Nostalgica toamnă
Tristețe să fii tu toamnă?
Căci chipul ce-l ai astăzi e altul!
Porți stranie mască de bal,
Precum fata bătrână se-ascunde de lume!
Sărutu-i otravă, galbenă,roșie, brună...
Și totuși zâmbește de-i vremea bună,
Iar vântul și ploaia nu-și au încă calea sau drumul!
Pari anotimpul morții dar tu ne-aduci doar belșugul!
Și roade destule și vinul,
Si cântul sau dansul sau versul,
Veșminte de aur porți cu mândrie,
Apoi ni le dai tuturor azvârlind
tot ce ai!
Cerul însuși îl vopsesti cu culorile tale,
Faci risipă de frumos, ne șoptești visele dulci,
Mori ușor ca apoi să renaști...!
Nevrând nume să porți,
Ți se spune nostalgica toamnă,
Tu însă doar te amuzi și zâmbești!
(1 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 15 сентября 2023
Просмотры: 614
Стихи из этой категории
Va veni vremea...
Va veni vremea când pe umerii tăi,
Firesc va cădea a mea bătrânețe,
Va veni vremea când ai morții dulăi,
Vor lătra prin vecini și prin piețe.
Va veni vremea când mersul meu sacadat,
Nefiresc se va sprijini de brațele tale,
Când numele-mi va fi pe-o piatră sculptat,
Sub pomul vieții uscat și cu fructe amare.
Va veni vremea, of... va veni vremea,
Când ceara unei lumânări trist se va scurge,
Când de pe cer vei vedea cum cade o stea,
Iar lumina ei îți va pătrunde în sânge.
Va veni vremea, nu mai e mult până atunci,
Când îți vei purta și tu bătrânețea pe umeri,
Căutând nefiresc să nu strigi, să nu plângi,
Atunci când zilele rămase începi să le numeri.
Va veni vremea, nefiresc va veni vremea...
Singurătate
Spune-mi tu singuratate
Cat sa mai indur tu spune
Si necazuri, suparari
Nu mai pot privi in zare
Dar indur incet si spun
Nu mai stiu ce sa mai fac
Si ce viata imi va da
Ca un cal fara stapan
Ma avant in al tau drum
Si ma las purtat de tot
Si de valuri si de foc
Viata mea e ca un gol
Iar incet eu nu mai pot
Vreau doar sa ajung acasa
Unde e viata frumoasa
La familia mea departe
Unde ma primesc in brate
Si imi spun ca va fi bine
Viata sa treaca cu mine
Prin necazuri, greutati
Sa ii fac mandri pe toti
Suspin
Iar mi se-ntoarce gândul spre trecut,
În dulci amintiri de copil să se scalde,
Focuri de toamnă din piepturi strănut,
Iar ochii îmi pleacă spre țările calde.
E noapte în mine, un vifor roșu-albastru,
În care colcăie șerpi și dansează năpârci,
Mă simt sechestrat de propriul dezastru,
Răstignit pe-un întreg cimitir fără cruci.
Clopote aud zilnic plângând în timpane,
Sufletul surâde într-un zbucium al minții,
Iubirile-mi mor în uitate aziluri de foame,
Tainica rugă întruna mi-o tulbură sfinții.
Gonesc nebun după nopți albe și chinuri,
Ucid filozofi ce principii morbide sădesc,
Mi-e trupul ciuntit de exaltări și leșinuri,
Despuiat de cuvinte într-o carte sfârșesc.
Spre ce să mă-ntorc, spre ce să mai fug?
Ca o frunză grăbită să cadă mă aștern,
În pământul anost sub o brazdă de plug,
Să renasc din sămânță de cer ori infern.
Iarna
Iarna e minunată
Mai ales cu fulgii ei de zăpadă
Care se așează
Și ei formează
Oamenii de zăpadă
Cu Crăciunul în decembrie,
Și cu Anul Nou care vine repede
Nici nu poți înțelege
Anu,cât de repede trece
Când te vei duce la munte
Și îți vei împacheta ski-urile
Nu vei mai pleca
De la distracția pe care o vei avea
Rămâi
Dacă ai un sărut în plus, așează-mi-l pe gene,
să-mi pară grele, să-nchid
în ele lumea ta, cu josul în sus,
așa, cu zenit-ul căzut peste nadir!
