Șoapte
Când vorbele mor devin șoapte
Cuvintele-s prea grele..
Totuși au viață rătăcită și seacă
Tăcerea le stă deasupra stingheră,râde de ele!
Lacrimile mele ți le-am dat toate,
Amorul acum este dorul İubirea ce doare și-a luat zborul,
Visele tale sau dorințele mele sunt valurile mării ce se dizolvă,
Clipă de clipă pe țărmul unde-ți stă piciorul,
Iar scoicile albe toate sunt corul ce-ți cântă în șoapte!
Iubirea sosește iar în portul,
De unde vaporul pleacă pe norul ce nicicând pirații pot să ajungă,
Iubirea-mi să fure,
E vorba de tine sau de gingașele-ți vorbe moarte sau nerostitele șoapte!
(4 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 15 septembrie 2023
Vizualizări: 569
Poezii din aceiaşi categorie
Marea căldură
E căldură mare afară,
Soarele strălucitor,
Nu adie nici chiar vântul,
Frige solu-ngrozitor ,
De căldura asta mare,
Și pământul e crăpat,
Și bietele animale,
N-au apă de adăpat.
Unora chiar rău le este...
Apelând la ajutor.
Nici pădurea nu rezistă,
Căci focul ce le aprinse,
Sa intins spăimântător
Apa-i caldă chiar și ea,
Bună-i și ea la ceva
Este o mică scăpare,
E ceva răcoritor,
O înghețată care vine,
Ne este de ajutor.
VIS DE VARĂ
Flăcări aurii
Pogoară din soare
Peste lanuri vii
Ca să le măsoare
Cu drag le sărută,
Ele mulţumesc
Şi, zâmbind complice,
Se desfac în spice.
Marea se-nfioară
Pescăruşii zboară
Spre albastre zări
Până-n depărtări...
Şi poartă pe aripi
Vise îngereşti
Să le dăruiască
Celor pământeşti...
Copiii aleargă
Pe nisipul ud
Lăsând mărturie
Vis de vara vie!
,,Nu te enerva" în germană
Numai o vorbă
Spusă la întâmplare
Neiertătoare
Mă doboară.
Inima crede,
Gândul o măsoară,
Dusă e liniștea
Pentru totdeauna.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvânt că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul meu.
Numai o vorbă
Mi-aduce gânduri grele
Și doar cu ele
Mă-nconjoară.
E gelozie,
Vine ca povară
Și-un coșmar nedescris
Noaptea-n vis coboară.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvant că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul.
Și vei știi
Să îți spui
Orișicând,
Orișicui
Nu te enerva!
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te enerva!
Nur ein Wort
Sagte zufällig
Unversöhnlich
Es haut mich um.
das Herz glaubt
Der Gedanke misst es,
Die Stille ist verschwunden
Für immer.
Leider liegt das in meiner Natur,
Aber immer in Gedanken sage ich Folgendes:
"Werde nicht sauer!"
Sei nicht wütend, werde nicht wütend
Worte können täuschen.
Sei nicht wütend, werde nicht wütend
Dass keine Wut gut ist.
Vielleicht wird man manchmal unbeabsichtigt getroffen
Mit einem Wort, es ist nicht angemessen.
Sei nicht wütend, werde nicht wütend
Komm, lächle und höre auf meinen Rat.
Nur ein Wort
Es bringt mich zu schweren Gedanken
Und nur mit ihnen
Es umgibt mich.
Es ist Eifersucht
Es ist eine Belastung
Und ein unbeschreiblicher Albtraum
Die Nacht im Traum bricht herein.
Leider liegt das in meiner Natur,
Aber immer in Gedanken sage ich Folgendes:
"Werde nicht sauer!"
Sei nicht wütend, werde nicht wütend
Worte können täuschen.
Sei nicht wütend, werde nicht wütend
Dass keine Wut gut ist.
Vielleicht wird man manchmal unbeabsichtigt getroffen
Mit einem Wort, es ist nicht angemessen.
