Viața
Probabil te-ai întrebat cine este în spatele vieții?
Sau dacă există cumva temuta moarte,
Despre care se vorbește cu teamă!?
Daca da,ei bine îți pierzi vremea!
Acum,există doar viața aceasta blestemată!
Frumoasă sau nu, viața se vrea trăită oricum!
Noi creștinii nu credem in moarte,
Chiar dacă viața doare,
Iar oamenii știu cu toții că tot ce naște dispare,
Că ziua face loc nopții,
Iar Nimicul,Efemerul apare să Fure tot ce poate, mișelul,
Te fură pe tine cu tot neamul,
Pe mine,pe orișicine chiar și pe Obraznicul care spune că el e Ateul ce știe misterul lumii prezente,
Bietul de el nevăzând că-și trăiește ultimele clipe bete...
Ca să dispară etern nemurind,
Martorul chinului veșnic fiind,
Ne spun cuminți și blânzi
Ai lui Hristos Sfinții Părinți!
(17 februarie-5martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 15 сентября 2023
Просмотры: 572
Стихи из этой категории
Natalia
Amintiri din copilărie
Fiind cândva copil la sat,
Am cutreierat ulițele în lung și-n lat,
O viață zbuciumată de copilă,
Urcând și coborând a Măgurii Movilă...
Am fost și la prășit și la săpat,
La sfeclǎ, papușoi, la răsărită la furat,
La ferma unde mama mea trudea,
De zori și până noaptea se lăsa-
Acolo unde după ce ea a plecat,
Câinele în fiecare om să o găsească a încercat
Iar uneori dormeam în vie
Și tot cățelul ne ținea companie,
Iar alteori sub cireșul înverzit
Ah, ce multe sunt de povestit!!
A fost o vreme când ne trezeam cu noaptea-n cap,
Să mergem la tutun, la cules, la legat,
O zi întreagă petreceam muncind,
Iar seara ne prindea la poartă jucând,
Am fost la strâns pleavă și paie,
Apoi le căram la dos în căsoaie.
Duminica deseori la nuci mergeam,
Cu mama împreună le strângeam.
Cu bicicleta plecam la strâns buruian,
De la fântână apă cu căldările căram-
În una era apa bună de spălat,
În alta era apa bună de udat,
Din alta luam apă de băut
Și uite că așa copii am crescut.
Poate că atunci, tare demult,
De lucru în sat, era foarte mult
Iar noi nu ne dădeam seama,
Ce fericiți eram ajutând-o mama.
De unele clipe și acum ne amintim cu dor
Păcat, că astăzi tot mai multe sate ale copilăriei noastre mor...
pasta de dinti
pasta de dinti,magica,mentolata, face minuni
ea sta intr-un tub colorat
si printr-un capac economic
se aseaza pe periuta de dinti
noua,curent,ne place pasta colgate
ea este alba si parfumata
face o spuma bogata
care lasa dintii stralucitori
as vrea sa fiu o pasta de dinti
si-n fiecare dimineata
inainte de orice, as vrea
sa stau intins pe periuta ta
Portret
Plimbându-mă prin parc discret,
Aud o voce sugrumată de tutun,
"Maestre, hai să-ți fac portret,
Că pentru astăzi e preț bun..."
Mi-e gândul abătut în altă parte,
Mă uit cu coada ochiului la el,
"Sunt prea bătrân de poză frate,
Și prea hidos pentru al tău penel."
Dar mă gândesc cu jind la tinerețe,
Că - mi era drag de cum eram,
Mă întorc, și apoi cu politețe,
Îi spun doleanța ce-o aveam:
" De ești așa de bun cum zici,
Pictura să mi-o faci din vorbe,
De mă privești portretul ai să-l strici,
Și nici nu te-ncadrezi în norme.
Mi-e fața ponosită și ridată,
Căci mult am plâns în viața mea,
Te rog s-o faci puțin catifelată,
Exact ca-n tinerețe cum era.
Mi-s ochii șterși fără sclipire,
Cu irisul umbrit, nedefinit...
Te rog să-i pui pe cei de mire,
Că îmi erau de albastru infinit.
Mi-e părul alb ca neaua de zăpadă,
Că mult am chinuit și suferit,
Să-i pui un pic de negru, să se vadă,
C-am fost îndestulat și fericit.
