Nostalgica toamnă
Tristețe să fii tu toamnă?
Căci chipul ce-l ai astăzi e altul!
Porți stranie mască de bal,
Precum fata bătrână se-ascunde de lume!
Sărutu-i otravă, galbenă,roșie, brună...
Și totuși zâmbește de-i vremea bună,
Iar vântul și ploaia nu-și au încă calea sau drumul!
Pari anotimpul morții dar tu ne-aduci doar belșugul!
Și roade destule și vinul,
Si cântul sau dansul sau versul,
Veșminte de aur porți cu mândrie,
Apoi ni le dai tuturor azvârlind
tot ce ai!
Cerul însuși îl vopsesti cu culorile tale,
Faci risipă de frumos, ne șoptești visele dulci,
Mori ușor ca apoi să renaști...!
Nevrând nume să porți,
Ți se spune nostalgica toamnă,
Tu însă doar te amuzi și zâmbești!
(1 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 15 сентября 2023
Просмотры: 617
Стихи из этой категории
Poezie pentru clasa 1 :)
Luna de pe cer
Este un adevărat mister
Mai mereu ne însoțeşte
Şi de sus ea ne priveşte
Stelele mister aparte
Luminează-n ppnă noapte
Un albastru larg aprins
Ce formează un cuprins
Soarele e mîndru tare
Luminează-n ziua mare
Ne-n călzeşte , ne topeşte
Doar ploaia îl opreşte
Fulgeru e o putere
Atunci cînd ploua el se cere
Şi un sunet mare BUM
Tunetu e mai nebun!!!
Разве плохо быть волком?
Разве плохо быть волком? Ты не один, хоть все и считают тебя одиноким, ты певец, ты белой дамы певец её призывая лучезарный венец.
Разве плохо быть волком? Ты не раб, ты свободен, хоть в рабстве и держут, в голове и в воле, несломанный летающий беркут.
Разве плохо быть волком? Твой голос ужаса порыв, луна взойдет, услышав твой призыв, где темнота стеной, где мира последний обрыв.
Разве плохо быть волком? Когда весь мир одни собаки, ты полон спокойной отваги, даже стая когда к стене прижала, ты стоишь, собака бы убежала.
Разве плохо быть волком? В дыхании пару ты силы находишь, весь мир горит в аду, а ты даже не стоиншь.
UN VERS ȘI UN REFREN
E ziua când urc cu resemnare scările de la ,,Muzeul Amintirilor,, conformându-mă regulilor de vizitare.
Ușa de la intrare este mereu deschisă. Citesc fiecare afiș. Încăperile erau închise, fără program de vizitare. La un capăt de culoar o ușă întredeschisă și un afiș : ,, Exponate cu Natură Moartă,, .
Întrebări în gând și curiozitatea îmi activează privirea iscoditoare în semi-întunericul din încăpere, iar un parfum vag, parcă vroia să mă înconjoare…
Pereții cu multe tablouri tip ierbar, iar pe o masă un vas cu o tulpină golașă, alăturat petale veștejite și două trei mostre de foste flori de gradină. Ca să nu mă simt singură,fiind singură prin atâta natură moartă, spun cu glas reverberant : ce - ați fost și cine va ucis? …
Sunt ,,Crin Imperial,, un nevinovat
Din gradina voastră m-ați tăiat
În vas cu apă tulbure stau uitat
Petalele una câte una
Din corolă pe jos au alunecat,
Iar parfumul mi s-a volatilizat
Polenul lăcrimând s-a cristalizat
Ș revoltat zace, zace pe jos împrăștiat …
Alături o tulpină de trandafir, spinii care îl apărau, acum sunt smulși de ,,un cineva,, care vroia să nu fie înțepat. Deslușesc un murmur de petale …
Am fost un ,, PRINCE JARDINIER,,
Trandafirul cu rădăcini perene
Cântat în versuri, în multe refrene
Și iată-mă răpus de mâini viclene…
Mai bine eram o floare prin poiene
De cât, în cameră întunecată, prizonier.