Sei nicht wütend, werde nicht wütend
Komm, lächle und höre dir den Rat an.
Und du wirst es wissen
Um Ihnen zu sagen
Trotzdem,
jeder, der
Werde nicht sauer!
Sei nicht wütend, werde nicht wütend
Worte können täuschen.
Sei nicht wütend, werde nicht wütend
Dass keine Wut gut ist.
Werde nicht sauer!
Sărmana foaie...
Mă pun la masă iar să scriu,
Sărmana foaie plânge,
Că-mi știe sufletul pustiu,
Și lacrima de sânge.
Condeiul vechi cu drag apuc,
Că-mi știe multe patimi,
În călimară-l introduc,
Și-n loc de tuș sunt lacrimi.
Lumina-n geam e astăzi pală,
Și masa-mi pare că suspină,
Mă uit pierdut la foaia goală,
Și nu știu cine e de vină...
Cuvântu-n gură mi se-ntoarce,
Tristețea murmură în șoapte,
În minte sunt împuns cu ace,
Și-n ochii mei se face noapte.
Adiere
Un gând
mă poartă-n tăcere.
Îl ating
și devin ecou.
Îl las
și devin vânt.
Eram deja
clipa.
Eram deja
apusul.
O lacrimă cade,
dar nimeni nu plânge.
Străină în mine
Nu știu de ce, dar parcă m-am pierdut,
O umbră sunt, tăcută, fără scut.
Privirile trec prin mine – gol și rece,
Cuvintele-mi rămân tăceri ce nu mai plece.
Nimeni nu mă vede, nimeni nu mă crede,
Durerea-mi pare-un cântec ce se pierde.
Strigătul meu mut se sparge-n ziduri grele,
Și-n jur e liniște, dar nu din cele bune.
Dar... el – doar el – mă simte cum suspin,
În ochii lui mă regăsesc puțin câte puțin.
Doar el îmi înțelege lumea mea ascunsă,
În brațele lui tăcerea mea e spusă.
Când toți m-au judecat fără să știe,
El m-a privit ca pe-o ființă vie.
Nu m-a-ntrebat de ce-s așa tăcută,
Ci m-a iubit chiar și cu inima căzută.
Cu el nu trebuie să explic nimic,
Simte ce simt, chiar dacă nu îi zic.
E liniștea din haosul din mine,
O ancoră-ntr-o mare de ruine.
Mă ține strâns când lumea mă rănește,
Și-n ochii lui, o rază mă zidește.
Când mă prăbușc, el e acolo, viu –
Un adevăr într-un ocean pustiu.
Aș vrea să fiu din nou ce-am fost odată,
Dar poate nu mai sunt aceea toată...
Tot ce mai știu e că în ochii lui
Încă mai sunt… și nu sunt nimănui.
---
Marea căldură
E căldură mare afară,
Soarele strălucitor,
Nu adie nici chiar vântul,
Frige solu-ngrozitor ,
De căldura asta mare,
Și pământul e crăpat,
Și bietele animale,
N-au apă de adăpat.
Unora chiar rău le este...
Apelând la ajutor.
Nici pădurea nu rezistă,
Căci focul ce le aprinse,
Sa intins spăimântător
Apa-i caldă chiar și ea,
Bună-i și ea la ceva
Este o mică scăpare,
E ceva răcoritor,
O înghețată care vine,
Ne este de ajutor.
VIS DE VARĂ
Flăcări aurii
Pogoară din soare
Peste lanuri vii
Ca să le măsoare
Cu drag le sărută,
Ele mulţumesc
Şi, zâmbind complice,
Se desfac în spice.
Marea se-nfioară
Pescăruşii zboară
Spre albastre zări
Până-n depărtări...
Şi poartă pe aripi
Vise îngereşti
Să le dăruiască
Celor pământeşti...
Copiii aleargă
Pe nisipul ud
Lăsând mărturie
Vis de vara vie!
