Revelion singuratic
Pe masa veche, un pahar stă mut
Se scurge timp, alt an trecut
O lampă arde pal, pustiu
Nimic nu vreau, nimic nu știu.
În sobă arde încet un lemn
Și-n mine plânge un gând etern
Îmi beau tăcerea, sfărâmat
De ani prea grei, și timp uitat.
Și ceasul bate, trist, stingher
Se înnoptează, și e ger -
Dar cui îi pasă? Cine știe?
Sunt doar o umbră într-o vecie...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Andreea
Poem: Cireşul
Premiul Nobel pentru Literatură 2019. Un autor irlandez, victima unei farse telefonice
Poem: Iubită copilă a neamului meu...
Poem: o singura întamplare
Care sunt cele mai vândute cărţi în prima jumătate a acestui an. În top 10 sunt şi trei autori români
Poem: Ceasul
Poem: Satul meu (despre Satul Varnița)
Un spectacol neobisnuit s-a jucat pe scena teatrului din Soroca. O piesa de teatru, care a inclus muzica la pian, mimica si poezie a adunat o multime de lume in sala - VIDEO