Pe un colț al mesei o creangă de liliac, ,, Liliacul de vară,,,frunzele mai păstrează verdele și el muribund. Florile lui, frumoasele flori parfumate, au fost sacrificate din dorința lumească de a căuta noroace în florile cu cinci foi.
Mă îndrept spre ieșire. E încă vară. Într-un un coș de gunoi deja un buchet de crizanteme stătea înghesuit, aruncat mult prea devreme de aceleași mâini viclene. La fiecare pas cuvintele îmi erau sacadate exprimând asemănări între soarta florilor din grădină și soarta oamenilor frumoși, când viața nu-i lăsată să trăiască din cauza mâinilor viclene...
De atunci, în cale îmi apar vitrine cu multe flori , fiecare cu etichetă și preț… În amintirea florilor ce mor, un vers și un refren …
Mult, multe!
Mult am umblat pe-acest pământ
Ca simplu călător,
Și simțul niciodată nu mi-a spus
Ai grijă, ești un muritor
Și cât de multe am văzut
Cu ochii minții,
De-ar fi posibil, le-aș povesti
Acolo Sus, la un taifas cu sfinții
Iar zilnic multe rele mai aud
În lume întâmplate,
Zvonul l-aș vrea neconfirmat
Dar din păcate...sunt adevărate
Multe am învățat prin școli
Și-am răsfoit și-o carte,
Și-acum când linia o trag
Văd că-s aici..nu prea departe
După ce multe-am adunat
Greu le-nțeleg pe toate,
Iar universu-mi e necunoscut
Că mintea mea mai mult...nu poate!
Psalmi - LII - Gânduri sugrumate
Sunt gânduri, Doamne,
care nu se spun.
Nu pentru că nu știu cuvintele,
ci pentru că mi-e teamă
să le rostesc.
Gânduri încolțite în noapte,
ascunse sub zâmbete,
neîmpărtășite nici măcar inimii mele.
Și totuși, ele cresc —
tăcute, grele,
ca pietrele care nu fac ziduri,
ci morminte.
Le port ca pe niște lanțuri
invizibile,
dar simțite cu fiecare pas.
Și când vreau să mă rog,
ele îmi sugrumă glasul
cu tăcerea lor de plumb.
Dar Tu, Doamne, știi…
Chiar și ce n-am spus.
Chiar și ce mi-e rușine să gândesc.
Și nu Te dai înapoi.
Tu intri acolo unde nici eu nu vreau să privesc,
și aprinzi o lumină slabă —
nu ca să mă judeci,
ci ca să mă ridici.
Învață-mă, Doamne,
să-Ți dau și ce nu pot rosti,
să-Ți încredințez nu doar rugăciunea,
ci și nodul din rugă.
Ca să pot respira din nou —
nu aer,
ci adevăr.
Poezie pentru clasa 1 :)
Luna de pe cer
Este un adevărat mister
Mai mereu ne însoțeşte
Şi de sus ea ne priveşte
Stelele mister aparte
Luminează-n ppnă noapte
Un albastru larg aprins
Ce formează un cuprins
Soarele e mîndru tare
Luminează-n ziua mare
Ne-n călzeşte , ne topeşte
Doar ploaia îl opreşte
Fulgeru e o putere
Atunci cînd ploua el se cere
Şi un sunet mare BUM
Tunetu e mai nebun!!!
Разве плохо быть волком?
Разве плохо быть волком? Ты не один, хоть все и считают тебя одиноким, ты певец, ты белой дамы певец её призывая лучезарный венец.
Разве плохо быть волком? Ты не раб, ты свободен, хоть в рабстве и держут, в голове и в воле, несломанный летающий беркут.
Разве плохо быть волком? Твой голос ужаса порыв, луна взойдет, услышав твой призыв, где темнота стеной, где мира последний обрыв.
Разве плохо быть волком? Когда весь мир одни собаки, ты полон спокойной отваги, даже стая когда к стене прижала, ты стоишь, собака бы убежала.
Разве плохо быть волком? В дыхании пару ты силы находишь, весь мир горит в аду, а ты даже не стоиншь.