,,Nu te enerva" în germană
Numai o vorbă
Spusă la întâmplare
Neiertătoare
Mă doboară.
Inima crede,
Gândul o măsoară,
Dusă e liniștea
Pentru totdeauna.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvânt că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul meu.
Numai o vorbă
Mi-aduce gânduri grele
Și doar cu ele
Mă-nconjoară.
E gelozie,
Vine ca povară
Și-un coșmar nedescris
Noaptea-n vis coboară.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvant că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul.
Și vei știi
Să îți spui
Orișicând,
Orișicui
Nu te enerva!
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te enerva!
Nur ein Wort
Sagte zufällig
Unversöhnlich
Es haut mich um.
das Herz glaubt
Der Gedanke misst es,
Die Stille ist verschwunden
Für immer.
Leider liegt das in meiner Natur,
Aber immer in Gedanken sage ich Folgendes:
"Werde nicht sauer!"
Sei nicht wütend, werde nicht wütend
Worte können täuschen.
Sei nicht wütend, werde nicht wütend
Dass keine Wut gut ist.
Vielleicht wird man manchmal unbeabsichtigt getroffen
Mit einem Wort, es ist nicht angemessen.
Sei nicht wütend, werde nicht wütend
Komm, lächle und höre auf meinen Rat.
Nur ein Wort
Es bringt mich zu schweren Gedanken
Und nur mit ihnen
Es umgibt mich.
Es ist Eifersucht
Es ist eine Belastung
Und ein unbeschreiblicher Albtraum
Die Nacht im Traum bricht herein.
Leider liegt das in meiner Natur,
Aber immer in Gedanken sage ich Folgendes:
"Werde nicht sauer!"
Sei nicht wütend, werde nicht wütend
Worte können täuschen.
Sei nicht wütend, werde nicht wütend
Dass keine Wut gut ist.
Vielleicht wird man manchmal unbeabsichtigt getroffen
Mit einem Wort, es ist nicht angemessen.
Sei nicht wütend, werde nicht wütend
Komm, lächle und höre dir den Rat an.
Und du wirst es wissen
Um Ihnen zu sagen
Trotzdem,
jeder, der
Werde nicht sauer!
Sei nicht wütend, werde nicht wütend
Worte können täuschen.
Sei nicht wütend, werde nicht wütend
Dass keine Wut gut ist.
Werde nicht sauer!
Sărmana foaie...
Mă pun la masă iar să scriu,
Sărmana foaie plânge,
Că-mi știe sufletul pustiu,
Și lacrima de sânge.
Condeiul vechi cu drag apuc,
Că-mi știe multe patimi,
În călimară-l introduc,
Și-n loc de tuș sunt lacrimi.
Lumina-n geam e astăzi pală,
Și masa-mi pare că suspină,
Mă uit pierdut la foaia goală,
Și nu știu cine e de vină...
Cuvântu-n gură mi se-ntoarce,
Tristețea murmură în șoapte,
În minte sunt împuns cu ace,
Și-n ochii mei se face noapte.
Adiere
Un gând
mă poartă-n tăcere.
Îl ating
și devin ecou.
Îl las
și devin vânt.
Eram deja
clipa.
Eram deja
apusul.
O lacrimă cade,
dar nimeni nu plânge.
Străină în mine
Nu știu de ce, dar parcă m-am pierdut,
O umbră sunt, tăcută, fără scut.
Privirile trec prin mine – gol și rece,
Cuvintele-mi rămân tăceri ce nu mai plece.
Nimeni nu mă vede, nimeni nu mă crede,
Durerea-mi pare-un cântec ce se pierde.
Strigătul meu mut se sparge-n ziduri grele,
Și-n jur e liniște, dar nu din cele bune.
Dar... el – doar el – mă simte cum suspin,
În ochii lui mă regăsesc puțin câte puțin.
Doar el îmi înțelege lumea mea ascunsă,
În brațele lui tăcerea mea e spusă.