Mi-e mâna moale ca de moaște,
Trudită-n grele munci de vulg,
Tu să mi-o faci c-atunci la oaste,
Când arma-n palmă îmi părea un fulg.
Un singur lucru însă îți mai cer,
Chiar dacă ție ți se pare inutil,
Să-mi pui și suflet... dar la el
Nu schimbi nimic, că-i de copil."
Manuscrisul Toamnei
Apare doar ca umbra-n soare,
Doar atunci când e nevoia.
Victoria-n unica-ți valoare
Ce-n carte se tot reînoia...
Toamna arată frumusețea
De-a lăsa și de-a pleca,
De-a uita toată tristețea
Simțul cărei ne apleca.
Poate poezia ne creează,
Poate poezia ne distruge,
Dar oricum, totul militează -
Se-ntocmesc căi indifuge.
Arată totul la alegere,
Dar nu-i totul cu folos,
Aș da versu-n înțelegere
Pentru cei mai valoros.
Stelele-s doar în paradis
Visându-le d-aici, de jos,
Dar viața-i un manuscris -
Fiind cel mai prețios.
Viața-i ca și-o frunză,
Când mai vine toamna
Te legi de-o pânză
Să nu-ți cazi capcana...
Peisaj
Câmpii mari și întinse,cât să acopere
Întregul orizont,ce ochiul ți-l dezvăluie
Cu o verdeață mai frumoasă ca orice fecioară
Inima ți-o va fura de îndată
Cântecul păsărilor te va seduce
Chiripatul lor ce în poezie ajunge
Niciun poet care se respectă
Nu poate să nu vorbească de această prietenă
Câte un copac ce se zărește
În întinsul pădurilor perfect
Cu o armonie
În care fiecare animal trăiește
Un lac cristalin ca o mare,plină de perle
O adevărată comoară la care multă lume geme
Așa o frumusețe fără față
Pe care nu o s-o mai întâlnești în viață
Natalia
Amintiri din copilărie
Fiind cândva copil la sat,
Am cutreierat ulițele în lung și-n lat,
O viață zbuciumată de copilă,
Urcând și coborând a Măgurii Movilă...
Am fost și la prășit și la săpat,
La sfeclǎ, papușoi, la răsărită la furat,
La ferma unde mama mea trudea,
De zori și până noaptea se lăsa-
Acolo unde după ce ea a plecat,
Câinele în fiecare om să o găsească a încercat
Iar uneori dormeam în vie
Și tot cățelul ne ținea companie,
Iar alteori sub cireșul înverzit
Ah, ce multe sunt de povestit!!
A fost o vreme când ne trezeam cu noaptea-n cap,
Să mergem la tutun, la cules, la legat,
O zi întreagă petreceam muncind,
Iar seara ne prindea la poartă jucând,
Am fost la strâns pleavă și paie,
Apoi le căram la dos în căsoaie.
Duminica deseori la nuci mergeam,
Cu mama împreună le strângeam.
Cu bicicleta plecam la strâns buruian,
De la fântână apă cu căldările căram-
În una era apa bună de spălat,
În alta era apa bună de udat,
Din alta luam apă de băut
Și uite că așa copii am crescut.
Poate că atunci, tare demult,
De lucru în sat, era foarte mult
Iar noi nu ne dădeam seama,
Ce fericiți eram ajutând-o mama.
De unele clipe și acum ne amintim cu dor
Păcat, că astăzi tot mai multe sate ale copilăriei noastre mor...
pasta de dinti
pasta de dinti,magica,mentolata, face minuni
ea sta intr-un tub colorat
si printr-un capac economic
se aseaza pe periuta de dinti
noua,curent,ne place pasta colgate
ea este alba si parfumata
face o spuma bogata
care lasa dintii stralucitori
as vrea sa fiu o pasta de dinti
si-n fiecare dimineata
inainte de orice, as vrea
sa stau intins pe periuta ta
Portret
Plimbându-mă prin parc discret,
Aud o voce sugrumată de tutun,
"Maestre, hai să-ți fac portret,
Că pentru astăzi e preț bun..."
Mi-e gândul abătut în altă parte,
Mă uit cu coada ochiului la el,
"Sunt prea bătrân de poză frate,
Și prea hidos pentru al tău penel."