UN VERS ȘI UN REFREN
E ziua când urc cu resemnare scările de la ,,Muzeul Amintirilor,, conformându-mă regulilor de vizitare.
Ușa de la intrare este mereu deschisă. Citesc fiecare afiș. Încăperile erau închise, fără program de vizitare. La un capăt de culoar o ușă întredeschisă și un afiș : ,, Exponate cu Natură Moartă,, .
Întrebări în gând și curiozitatea îmi activează privirea iscoditoare în semi-întunericul din încăpere, iar un parfum vag, parcă vroia să mă înconjoare…
Pereții cu multe tablouri tip ierbar, iar pe o masă un vas cu o tulpină golașă, alăturat petale veștejite și două trei mostre de foste flori de gradină. Ca să nu mă simt singură,fiind singură prin atâta natură moartă, spun cu glas reverberant : ce - ați fost și cine va ucis? …
Sunt ,,Crin Imperial,, un nevinovat
Din gradina voastră m-ați tăiat
În vas cu apă tulbure stau uitat
Petalele una câte una
Din corolă pe jos au alunecat,
Iar parfumul mi s-a volatilizat
Polenul lăcrimând s-a cristalizat
Ș revoltat zace, zace pe jos împrăștiat …
Alături o tulpină de trandafir, spinii care îl apărau, acum sunt smulși de ,,un cineva,, care vroia să nu fie înțepat. Deslușesc un murmur de petale …
Am fost un ,, PRINCE JARDINIER,,
Trandafirul cu rădăcini perene
Cântat în versuri, în multe refrene
Și iată-mă răpus de mâini viclene…
Mai bine eram o floare prin poiene
De cât, în cameră întunecată, prizonier.
Pe un colț al mesei o creangă de liliac, ,, Liliacul de vară,,,frunzele mai păstrează verdele și el muribund. Florile lui, frumoasele flori parfumate, au fost sacrificate din dorința lumească de a căuta noroace în florile cu cinci foi.
Mă îndrept spre ieșire. E încă vară. Într-un un coș de gunoi deja un buchet de crizanteme stătea înghesuit, aruncat mult prea devreme de aceleași mâini viclene. La fiecare pas cuvintele îmi erau sacadate exprimând asemănări între soarta florilor din grădină și soarta oamenilor frumoși, când viața nu-i lăsată să trăiască din cauza mâinilor viclene...
De atunci, în cale îmi apar vitrine cu multe flori , fiecare cu etichetă și preț… În amintirea florilor ce mor, un vers și un refren …
Mult, multe!
Mult am umblat pe-acest pământ
Ca simplu călător,
Și simțul niciodată nu mi-a spus
Ai grijă, ești un muritor
Și cât de multe am văzut
Cu ochii minții,
De-ar fi posibil, le-aș povesti
Acolo Sus, la un taifas cu sfinții
Iar zilnic multe rele mai aud
În lume întâmplate,
Zvonul l-aș vrea neconfirmat
Dar din păcate...sunt adevărate
Multe am învățat prin școli
Și-am răsfoit și-o carte,
Și-acum când linia o trag
Văd că-s aici..nu prea departe
După ce multe-am adunat
Greu le-nțeleg pe toate,
Iar universu-mi e necunoscut
Că mintea mea mai mult...nu poate!
Psalmi - LII - Gânduri sugrumate
Sunt gânduri, Doamne,
care nu se spun.
Nu pentru că nu știu cuvintele,
ci pentru că mi-e teamă
să le rostesc.
Gânduri încolțite în noapte,
ascunse sub zâmbete,
neîmpărtășite nici măcar inimii mele.
Și totuși, ele cresc —
tăcute, grele,
ca pietrele care nu fac ziduri,
ci morminte.
Le port ca pe niște lanțuri
invizibile,
dar simțite cu fiecare pas.
Și când vreau să mă rog,
ele îmi sugrumă glasul
cu tăcerea lor de plumb.
Dar Tu, Doamne, știi…
Chiar și ce n-am spus.
