mai degrabă de la mama ta...
Amor,Iubire Dragoste și Amăgire,
Rămâneți pe vecie în Infern!
(18 februarie -4 martie.2023 Horia Stănicel-Irepetabila Iubire)
Alte poezii ale autorului
Sărut pe stradă
Un plus în fiecare zi
Sau poate o altfel de iubire,
Mai colorată cu noi nuanțe
Ce-mi vestesc,
Aceeași dragoste alcătuită din optimista nemurire,
Cu ființa ei ce-a renăscut
Din vocea-ți ce iubesc,
Iubire fără vreo măsură,
Nemăsurată îmi ești îți jur,
Adevărate jurămintele îmi sunt,
Și-aștept să crezi în mine...
Iar buzele-ți frumoase îmi spun să le sărut ,
Dar surd îmi zic că sunt,
Știind că nu-i pe stradă momentul care-ți place să te sărut,
Și mă prefac că nu vreau să te-ating,
Dar eu vreau să te fur definitiv
Să te iubesc fără măsură!
Un plus fie oricât de mic
Chiar și-o sclipire ce pleacă de la tine,
Înseamnă același infinit
O veșnică iubire pentru mine,
Și totusi te sărut!
(21 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Un alt te iubesc
Vai câte forme-și poate lua,
Frumoasa mea iubită,
Același "te iubesc" rostogolit,
În dragostea ce-i infinită...
Iar dacă ieri avea culoarea mării-nvolburate,
Vai ce albastru-ntunecat,
Cu alb sidef ,vernil de basm
Și bleu marin nemaivăzut,
Sclipiri venite ca din vis..
Iubito azi am să-ți declar
Un altfel "te iubesc",
Venit din gândul ce ți-l port,
Tu fiind întregul Univers,
Iubirea prinsă-n infinit,
O să mă-ntrebi ce vreau să-ți spun,
Iar eu îți dau răspuns
Cu-același "te iubesc" dar altfel decât ieri ți-am spus,
Și diferit de cel ce mâine o să-ți zic!
(10 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Soț sau amant
Câți se întreabă neștiind ce-i viața
De nu-i prostie mai mare în lumea asta,
Religia,căsatoria și multe alte minciuni ce-s colorate social?
Și nu cumva e mult mai bine
Liber de-așa ceva să stai,
De-ncorsetările învăluite în minciună
Ce te obligă pâna la moarte
În legi perverse bine scrise
Să locuiești handicapat,
Tu prost fiind neștiind de viață cum să scapi,
Caci viața cum te prinde în bot ți-o trage,
Când vrei să fugi picioare n-ai
Și ce să-ți fiu sau ce-ți convine
Te-ntreb iubito chiar pe tine,
Amant sau soț?
Sau vreo minciună cu etichetă
Made in Rai?
Nici nu-mi prea pasă!
Nu-s păsarile cerului în libertatea lor deasupra noastră,
Iar omul care din maimuță vine,
Stă ca un prost prins de pământ,
Crezându-se chiar Dumnezeu ajuns!
(22 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ce faci
Ce faci?
Probabil ești bine...
Ți-e dor de mine?
De ce nu,de ce da?
De ce viața-i așa,
Când rece, când caldă
Și mie îmi fuge gandul la atâtea
Neștiind să-l opresc,
Iar el are cântecul său!
Poate că aș vrea să mă intrebi ce fac..
Chiar dacă doar așa
Dintr-o insuportabilă plictiseală...
Ți-aș spune că bine,
Mințind!
Bucurie ți-e glasul
Căci poartă ceva din tine
Ființa-și vorbește melodia
Asta vrând să aud
Nici intrebarea nici răspunsul nevenind,
Așteptarea pare hăul ce nu-și trimite ecoul,
Refrenul e același
Ce faci sau ce fac....
Taci,tac
Tăcerea e întrebarea,
Tacerea e raspunsul!
Iar Luna ne zâmbește iarăși noaptea,
Stiindu-ne pe amandoi din vremea când eram copii!
(24 august 2023 Irepetabila iubire H.S)
Amor,amor, amor
Amor nebun ce vrei tu singuratic trubadur
De la un biet rătăcitor îndrăgostit,
Ce-și cântă trist însă ferice totuși a sa iubire nescrisă încă,
Ce zilnic promite colorate nebunești plăceri,
Cu gingașele săruturi dar și mângâieri,
Și strânse îmbrățișări?
Amor,amor,amor mai bine mor
Făra iubita mea cerească cu aripi ca de înger,
Ce-n zborul ei mă poartă și pe mine la pieptu-i cald precum o mamă-și poartă pruncul...
Amorul este dorul dar și Raiul...
Cum să trăiesc iubito fară tine?
Doar moartea poate șterge suferința despărțirii seci și reci,
Ce n-o concep vreodată!
Amor,amor amor,ești tu blestem ori binecuvântare?
Te cer,te cânt și iar te chem
Fie râzând sau suspinând,
Te rog rămâi la mine!
(5 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ce-mi pasă
De ochii lumii nebune
Nu-mi pasă!
Îmi pasă de tine
Zilnic să-ți fac declarații de iubire...
Este exact ce contează pentru mine!
În rest poate să fie
Sfârșitul lumii ăsteia păcătoase..