Dar mă gândesc cu jind la tinerețe,
Că - mi era drag de cum eram,
Mă întorc, și apoi cu politețe,
Îi spun doleanța ce-o aveam:
" De ești așa de bun cum zici,
Pictura să mi-o faci din vorbe,
De mă privești portretul ai să-l strici,
Și nici nu te-ncadrezi în norme.
Mi-e fața ponosită și ridată,
Căci mult am plâns în viața mea,
Te rog s-o faci puțin catifelată,
Exact ca-n tinerețe cum era.
Mi-s ochii șterși fără sclipire,
Cu irisul umbrit, nedefinit...
Te rog să-i pui pe cei de mire,
Că îmi erau de albastru infinit.
Mi-e părul alb ca neaua de zăpadă,
Că mult am chinuit și suferit,
Să-i pui un pic de negru, să se vadă,
C-am fost îndestulat și fericit.
Mi-e mâna moale ca de moaște,
Trudită-n grele munci de vulg,
Tu să mi-o faci c-atunci la oaste,
Când arma-n palmă îmi părea un fulg.
Un singur lucru însă îți mai cer,
Chiar dacă ție ți se pare inutil,
Să-mi pui și suflet... dar la el
Nu schimbi nimic, că-i de copil."
Manuscrisul Toamnei
Apare doar ca umbra-n soare,
Doar atunci când e nevoia.
Victoria-n unica-ți valoare
Ce-n carte se tot reînoia...
Toamna arată frumusețea
De-a lăsa și de-a pleca,
De-a uita toată tristețea
Simțul cărei ne apleca.
Poate poezia ne creează,
Poate poezia ne distruge,
Dar oricum, totul militează -
Se-ntocmesc căi indifuge.
Arată totul la alegere,
Dar nu-i totul cu folos,
Aș da versu-n înțelegere
Pentru cei mai valoros.
Stelele-s doar în paradis
Visându-le d-aici, de jos,
Dar viața-i un manuscris -
Fiind cel mai prețios.
Viața-i ca și-o frunză,
Când mai vine toamna
Te legi de-o pânză
Să nu-ți cazi capcana...
Peisaj
Câmpii mari și întinse,cât să acopere
Întregul orizont,ce ochiul ți-l dezvăluie
Cu o verdeață mai frumoasă ca orice fecioară
Inima ți-o va fura de îndată
Cântecul păsărilor te va seduce
Chiripatul lor ce în poezie ajunge
Niciun poet care se respectă
Nu poate să nu vorbească de această prietenă
Câte un copac ce se zărește
În întinsul pădurilor perfect
Cu o armonie
În care fiecare animal trăiește
Un lac cristalin ca o mare,plină de perle
O adevărată comoară la care multă lume geme
Așa o frumusețe fără față
Pe care nu o s-o mai întâlnești în viață
Другие стихотворения автора
O altă zi
De nu-ți voi spune ale amorului cuvinte,
De voi lăsa ziua să zboare iar Precum suratele ei fac mereu,
Să nu bag clipele în seamă,
Iar timpului să nu-i mai recunosc valoarea,
Nici calendarului să-i dau vreun ban,
Să nu-mi mai pese de nimic în lumea asta rece, trecătoare
Să mă prefac precum un bolovan,
Ei bine eu aleg să fiu o ființă vie,
Să-ți spun într-una Te iubesc
Și iar și iar același infinit rostogolit,
Știind la fel de bine ca și tine,
Că doar amorul sincer
Nu vrea s-audă de sfârșit,
Aleg o altă zi,adică astăzi
Să te iubesc declarativ!
(30 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Soț sau amant
Câți se întreabă neștiind ce-i viața
De nu-i prostie mai mare în lumea asta,
Religia,căsatoria și multe alte minciuni ce-s colorate social?
Și nu cumva e mult mai bine
Liber de-așa ceva să stai,
De-ncorsetările învăluite în minciună
Ce te obligă pâna la moarte
În legi perverse bine scrise
Să locuiești handicapat,
Tu prost fiind neștiind de viață cum să scapi,
Caci viața cum te prinde în bot ți-o trage,
Când vrei să fugi picioare n-ai
Și ce să-ți fiu sau ce-ți convine
Te-ntreb iubito chiar pe tine,
Amant sau soț?
Sau vreo minciună cu etichetă
Made in Rai?
Nici nu-mi prea pasă!
Nu-s păsarile cerului în libertatea lor deasupra noastră,
Iar omul care din maimuță vine,
Stă ca un prost prins de pământ,
Crezându-se chiar Dumnezeu ajuns!