Chiar și ce mi-e rușine să gândesc.
Și nu Te dai înapoi.
Tu intri acolo unde nici eu nu vreau să privesc,
și aprinzi o lumină slabă —
nu ca să mă judeci,
ci ca să mă ridici.
Învață-mă, Doamne,
să-Ți dau și ce nu pot rosti,
să-Ți încredințez nu doar rugăciunea,
ci și nodul din rugă.
Ca să pot respira din nou —
nu aer,
ci adevăr.
Другие стихотворения автора
Îngerul din Dobrovăț
Iubita mea frumoasă dar și dragă,
Cum pot cuvintele să spună
A nevorbirii veche taină?
Dar eu îți spun acum...
Tu ești îngerul meu tăcut,
Venit din Cerul cel de sus,
Ce-i coborât pe dealurile-nalte,
Priveliște de basm ce poartă o iubire mare,
Atâtea bucurii și nostalgii cu toate laolaltă,
Iar jos la vale se văd colorate case...
Tu ești cea care-mi vorbește o limbă dulce,
Ce pare nerostită,neînteleasă,
De muritorii cei de rând,
Rostită ca un cântec ca un susur,
Izvor de șoapte calde pline de mister,
Ce taine-aduc din Raiul ce-i văzut de tine,
Sau din frumosul Dobrovăț!
(23 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dragostea-i oarbă?
Iubito se spune că dragostea-i oarbă,
E-o mare minciună!
Dragostea vede mai bine ca noi
Când ochii ni-s grei de-ndoială,
Te rog,întreab-o pe ea să ne spună!
Iubito dragostea le știe pe toate,
Orbi sunt ce-i fără față ce-au doar spate
Sau surzi la cuvintele dulci de iubire,
Eu te iubesc doar pe tine,
Povestea asta o știi bine!
Lumea e rea, fără iubire prea multă,
Tu prinde-mă de mână și-ascultă
Dragostea oare nu cântă?
Lumea e oarbă,dragostea știe mai bine,
Întreab-o ce vrei despre mine,
Și află că iubirea-mi vorbește
O limbă străină,necunoscută,
Cu stranii refrene scrise de mână
Dragostea nu-i oarbă, ea-și cântă iubirea,
Te cântă pe tine prin mine!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vasilica
Nu pot să spun doar Vasilica
Căci este lesne de-nțeles
Ce mai lipsește lângă Vasilica
Tu sigur știi ce îți vorbesc!
Îndrăgostit sunt eu de tine
Și doar așa cu siguranță
Nu bine ci foarte bine îmi și stă,
Nu mai există-n astă lume
Femeie să risipească frumusețe,
Sau blândețe sau să râdă
Așa sonor și pitoresc!
(1 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Teatrul
Lumea întreagă este teatrul!
De mergi la teatru,
Lumea dispare și reapare
Ca o scamatorie de circ!
Circul este teatrul care-i râde lumii drept în nas!
Bufonii sunt oamenii toți,
Poartă măști de carnaval,
Mincinoșii,bârfitorii,puturoșii...
Egoiștii,lăudăroșii,zgârciții,oportuniștii,
Mai rar virtuoșii....
Toți se salută respectuos,
Știindu-se foarte bine
Încă din copilarie,
Cunoscându-se fără măștile
Ce le ascund cu rigoare chipurile hidoase,
Iar când se poate,fiecare Păcălește politicos toate regulile sociale,
Desigur,fără să deranjeze prea tare...
Cum credeți voi actorilor
Că teatrul nu are viitor?
Sau că piesele voastre au nevoie de vreun spectator, regizor,mașinist,scenograf,
director,casier...?
Omule dragă,tu ești toate acestea!
Și nu uita că la sfârșit se trage cortina!
Vei pleca poate trist de la teatru la tine acasă, alt teatru,
Mâine dimineață vei relua același scenariu,
Apoi iarăși și iarăși și iarăși....
Te rotești în propria-ți piesă,
Ai învățat perfect rolul,
Îți va fi imposibil să evadezi,
Pentru că tu însuți ești teatrul!