Când toți m-au judecat fără să știe,
El m-a privit ca pe-o ființă vie.
Nu m-a-ntrebat de ce-s așa tăcută,
Ci m-a iubit chiar și cu inima căzută.
Cu el nu trebuie să explic nimic,
Simte ce simt, chiar dacă nu îi zic.
E liniștea din haosul din mine,
O ancoră-ntr-o mare de ruine.
Mă ține strâns când lumea mă rănește,
Și-n ochii lui, o rază mă zidește.
Când mă prăbușc, el e acolo, viu –
Un adevăr într-un ocean pustiu.
Aș vrea să fiu din nou ce-am fost odată,
Dar poate nu mai sunt aceea toată...
Tot ce mai știu e că în ochii lui
Încă mai sunt… și nu sunt nimănui.
---
Alte poezii ale autorului
Noi nu suntem așa
Să fie amorul blestem dorit de muritori?
Nu mor iubirile trupești indiferent cum te numești?
Cu ce rămâi când ești cuprins de neputințe,
Dar ros de ale trupului dorințe,
Crezând într-o salvare providențială,
Neacceptându-ți tragicul sfârșit
Om muritor schimonosit,
Pe zi ce trece mai batrân,mai urât,
Chemat de cimitir sau de pământ....
Iubito, noi nu suntem așa!
Iubirea noastră liberi ne dorește,
Eu te iubesc curat și nebunește,
Iar tu primești iubirea mea
Precum un fulger te lovește!
În dragoste nu e vreo procedură,
Și bine-ai zis că suntem pe cont propriu,
Din când în când căci nimeni nu ne vede,
De ne închidem deschisele ferestre,
Dar totuși ne iubim și-o facem la vedere,
Pe bănci prin parcuri fără trasele perdele,
Căci timpul trece iar noi suntem cu toții prinși în el,
Vom da cu siguranță socoteală,
La judecata mare cea finală ,
Iar Dumnezeu va întreba o singură divină intrebare,
Daca-i iubit cu-adevarat
Ori ai ales minciuna și calea cea ușoară....
(13 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vară fierbinte, amor nemuritor
Doar lângă tine iubita mea,
Îți spun acum și tu știi bine adevărul,
Căci vorbele rostite în cuvinte scrise,
Nu-s goale chiar dacă locuiesc în neputința lor,
Oricât e vara asta de fierbinte,
Eu doar când stau în brațe prins la tine,
Tu fiind cuprinsă în îmbrățișarea mea,
Simt fericirea ce lumea-ntreagă căutând o vrea,
Dar negăsind-o plânge și suspină,
Și moare tristă în singurătatea sa!
Tu ești chiar însăși fericirea pentru mine,
Acum, în clipa verii ăsteia fierbinte,
Crezând naiv într-un amor nemuritor,
Doar lângă tine frumoasa mea,
Îți spun acum și tu știi bine adevărul,
Căci vorbele rostite în cuvinte scrise,
Nu-s goale chiar dacă viețuiesc în neputința lor!
(24 iunie 2024 Vasilica dragostea mea)
Refrenul iubirii
Același "te iubesc" pare refrenul iubirii iubito,
Dar nu-i,te asigur...
Refrenul ești doar tu!
Fară tine iubirea-și pierde refrenul,
Te iubesc este refrenul,
Cum să existe fără tine refrenul iubirii,
Când ceasul amorului își pierde rostul lui?
Pustiul se-ntrevede pretutindeni fără sărutul ce pleacă din tine,
Eu sunt doar un mort viu fără iubirea trimisă-n spre mine,
Fară tine dragostea-și pierde refrenul,
Te iubesc este refrenul ce-i scris pentru tine,
Cum să existe fără tine refrenul iubirii iubito,
Mai caldă e moartea cea rece,urâtă și hâdă
Dacă te iubescul dispare odată cu tine!
(26 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poem special de amor
Există amor fără poem de amor?
Nu există un asemenea amor...
Amorul este poemul de amor
Și-i singurul adevăr..