(22 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Clipa
De vrei să mă iubești
Fugind din clipa ce-i doar umilă prizonieră
Ce ferecată stă în colivie
Captivă fiind
Și-și scaldă chipul doar în lacrimi și tristele închipuiri,
De vrei să mergi pe calea fericirii
Uitând ale trecutului încorsetări,
E timpul să pășești cu mine,
Să te înalți din visele ce au murit
Și te opresc să zbori la mare înălțime...
Iubind-mă vei înțelege că Dumnezeu iar îți zâmbește,
Și-ți dăruiește ce-i pierdut
Trăgându-te de mână
Prin vorbele ce îți sosec acum În clipa asta, chiar de mine!
(1 februarie 2024- Vasilica dragostea mea)
Dragostea doare
Dragostea nu doare doar când moare..
Ea strigă tare,se zbate dulce,
Vrea să cuvânte pe limba ei..
Suspină tristă când nu-i auzită
Vorbește-o limbă necunoscută
Aduce daruri celeste, nebănuite,
Te tot invită ca la o nuntă
Să treci pe-acolo în haine de gală
Tu însă fă ce crezi sau ce vrei;
Ai grijă mare la aparențe
Sunt trecătoare,înșelătoare
Timpul are clepsidra întoarsă
Nimic nu poate să stea în loc...
Sarută-ți tandru mereu iubita
Cere-i sărutul ce-l ține tainic,
Neștiind de unde îl are și pentru ce...
Trăiește-ți dulcea durere
Doar știai bine că dragostea doare
Nu doar când moare
Ci și acum când îți vorbește,
Nu ai ce-i face
Asta e!
(16 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Cuvinte de iubire
Iubito, să ne rostim cuvinte de iubire,
Amorul să ne fie dialog,
Iar noi îmbrățișați să stăm pe-un nor în formă de săgeată,
Ce-i tras de zeul Cupidon...
Iar marea care-ți place ție
Să ne privească cu ochi din valuri liniștite,
Iar tu să mă săruți fără oprire,
Cum ne-am promis la început de drum!
Iubito, eu am secretul cuvintelor vrăjite,
Ți le trimit mereu să le săruți și tu,
E vorba despre a noastră poveste de iubire,
Cu mine și noi doi și-o melodie,
Ce spune magic taina ei...
Să fie însăși fericirea cea promisă,
De undeva Din Cer chiar de la Zei?!
Iubito, să ne rostim cuvinte de iubire,
Amorul să ne fie dialog,
Iar noi îmbrățișați să stăm pe-un nor în formă de săgeată,
Ce-i tras de zeul Cupidon...
(2 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Duminica
Frumoasa mea iubită ..
Duminica este divină sărbatoare!
Hristos în haine de lumină
Doar în Biserică apare,
Iar Sfanta Liturghie e jertfa Cerului trimisă,
Să ne salveze pe mine și pe tine
Doar prin iubirea sacră și mântuitoare,
Căci dragostea noastră de-acolo știu că vine!
Când îți declar iubire,
Am șansa luminării,
Simt bucuria cum grăiește,
Dar dacă tu-mi declari iubire,
Ei bine simt că mă topesc Precum o lumânare se topește
Murind încet în tremurândă pâlpâire,
Cuprins de nesfârșita fericire..
Iubito e timpul să mă ții de mână iarăși,
Spune-mi ce-ți place ție,
Iubește-mă în zi de sărbătoare,
Duminica-i divină!
(10 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
O altă zi
De nu-ți voi spune ale amorului cuvinte,
De voi lăsa ziua să zboare iar Precum suratele ei fac mereu,
Să nu bag clipele în seamă,
Iar timpului să nu-i mai recunosc valoarea,
Nici calendarului să-i dau vreun ban,
Să nu-mi mai pese de nimic în lumea asta rece, trecătoare
Să mă prefac precum un bolovan,
Ei bine eu aleg să fiu o ființă vie,
Să-ți spun într-una Te iubesc
Și iar și iar același infinit rostogolit,
Știind la fel de bine ca și tine,
Că doar amorul sincer
Nu vrea s-audă de sfârșit,
Aleg o altă zi,adică astăzi
Să te iubesc declarativ!