Nu uita să tragi de fiecare dată cortina,
Viața este coșmarul ce se joacă de fiecare dată în premieră,
Chiar dacă scena este aceeași,
Și piesa sau spectatorul se schimbă...!
(2 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Știu
Știu că poți iubi tandru,platonic
Fără ale pământului dorințe...
Că-ți place liniștea
Dar și marea cu zgomotul valurilor ei,
Că eu,poate nu sunt ce vrei
Sau poate că da,de ce nu?
Pot fi o mare iubire de-a ta!
Tot ce trebuie să faci e să-mi ceri,
Să mă cerți, să ierți
Să crezi în amorul ce astăzi nu-l vrei sau nu-l vezi..
Sau poate-l dorești mai blajin..
Să speri știind că-s multe griji,greutăți și ispite,
Vorbele vin deja risipte..
Iubito,fără tine nu există nici astazi sau mâine,viitor sau sărut,
Ori amorul ce se vrea viu și el!
Nu e dragostea cum am spus
Rugaciunea lui İisus Dumnezeu?
Iubito te iubesc infinit
Cerșetor de iubiri ne-mplinite îți sunt,
Port otrava fericirii din dulcele-ți mistic blestemat sărut,
Când te-aștept și plâng...
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poetul iubirii
Există om,există poetul iubirii,
Există orice omul dorește să fie.
Există ură ori vorbe deșarte,
Există iubire există și șoapte,
Dar sunt trepte și trepte,
Precum văi dar și dealurile toate,
Unele sus altele joase
Oamenii stau sprijiniți și vorbesc despre ele.
Există Rai,există tristețe,
Există alegeri bune sau greșelile multe,
Există acum,ieri este mort precum este moartă clipa cea scursă ...
Iar mâine e visul ce se-așteaptă de cei mulți care speră prea multe,
Neștiind niciunul că moartea poate să le rupă pe toate...
Poetul iubirii este singurul care îmi seamănă mie...
Eu sunt iubito cel care vrea să te cânte,
Tu doar primește mirajul vorbelor mele!
Eu sunt poetul care nu încetează să-ți spună aceleași cuvinte mereu revorbite,
Dimineața, ziua sau noaptea,
Te iubește și iar te iubește!
(27 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Îngerul din Dobrovăț
Iubita mea frumoasă dar și dragă,
Cum pot cuvintele să spună
A nevorbirii veche taină?
Dar eu îți spun acum...
Tu ești îngerul meu tăcut,
Venit din Cerul cel de sus,
Ce-i coborât pe dealurile-nalte,
Priveliște de basm ce poartă o iubire mare,
Atâtea bucurii și nostalgii cu toate laolaltă,
Iar jos la vale se văd colorate case...
Tu ești cea care-mi vorbește o limbă dulce,
Ce pare nerostită,neînteleasă,
De muritorii cei de rând,
Rostită ca un cântec ca un susur,
Izvor de șoapte calde pline de mister,
Ce taine-aduc din Raiul ce-i văzut de tine,
Sau din frumosul Dobrovăț!
(23 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dragostea-i oarbă?
Iubito se spune că dragostea-i oarbă,
E-o mare minciună!
Dragostea vede mai bine ca noi
Când ochii ni-s grei de-ndoială,
Te rog,întreab-o pe ea să ne spună!
Iubito dragostea le știe pe toate,
Orbi sunt ce-i fără față ce-au doar spate
Sau surzi la cuvintele dulci de iubire,
Eu te iubesc doar pe tine,
Povestea asta o știi bine!
Lumea e rea, fără iubire prea multă,
Tu prinde-mă de mână și-ascultă
Dragostea oare nu cântă?
Lumea e oarbă,dragostea știe mai bine,
Întreab-o ce vrei despre mine,
Și află că iubirea-mi vorbește
O limbă străină,necunoscută,
Cu stranii refrene scrise de mână
Dragostea nu-i oarbă, ea-și cântă iubirea,
Te cântă pe tine prin mine!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vasilica
Nu pot să spun doar Vasilica
Căci este lesne de-nțeles
Ce mai lipsește lângă Vasilica
Tu sigur știi ce îți vorbesc!