Așterne-mi albastrul peste deșertul pașilor
și peste urmele lăsate veșted,
în lumi pe care le simt
cunoscute în parfumul tău.
Și nu mă duce pe mine-n
amurgul de un auriu excentric,
în care se strecoară
fiorul rece al unei eternități...
Arată-mi steaua cazătoare
și s-alergăm să-i prindem
lumina între tâmple, cu
un hohot prelung de rouă,
să curgă valuri de viață
peste ceea ce-a fost
o nemurire năstrușnică
și fără demiurg!
O, rămâi cu capul pe umărul meu,
reverie sublimă!
Această secundă ne aparține,
aproape etern!
Rămâi așa, eoni, nemișcată,
netresărită, neplânsă și fericită,
ca o copilărie nostimă
și fără de sfârșit!
Va veni vremea...
Va veni vremea când pe umerii tăi,
Firesc va cădea a mea bătrânețe,
Va veni vremea când ai morții dulăi,
Vor lătra prin vecini și prin piețe.
Va veni vremea când mersul meu sacadat,
Nefiresc se va sprijini de brațele tale,
Când numele-mi va fi pe-o piatră sculptat,
Sub pomul vieții uscat și cu fructe amare.
Va veni vremea, of... va veni vremea,
Când ceara unei lumânări trist se va scurge,
Când de pe cer vei vedea cum cade o stea,
Iar lumina ei îți va pătrunde în sânge.
Va veni vremea, nu mai e mult până atunci,
Când îți vei purta și tu bătrânețea pe umeri,
Căutând nefiresc să nu strigi, să nu plângi,
Atunci când zilele rămase începi să le numeri.
Va veni vremea, nefiresc va veni vremea...
Singurătate
Spune-mi tu singuratate
Cat sa mai indur tu spune
Si necazuri, suparari
Nu mai pot privi in zare
Dar indur incet si spun
Nu mai stiu ce sa mai fac
Si ce viata imi va da
Ca un cal fara stapan
Ma avant in al tau drum
Si ma las purtat de tot
Si de valuri si de foc
Viata mea e ca un gol
Iar incet eu nu mai pot
Vreau doar sa ajung acasa
Unde e viata frumoasa
La familia mea departe
Unde ma primesc in brate
Si imi spun ca va fi bine
Viata sa treaca cu mine
Prin necazuri, greutati
Sa ii fac mandri pe toti
Suspin
Iar mi se-ntoarce gândul spre trecut,
În dulci amintiri de copil să se scalde,
Focuri de toamnă din piepturi strănut,
Iar ochii îmi pleacă spre țările calde.
E noapte în mine, un vifor roșu-albastru,
În care colcăie șerpi și dansează năpârci,
Mă simt sechestrat de propriul dezastru,
Răstignit pe-un întreg cimitir fără cruci.
Clopote aud zilnic plângând în timpane,
Sufletul surâde într-un zbucium al minții,
Iubirile-mi mor în uitate aziluri de foame,
Tainica rugă întruna mi-o tulbură sfinții.
Gonesc nebun după nopți albe și chinuri,
Ucid filozofi ce principii morbide sădesc,
Mi-e trupul ciuntit de exaltări și leșinuri,
Despuiat de cuvinte într-o carte sfârșesc.
Spre ce să mă-ntorc, spre ce să mai fug?
Ca o frunză grăbită să cadă mă aștern,
În pământul anost sub o brazdă de plug,
Să renasc din sămânță de cer ori infern.
Iarna
Iarna e minunată
Mai ales cu fulgii ei de zăpadă
Care se așează
Și ei formează
Oamenii de zăpadă
Cu Crăciunul în decembrie,
Și cu Anul Nou care vine repede
Nici nu poți înțelege
Anu,cât de repede trece
Când te vei duce la munte
Și îți vei împacheta ski-urile
Nu vei mai pleca
De la distracția pe care o vei avea
Rămâi
Dacă ai un sărut în plus, așează-mi-l pe gene,
să-mi pară grele, să-nchid
în ele lumea ta, cu josul în sus,
așa, cu zenit-ul căzut peste nadir!