(30 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Soț sau amant
Câți se întreabă neștiind ce-i viața
De nu-i prostie mai mare în lumea asta,
Religia,căsatoria și multe alte minciuni ce-s colorate social?
Și nu cumva e mult mai bine
Liber de-așa ceva să stai,
De-ncorsetările învăluite în minciună
Ce te obligă pâna la moarte
În legi perverse bine scrise
Să locuiești handicapat,
Tu prost fiind neștiind de viață cum să scapi,
Caci viața cum te prinde în bot ți-o trage,
Când vrei să fugi picioare n-ai
Și ce să-ți fiu sau ce-ți convine
Te-ntreb iubito chiar pe tine,
Amant sau soț?
Sau vreo minciună cu etichetă
Made in Rai?
Nici nu-mi prea pasă!
Nu-s păsarile cerului în libertatea lor deasupra noastră,
Iar omul care din maimuță vine,
Stă ca un prost prins de pământ,
Crezându-se chiar Dumnezeu ajuns!
(22 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Clipa
De vrei să mă iubești
Fugind din clipa ce-i doar umilă prizonieră
Ce ferecată stă în colivie
Captivă fiind
Și-și scaldă chipul doar în lacrimi și tristele închipuiri,
De vrei să mergi pe calea fericirii
Uitând ale trecutului încorsetări,
E timpul să pășești cu mine,
Să te înalți din visele ce au murit
Și te opresc să zbori la mare înălțime...
Iubind-mă vei înțelege că Dumnezeu iar îți zâmbește,
Și-ți dăruiește ce-i pierdut
Trăgându-te de mână
Prin vorbele ce îți sosec acum În clipa asta, chiar de mine!
(1 februarie 2024- Vasilica dragostea mea)
Dragostea doare
Dragostea nu doare doar când moare..
Ea strigă tare,se zbate dulce,
Vrea să cuvânte pe limba ei..
Suspină tristă când nu-i auzită
Vorbește-o limbă necunoscută
Aduce daruri celeste, nebănuite,
Te tot invită ca la o nuntă
Să treci pe-acolo în haine de gală
Tu însă fă ce crezi sau ce vrei;
Ai grijă mare la aparențe
Sunt trecătoare,înșelătoare
Timpul are clepsidra întoarsă
Nimic nu poate să stea în loc...
Sarută-ți tandru mereu iubita
Cere-i sărutul ce-l ține tainic,
Neștiind de unde îl are și pentru ce...
Trăiește-ți dulcea durere
Doar știai bine că dragostea doare
Nu doar când moare
Ci și acum când îți vorbește,
Nu ai ce-i face
Asta e!
(16 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Cuvinte de iubire
Iubito, să ne rostim cuvinte de iubire,
Amorul să ne fie dialog,
Iar noi îmbrățișați să stăm pe-un nor în formă de săgeată,
Ce-i tras de zeul Cupidon...
Iar marea care-ți place ție
Să ne privească cu ochi din valuri liniștite,
Iar tu să mă săruți fără oprire,
Cum ne-am promis la început de drum!
Iubito, eu am secretul cuvintelor vrăjite,
Ți le trimit mereu să le săruți și tu,
E vorba despre a noastră poveste de iubire,
Cu mine și noi doi și-o melodie,
Ce spune magic taina ei...
Să fie însăși fericirea cea promisă,
De undeva Din Cer chiar de la Zei?!
Iubito, să ne rostim cuvinte de iubire,
Amorul să ne fie dialog,
Iar noi îmbrățișați să stăm pe-un nor în formă de săgeată,
Ce-i tras de zeul Cupidon...
(2 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Duminica
Frumoasa mea iubită ..
Duminica este divină sărbatoare!
Hristos în haine de lumină
Doar în Biserică apare,
Iar Sfanta Liturghie e jertfa Cerului trimisă,
Să ne salveze pe mine și pe tine
Doar prin iubirea sacră și mântuitoare,
Căci dragostea noastră de-acolo știu că vine!
Când îți declar iubire,
Am șansa luminării,
Simt bucuria cum grăiește,
Dar dacă tu-mi declari iubire,
Ei bine simt că mă topesc Precum o lumânare se topește
Murind încet în tremurândă pâlpâire,
Cuprins de nesfârșita fericire..
Iubito e timpul să mă ții de mână iarăși,
Spune-mi ce-ți place ție,
Iubește-mă în zi de sărbătoare,
Duminica-i divină!
(10 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)