Îndrăgostit sunt eu de tine
Și doar așa cu siguranță
Nu bine ci foarte bine îmi și stă,
Nu mai există-n astă lume
Femeie să risipească frumusețe,
Sau blândețe sau să râdă
Așa sonor și pitoresc!
(1 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Teatrul
Lumea întreagă este teatrul!
De mergi la teatru,
Lumea dispare și reapare
Ca o scamatorie de circ!
Circul este teatrul care-i râde lumii drept în nas!
Bufonii sunt oamenii toți,
Poartă măști de carnaval,
Mincinoșii,bârfitorii,puturoșii...
Egoiștii,lăudăroșii,zgârciții,oportuniștii,
Mai rar virtuoșii....
Toți se salută respectuos,
Știindu-se foarte bine
Încă din copilarie,
Cunoscându-se fără măștile
Ce le ascund cu rigoare chipurile hidoase,
Iar când se poate,fiecare Păcălește politicos toate regulile sociale,
Desigur,fără să deranjeze prea tare...
Cum credeți voi actorilor
Că teatrul nu are viitor?
Sau că piesele voastre au nevoie de vreun spectator, regizor,mașinist,scenograf,
director,casier...?
Omule dragă,tu ești toate acestea!
Și nu uita că la sfârșit se trage cortina!
Vei pleca poate trist de la teatru la tine acasă, alt teatru,
Mâine dimineață vei relua același scenariu,
Apoi iarăși și iarăși și iarăși....
Te rotești în propria-ți piesă,
Ai învățat perfect rolul,
Îți va fi imposibil să evadezi,
Pentru că tu însuți ești teatrul!
Nu uita să tragi de fiecare dată cortina,
Viața este coșmarul ce se joacă de fiecare dată în premieră,
Chiar dacă scena este aceeași,
Și piesa sau spectatorul se schimbă...!
(2 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Știu
Știu că poți iubi tandru,platonic
Fără ale pământului dorințe...
Că-ți place liniștea
Dar și marea cu zgomotul valurilor ei,
Că eu,poate nu sunt ce vrei
Sau poate că da,de ce nu?
Pot fi o mare iubire de-a ta!
Tot ce trebuie să faci e să-mi ceri,
Să mă cerți, să ierți
Să crezi în amorul ce astăzi nu-l vrei sau nu-l vezi..
Sau poate-l dorești mai blajin..
Să speri știind că-s multe griji,greutăți și ispite,
Vorbele vin deja risipte..
Iubito,fără tine nu există nici astazi sau mâine,viitor sau sărut,
Ori amorul ce se vrea viu și el!
Nu e dragostea cum am spus
Rugaciunea lui İisus Dumnezeu?
Iubito te iubesc infinit
Cerșetor de iubiri ne-mplinite îți sunt,
Port otrava fericirii din dulcele-ți mistic blestemat sărut,
Când te-aștept și plâng...
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poetul iubirii
Există om,există poetul iubirii,
Există orice omul dorește să fie.
Există ură ori vorbe deșarte,
Există iubire există și șoapte,
Dar sunt trepte și trepte,
Precum văi dar și dealurile toate,
Unele sus altele joase
Oamenii stau sprijiniți și vorbesc despre ele.
Există Rai,există tristețe,
Există alegeri bune sau greșelile multe,
Există acum,ieri este mort precum este moartă clipa cea scursă ...
Iar mâine e visul ce se-așteaptă de cei mulți care speră prea multe,
Neștiind niciunul că moartea poate să le rupă pe toate...
Poetul iubirii este singurul care îmi seamănă mie...
Eu sunt iubito cel care vrea să te cânte,
Tu doar primește mirajul vorbelor mele!
Eu sunt poetul care nu încetează să-ți spună aceleași cuvinte mereu revorbite,
Dimineața, ziua sau noaptea,
Te iubește și iar te iubește!
(27 martie 2024 Vasilica dragostea mea)