Mie nu-mi pasă dacă în clipa aceea
Ne ținem de mână
Într-o clipă târzie
Sau e deja veșnicie!
(13 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Sărut pe stradă
Un plus în fiecare zi
Sau poate o altfel de iubire,
Mai colorată cu noi nuanțe
Ce-mi vestesc,
Aceeași dragoste alcătuită din optimista nemurire,
Cu ființa ei ce-a renăscut
Din vocea-ți ce iubesc,
Iubire fără vreo măsură,
Nemăsurată îmi ești îți jur,
Adevărate jurămintele îmi sunt,
Și-aștept să crezi în mine...
Iar buzele-ți frumoase îmi spun să le sărut ,
Dar surd îmi zic că sunt,
Știind că nu-i pe stradă momentul care-ți place să te sărut,
Și mă prefac că nu vreau să te-ating,
Dar eu vreau să te fur definitiv
Să te iubesc fără măsură!
Un plus fie oricât de mic
Chiar și-o sclipire ce pleacă de la tine,
Înseamnă același infinit
O veșnică iubire pentru mine,
Și totusi te sărut!
(21 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Un alt te iubesc
Vai câte forme-și poate lua,
Frumoasa mea iubită,
Același "te iubesc" rostogolit,
În dragostea ce-i infinită...
Iar dacă ieri avea culoarea mării-nvolburate,
Vai ce albastru-ntunecat,
Cu alb sidef ,vernil de basm
Și bleu marin nemaivăzut,
Sclipiri venite ca din vis..
Iubito azi am să-ți declar
Un altfel "te iubesc",
Venit din gândul ce ți-l port,
Tu fiind întregul Univers,
Iubirea prinsă-n infinit,
O să mă-ntrebi ce vreau să-ți spun,
Iar eu îți dau răspuns
Cu-același "te iubesc" dar altfel decât ieri ți-am spus,
Și diferit de cel ce mâine o să-ți zic!
(10 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Soț sau amant
Câți se întreabă neștiind ce-i viața
De nu-i prostie mai mare în lumea asta,
Religia,căsatoria și multe alte minciuni ce-s colorate social?
Și nu cumva e mult mai bine
Liber de-așa ceva să stai,
De-ncorsetările învăluite în minciună
Ce te obligă pâna la moarte
În legi perverse bine scrise
Să locuiești handicapat,
Tu prost fiind neștiind de viață cum să scapi,
Caci viața cum te prinde în bot ți-o trage,
Când vrei să fugi picioare n-ai
Și ce să-ți fiu sau ce-ți convine
Te-ntreb iubito chiar pe tine,
Amant sau soț?
Sau vreo minciună cu etichetă
Made in Rai?
Nici nu-mi prea pasă!
Nu-s păsarile cerului în libertatea lor deasupra noastră,
Iar omul care din maimuță vine,
Stă ca un prost prins de pământ,
Crezându-se chiar Dumnezeu ajuns!
(22 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ce faci
Ce faci?
Probabil ești bine...
Ți-e dor de mine?
De ce nu,de ce da?
De ce viața-i așa,
Când rece, când caldă
Și mie îmi fuge gandul la atâtea
Neștiind să-l opresc,
Iar el are cântecul său!
Poate că aș vrea să mă intrebi ce fac..
Chiar dacă doar așa
Dintr-o insuportabilă plictiseală...
Ți-aș spune că bine,
Mințind!
Bucurie ți-e glasul
Căci poartă ceva din tine
Ființa-și vorbește melodia
Asta vrând să aud
Nici intrebarea nici răspunsul nevenind,
Așteptarea pare hăul ce nu-și trimite ecoul,
Refrenul e același
Ce faci sau ce fac....
Taci,tac
Tăcerea e întrebarea,
Tacerea e raspunsul!
Iar Luna ne zâmbește iarăși noaptea,
Stiindu-ne pe amandoi din vremea când eram copii!
(24 august 2023 Irepetabila iubire H.S)
Amor,amor, amor
Amor nebun ce vrei tu singuratic trubadur
De la un biet rătăcitor îndrăgostit,
Ce-și cântă trist însă ferice totuși a sa iubire nescrisă încă,
Ce zilnic promite colorate nebunești plăceri,
Cu gingașele săruturi dar și mângâieri,
Și strânse îmbrățișări?
Amor,amor,amor mai bine mor
Făra iubita mea cerească cu aripi ca de înger,
Ce-n zborul ei mă poartă și pe mine la pieptu-i cald precum o mamă-și poartă pruncul...
Amorul este dorul dar și Raiul...
Cum să trăiesc iubito fară tine?
Doar moartea poate șterge suferința despărțirii seci și reci,
Ce n-o concep vreodată!
Amor,amor amor,ești tu blestem ori binecuvântare?
Te cer,te cânt și iar te chem
Fie râzând sau suspinând,
Te rog rămâi la mine!
(5 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ce-mi pasă
De ochii lumii nebune
Nu-mi pasă!
Îmi pasă de tine
Zilnic să-ți fac declarații de iubire...
Este exact ce contează pentru mine!
În rest poate să fie
Sfârșitul lumii ăsteia păcătoase..
Mie nu-mi pasă dacă în clipa aceea
Ne ținem de mână
Într-o clipă târzie
Sau e deja veșnicie!
(13 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)