Așterne-mi albastrul peste deșertul pașilor
și peste urmele lăsate veșted,
în lumi pe care le simt
cunoscute în parfumul tău.
Și nu mă duce pe mine-n
amurgul de un auriu excentric,
în care se strecoară
fiorul rece al unei eternități...
Arată-mi steaua cazătoare
și s-alergăm să-i prindem
lumina între tâmple, cu
un hohot prelung de rouă,
să curgă valuri de viață
peste ceea ce-a fost
o nemurire năstrușnică
și fără demiurg!
O, rămâi cu capul pe umărul meu,
reverie sublimă!
Această secundă ne aparține,
aproape etern!
Rămâi așa, eoni, nemișcată,
netresărită, neplânsă și fericită,
ca o copilărie nostimă
și fără de sfârșit!
Другие стихотворения автора
Jertfa
Nu dragostea este esența vieții noastre?
Nu e Hristos jertfit ca fiu de Însuși Dumnezeu,
Ca omenirea muritoare să viețuiască veșnic fără moarte,
Fară durere,disperare
De îl primesc în suflete și trupuri
De se împărtășesc cu El?
Iubito astăzi e Vinerea din săptămâna Mare,
Când Salvatorul vieții noastre moare răstignit,
Ca să învie iarăși și moartea veșnic s-o omoare!
Nu dragostea este esența vieții noastre?
Iar eu prin tine și iubirea ta dau slavă veșnic tot lui Dumnezeu!
(3 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
Poem scurt de amor nebun de seară!
Nu încerca să fugi de mine,
Nici să crezi că poți dispare precum măgarul învăluit de ceață,
A facut-o!
Căci frumusețea ta e vinovata aurie,
Ce a stârnit precum Oceanul tulburat de valurile-i nebune,
A mea turbată pasiune!
Ohhhh, vis ce poartă iluziile fericiri toate,
Te rog nu sugruma a mea iubire,
Tu îngerul dreptății,
Ai milă de supusul tău umil,
Ce te dorește nebunește,
Neștiind ce daruri să-ți aducă,
Ce vorbe dulci să-ți spună,
Sau cum să-ți dovedească că adevăruri sunt toate cele spuse....
Căci pentru tine eu sunt doar trubadurul unei ere demult apuse,
Dar astăzi mă jertfesc doar pentru tine!
(11 august 2023.H.S Vasilica dragostea mea)
Ecoul îngerilor tăi
Purtată de valurile mării ești,
Dar și plutind în zbor deasupra lor,
Precum e jocul pescarușilor ce-s liberi când sfidează cerul,
Tu gingașă făptură a iubirii
Adusă de ecoul îngerilor ce ne privesc de pe catapeteasmă, strălucești!
Ai apărut bronzată să-mi vestești iubirea,
Căci eu de nu veneai degrabă,
Aș fi murit de dorul tău!
(11 august-24 noiembrie 2023 H.S-Vasilica dragostea mea)
Doi,noi doi
Amândoi,noi doi
Goi de tristețe,
Plini de iubirea ce se rotește în cercul de foc,
Ce-ți iese din angelica privire,
Îngerul meu cu noroc,
Ce-mi arată al dragostei joc
Iubirea se plimbă de la tine la mine,
Se reîntoarce la tine vorbindu-ți dulce cu vorbele mele...
Vasilica tu ești dragostea vie,
Ochii tăi sunt văpăi ce mă ard
Când în gând te revăd,
Tu nefiind lângă mine,
E trist,dar știu că tu ești fericire
Iar eu îți tot spun,te iubesc!
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Blestemul dragostei
Ce-i dragostea de nu furtună aurie,
Cu nori și valuri ce se-ncruntă tragic,
Ce face ca în teatru zgomotos spectacol,
Ce-aduce vise colorate zilnic,
Inegalabile trăiri,săruturi și amorul,
Dar poate scufunda corăbiile toate,
Sau poate răsturna ambițioase planuri,
Voi cei naivi aflați acum acestea toate!