Am aflat asta privindu-ți ochii,
Frumoșii înamorați ochi,
Ce-au rămas fără lacrimi în trecut...
Iubito tu ești amorul meu,
Iar eu sunt poemul tău,
În locul plânsului am ales să ne iubim,
Să visăm împreună, de ce nu?
Privește cum dragostea noastră se scrie singură,
Atâtea trăiri vor să-și cânte poemelele lor...
Noi suntem doi spectatori
Ce-și privesc visele prinse în povești de iubire,
Există amor fără poem de amor?
Nu există un asemenea amor...
Amorul este poemul de amor
Și-i singurul adevăr..
Iubito tu ești amorul meu,
Iar eu sunt poemul tău!
(26 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dragoste fără sfârșit
Nu-i dragostea surâsul tău
Iubita mea frumoasă,dulce,delicată,
Ce-i însuși glas ce pleacă de la Dumnezeu,
Să mă trezească din trista existență omenească?
Să-mi dăruiască darul tău fără egal,
Sărutul dar și secretul mângâierii?
Iubito,eu nu cred în trista despărțire,
Nici în iluzia iubirii teatrale,
Ori în actorii amorului fugar,
Nici în poeme mincinoase,
Eu fiind poetul tău sau al iubirii ce nu moare...
Iți spun acum cuvintele frumoase,
Ce știu că pleacă din ființa ta ce-i plină de dulceață,
Chiar dacă sunt rostite acum de mine
Și-ascult romanța zâmbetului tău,
Cu obrăjorii calzi și înroșiți de ale mele vrăjite vorbe
Ce-s ticluite doar să te cucerească ca pe-o cetate cu zidurile groase...!
Iubito, știu bine că tu cunoști,
Taina iubirii noastre,
Iar dragostea ce ne-a cuprins,
Nu are nici final chiar dacă are început,
Și a ieșit din timp!
(23 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vasilica
Nu pot să spun doar Vasilica
Căci este lesne de-nțeles
Ce mai lipsește lângă Vasilica
Tu sigur știi ce îți vorbesc!
Îndrăgostit sunt eu de tine
Și doar așa cu siguranță
Nu bine ci foarte bine îmi și stă,
Nu mai există-n astă lume
Femeie să risipească frumusețe,
Sau blândețe sau să râdă
Așa sonor și pitoresc!
(1 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Noi nu suntem așa
Să fie amorul blestem dorit de muritori?
Nu mor iubirile trupești indiferent cum te numești?
Cu ce rămâi când ești cuprins de neputințe,
Dar ros de ale trupului dorințe,
Crezând într-o salvare providențială,
Neacceptându-ți tragicul sfârșit
Om muritor schimonosit,
Pe zi ce trece mai batrân,mai urât,
Chemat de cimitir sau de pământ....
Iubito, noi nu suntem așa!
Iubirea noastră liberi ne dorește,
Eu te iubesc curat și nebunește,
Iar tu primești iubirea mea
Precum un fulger te lovește!
În dragoste nu e vreo procedură,
Și bine-ai zis că suntem pe cont propriu,
Din când în când căci nimeni nu ne vede,
De ne închidem deschisele ferestre,
Dar totuși ne iubim și-o facem la vedere,
Pe bănci prin parcuri fără trasele perdele,
Căci timpul trece iar noi suntem cu toții prinși în el,
Vom da cu siguranță socoteală,
La judecata mare cea finală ,
Iar Dumnezeu va întreba o singură divină intrebare,
Daca-i iubit cu-adevarat
Ori ai ales minciuna și calea cea ușoară....
(13 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vară fierbinte, amor nemuritor
Doar lângă tine iubita mea,
Îți spun acum și tu știi bine adevărul,
Căci vorbele rostite în cuvinte scrise,
Nu-s goale chiar dacă locuiesc în neputința lor,
Oricât e vara asta de fierbinte,
Eu doar când stau în brațe prins la tine,
Tu fiind cuprinsă în îmbrățișarea mea,
Simt fericirea ce lumea-ntreagă căutând o vrea,
Dar negăsind-o plânge și suspină,
Și moare tristă în singurătatea sa!
