Revelion singuratic
Pe masa veche, un pahar stă mut
Se scurge timp, alt an trecut
O lampă arde pal, pustiu
Nimic nu vreau, nimic nu știu.
În sobă arde încet un lemn
Și-n mine plânge un gând etern
Îmi beau tăcerea, sfărâmat
De ani prea grei, și timp uitat.
Și ceasul bate, trist, stingher
Se înnoptează, și e ger -
Dar cui îi pasă? Cine știe?
Sunt doar o umbră într-o vecie...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Dragoste imperfectă
Poem: Epigrame XXXVI
Cartea „Reconstituiri cu Ileana Popovici” va fi lansată în premieră la Chișinău
Poem: Ascunde-mă
Poem: Maine, dupa razboi.
Dragostea de neam, de istorie si poezie ii va duce intr-o calatorie... la Paris
Poem: Un pahar de poezie
Poem: Flăcăul
Premiul Nobel pentru Literatură 2019. Un autor irlandez, victima unei farse telefonice