Oh... blestemată ești tu dragoste când pleci si lași doar dorul!
(16 februarie-4 aprilie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Privirea ta
Iubesc privirea ta iubito
Cum ochii îți clipesc,
Tu mă aprobi mișcându-ți gingaș capul,
Ca pe-o icoană te privesc!
Iubesc ce nu se vede
Privindu-te iar te iubesc
Și te doresc iubito
Să te iubesc într-una
Și să te tot privesc!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Jertfa
Nu dragostea este esența vieții noastre?
Nu e Hristos jertfit ca fiu de Însuși Dumnezeu,
Ca omenirea muritoare să viețuiască veșnic fără moarte,
Fară durere,disperare
De îl primesc în suflete și trupuri
De se împărtășesc cu El?
Iubito astăzi e Vinerea din săptămâna Mare,
Când Salvatorul vieții noastre moare răstignit,
Ca să învie iarăși și moartea veșnic s-o omoare!
Nu dragostea este esența vieții noastre?
Iar eu prin tine și iubirea ta dau slavă veșnic tot lui Dumnezeu!
(3 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
Poem scurt de amor nebun de seară!
Nu încerca să fugi de mine,
Nici să crezi că poți dispare precum măgarul învăluit de ceață,
A facut-o!
Căci frumusețea ta e vinovata aurie,
Ce a stârnit precum Oceanul tulburat de valurile-i nebune,
A mea turbată pasiune!
Ohhhh, vis ce poartă iluziile fericiri toate,
Te rog nu sugruma a mea iubire,
Tu îngerul dreptății,
Ai milă de supusul tău umil,
Ce te dorește nebunește,
Neștiind ce daruri să-ți aducă,
Ce vorbe dulci să-ți spună,
Sau cum să-ți dovedească că adevăruri sunt toate cele spuse....
Căci pentru tine eu sunt doar trubadurul unei ere demult apuse,
Dar astăzi mă jertfesc doar pentru tine!
(11 august 2023.H.S Vasilica dragostea mea)
Ecoul îngerilor tăi
Purtată de valurile mării ești,
Dar și plutind în zbor deasupra lor,
Precum e jocul pescarușilor ce-s liberi când sfidează cerul,
Tu gingașă făptură a iubirii
Adusă de ecoul îngerilor ce ne privesc de pe catapeteasmă, strălucești!
Ai apărut bronzată să-mi vestești iubirea,
Căci eu de nu veneai degrabă,
Aș fi murit de dorul tău!
(11 august-24 noiembrie 2023 H.S-Vasilica dragostea mea)
Doi,noi doi
Amândoi,noi doi
Goi de tristețe,
Plini de iubirea ce se rotește în cercul de foc,
Ce-ți iese din angelica privire,
Îngerul meu cu noroc,
Ce-mi arată al dragostei joc
Iubirea se plimbă de la tine la mine,
Se reîntoarce la tine vorbindu-ți dulce cu vorbele mele...
Vasilica tu ești dragostea vie,
Ochii tăi sunt văpăi ce mă ard
Când în gând te revăd,
Tu nefiind lângă mine,
E trist,dar știu că tu ești fericire
Iar eu îți tot spun,te iubesc!
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Blestemul dragostei
Ce-i dragostea de nu furtună aurie,
Cu nori și valuri ce se-ncruntă tragic,
Ce face ca în teatru zgomotos spectacol,
Ce-aduce vise colorate zilnic,
Inegalabile trăiri,săruturi și amorul,
Dar poate scufunda corăbiile toate,
Sau poate răsturna ambițioase planuri,
Voi cei naivi aflați acum acestea toate!
Oh... blestemată ești tu dragoste când pleci si lași doar dorul!
(16 februarie-4 aprilie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Privirea ta
Iubesc privirea ta iubito
Cum ochii îți clipesc,
Tu mă aprobi mișcându-ți gingaș capul,
Ca pe-o icoană te privesc!
Iubesc ce nu se vede
Privindu-te iar te iubesc
Și te doresc iubito
Să te iubesc într-una
Și să te tot privesc!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)