Tu ești chiar însăși fericirea pentru mine,
Acum, în clipa verii ăsteia fierbinte,
Crezând naiv într-un amor nemuritor,
Doar lângă tine frumoasa mea,
Îți spun acum și tu știi bine adevărul,
Căci vorbele rostite în cuvinte scrise,
Nu-s goale chiar dacă viețuiesc în neputința lor!
(24 iunie 2024 Vasilica dragostea mea)
Refrenul iubirii
Același "te iubesc" pare refrenul iubirii iubito,
Dar nu-i,te asigur...
Refrenul ești doar tu!
Fară tine iubirea-și pierde refrenul,
Te iubesc este refrenul,
Cum să existe fără tine refrenul iubirii,
Când ceasul amorului își pierde rostul lui?
Pustiul se-ntrevede pretutindeni fără sărutul ce pleacă din tine,
Eu sunt doar un mort viu fără iubirea trimisă-n spre mine,
Fară tine dragostea-și pierde refrenul,
Te iubesc este refrenul ce-i scris pentru tine,
Cum să existe fără tine refrenul iubirii iubito,
Mai caldă e moartea cea rece,urâtă și hâdă
Dacă te iubescul dispare odată cu tine!
(26 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poem special de amor
Există amor fără poem de amor?
Nu există un asemenea amor...
Amorul este poemul de amor
Și-i singurul adevăr..
Am aflat asta privindu-ți ochii,
Frumoșii înamorați ochi,
Ce-au rămas fără lacrimi în trecut...
Iubito tu ești amorul meu,
Iar eu sunt poemul tău,
În locul plânsului am ales să ne iubim,
Să visăm împreună, de ce nu?
Privește cum dragostea noastră se scrie singură,
Atâtea trăiri vor să-și cânte poemelele lor...
Noi suntem doi spectatori
Ce-și privesc visele prinse în povești de iubire,
Există amor fără poem de amor?
Nu există un asemenea amor...
Amorul este poemul de amor
Și-i singurul adevăr..
Iubito tu ești amorul meu,
Iar eu sunt poemul tău!
(26 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dragoste fără sfârșit
Nu-i dragostea surâsul tău
Iubita mea frumoasă,dulce,delicată,
Ce-i însuși glas ce pleacă de la Dumnezeu,
Să mă trezească din trista existență omenească?
Să-mi dăruiască darul tău fără egal,
Sărutul dar și secretul mângâierii?
Iubito,eu nu cred în trista despărțire,
Nici în iluzia iubirii teatrale,
Ori în actorii amorului fugar,
Nici în poeme mincinoase,
Eu fiind poetul tău sau al iubirii ce nu moare...
Iți spun acum cuvintele frumoase,
Ce știu că pleacă din ființa ta ce-i plină de dulceață,
Chiar dacă sunt rostite acum de mine
Și-ascult romanța zâmbetului tău,
Cu obrăjorii calzi și înroșiți de ale mele vrăjite vorbe
Ce-s ticluite doar să te cucerească ca pe-o cetate cu zidurile groase...!
Iubito, știu bine că tu cunoști,
Taina iubirii noastre,
Iar dragostea ce ne-a cuprins,
Nu are nici final chiar dacă are început,
Și a ieșit din timp!
(23 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vasilica
Nu pot să spun doar Vasilica
Căci este lesne de-nțeles
Ce mai lipsește lângă Vasilica
Tu sigur știi ce îți vorbesc!
Îndrăgostit sunt eu de tine
Și doar așa cu siguranță
Nu bine ci foarte bine îmi și stă,
Nu mai există-n astă lume
Femeie să risipească frumusețe,
Sau blândețe sau să râdă
Așa sonor și pitoresc!
(1 feb 2024 Vasilica dragostea mea)